ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1332/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 110 din 11 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a admis plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției nr. 337/P/2003 din 23 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a rezoluției nr. 1003/11/2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a desființat rezoluția atacată și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul A.I., cercetat pentru infracțiunea de tortură prevăzută de art. 267 1 C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Prin rezoluția nr. 337/P/2003 din 23 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc.

pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului comisar de poliție A.I. pentru infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 267 1 C. pen., reținându-se că, la data de 26 iunie 2002, Centrul Rromilor pentru I.S.S. (R.C.) a sesizat Parchetul Militar Craiova solicitând efectuarea de cercetări împotriva unor ofițeri și subofițeri din cadrul Poliției Tg. Cărbunești, pentru infracțiunile de supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. și tortură, prevăzută de art. 267 1 C. pen., întrucât inculpatul B.N., de etnie rromă, ar fi fost bătut în arestul poliției pentru a recunoaște comiterea unor infracțiuni de furt, decedând ulterior în Spitalul Penitenciar Jilava.

Organul de urmărire penală a fost sesizat și de către părinții inculpaților arestați, respectiv, D.V., C.D. și B.I. care au precizat că agresiunea ar fi fost comisă de către comisarul de poliție A.I. care a efectuat cercetările în cauza respectivă. Parchetul Militar Craiova, prin ordonanța nr. 733/PMP/2002 din 18 februarie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale față de colonel doctor M.G. de la Penitenciarul Tg. Jiu, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. și de art. 249 C. pen., cu motivarea că faptele nu s-au confirmat și deci moartea deținutului B.N. nu este urmarea vreunei activități infracționale săvârșite la Penitenciarul Tg. Jiu. În același timp, prin aceiași ordonanță, s-a dispus declinarea competenței către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la comisarul de poliție A.I.

Prin rezoluția din 27 octombrie 2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.I., pentru infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 267 1 C. pen., cu motivarea că fapta sesizată nu există. Soluția respectivă a fost desființată prin sentința penală nr. 46 din 09 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. 692/P/2004, definitivă prin decizia penală nr. 214 din 12 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 5711/2004. După completarea cercetărilor, prin rezoluția din 08 iunie 2005, s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de A.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 267 1 C. pen., reținându-se inexistența faptei.

Și această soluție a fost desființată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 1473 din 07 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 23056/1/2006, reținându-se că, în cauză, contrar dispozițiilor imperative ale legii, nu a fost începută urmărirea penală împotriva comisarului de poliție A.I. și nu au fost administrate probele indicate în sentința penală nr. 46/2004 a Curții de Apel Craiova. După reluarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, prin rezoluția din 07 iulie 2006, începerea urmăririi penale împotriva învinuitului A.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 267 1 C. pen., iar prin rezoluția din 14 iulie 2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, cu aceiași motivare, că fapta nu există, fiind aplicabile dispozițiile art. 249 C. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin ordonanța nr. 2459/ll/2/2006 din 16 august 2006, a admis plângerea formulată de petiționarul B.I., tatăl deținutului B.N., a infirmat soluția menționată mai sus și a dispus redeschiderea urmăririi penale și reluarea cercetărilor, cu îndrumări în sensul audierii petiționarului B.I. și a martorului M.D.G., medic șef al Penitenciarului Tg. Jiu, în ale cărui declarații anterioare ar exista unele neconcordante. După reluarea cercetărilor, au fost audiate cele două persoane menționate, reaudiat martorul D.E. și V.I.M., precum și învinuitul A.I. Pe baza probelor administrate, organul de urmărire penală a reținut următoarea stare de fapt: În noaptea de 4 aprilie 2002, o patrulă de jandarmi, aflată în misiune, a surprins în flagrant, pe raza orașului Tg.

Cărbunești, jud. Gorj, mai multe persoane de etnie rromă, cu bunuri sustrase. O parte din aceștia au fugit pentru a scăpa de răspunderea penală, reușindu-se prinderea inculpaților B.N., C.M. și D.D., față de care s-a luat măsura arestării preventive, la data de 05 aprilie 2002, iar prin rechizitoriul din 29 aprilie 2002 (dosar nr. 771/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești) s-a dispus trimiterea în judecată. Inculpatul B.N. a stat în Arestul Poliției Tg. Cărbunești în perioada 05 aprilie 2002 - 14 mai 2002 după care a fost transferat la Penitenciarul Tg. Jiu. Expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. Mina Minovici București, avizată de C.C.A. a actelor medico-legale, a concluzionat că decesul deținutului B.N.

s-a produs prin insuficiență multiplă de organe ce a apărut și dezvoltat pe fondul unei insuficiențe renale acute determinate de patologia renală (glomerulonefrită acută și pilonefrită subacută). Evoluția nefavorabilă spre deces a fost influențată de patologia respiratorie gravă preexistentă, tuberculoză pulmonară fibronodulară cu focare bronhopneumotice, forma rapid progresivă a afecțiunii grave renale. Aceste două elemente nu au permis stabilirea unui diagnostic precoce și, implicit, aplicarea unui tratament optim. La autopsie s-a constatat un infiltrat sangvin epicranian produs prin lovire cu sau de corp dur, cu până la 1 - 2 zile anterior decesului (deci în perioada când se afla în Penitenciarul Jilava) care nu are legătură de cauzalitate cu moartea acestuia iar în caz supraviețuire ar fi necesitat 1 - 2 zile îngrijiri medicale.

S-a reținut, de asemenea, că medicul șef de secție M.D.G. a răspuns la solicitarea pacientului și l-a trimis la un eșalon superior, Spitalul Penitenciar Jilava, astfel că nu se pot reține elemente care să contureze o culpă medicală prin omisiune. Din declarațiile martorilor audiați atât la Parchetul Militar Craiova cât și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și anume: D.E., T.D., V.M., O.A. (avocatul inculpatului B.N.), B.L., M.D.G., D.I., organul de urmărire penală a concluzionat că, în timp ce numitul B.N. s-a aflat în Arestul Poliție orașului Tg. Cărbunești și la P.M.S. Tg. Jiu, asupra acestuia nu s-au exercitat nici un fel de violențe. Pe baza declarației martorului M.D.G. s-a reținut că, la data depunerii în P.M.S.

Tg. Jiu, respectiv 14 mai 2002, cu ocazia efectuării controlului medical și a întocmirii fișei medicale, deținutul nu prezenta urme de violență fizică sau psihică și a negat că ar fi fost supus unor agresiuni. La data de 28 mai 2002, orele 21,35, deținutul a acuzat grețuri, vărsături alimentare și biloase, dureri în hipocondrul drept și, în urma examinării medicale, la cabinetul medical al penitenciarului s-a stabilit diagnosticul de „colică biliară” pentru care i s-a administrat tratament adecvat (colibil și triferment). În ziua următoare, 29 mai 2002, deținutul a solicitat un nou consult medical, iar la examenul obiectiv s-a constatat o sensibilitate în hipocondrul drept și regiunea epigastrică, subiectiv acuzând pirozis, epigastralgii, vărsături alimentare și biloase, pentru care s-a administrat tratamentul medicamentos adecvat.

La data de 03 iunie 2002, deținutul s-a prezentat la cabinetul medical, iar la examinarea medicală s-a constatat că prezenta edeme la membrele inferioare, grețuri, vărsături alimentare și biloase, disurie lombalgii meterorism difuz, motiv pentru care medicul șef al penitenciarului a dispus trimiterea acestuia la Spitalul Județean Tg. Jiu - Serviciul Urgență. La examenul chirurgical, au fost efectuate un Rx. Abdominal pe gol și un Rx. Pulmonar, examene în urma cărora s-a stabilit că deținutul nu prezintă abdomen acut chirurgical, bolnavul fiind îndrumat către un examen de boli interne. În urma examenului efectuat de medicul specialist D.I., s-a stabilit că prezintă diagnosticul „pleurezie bazală stângă în observație”, recomandându-se internarea la Spitalul Penitenciar Jilava și continuarea tratamentului medicamentos.

Ca urmare, deținutul a fost internat în infirmeria penitenciarului, i s-a administrat tratamentul recomandat de medicul specialist boli interne, iar medicul șef - doctor M.D.G., a întreprins demersurile necesare în vederea internării la Spital Penitenciar Jilava. Aprobarea pentru internare a fost obținută, în ziua de 04 iunie 2002, în jurul orelor 11,00, iar la ora 11,30, deținutul a fost transportat cu autosanitara penitenciarului, însoțit de un cadru medical la Spitalul Penitenciar Jilava. La plecarea din P.M.S. Tg. Jiu, deținutul prezenta tegumente și mucoase palide, edeme ale membrelor inferioare și discret edem al feței, junghi toracic stâng, fără alte semne care ar fi arătat o alterare a stării generale (deținutul și-a transportat singur bagajele în autosanitară).

Organul de urmărire penală a reținut că, pe corp, deținutul nu a prezentat semne de violență și nu a mărturisit vreodată medicului șef M.D.G. sau altor persoane din cadrul penitenciarului că asupra sa s-a executat vreo agresiune fizică. Transportul și internarea în Spitalul Penitenciar Jilava s-a desfășurat fără evenimente medicale sau de altă natură. Din declarația martorului M.D.G. s-a reținut că, acesta, personal, a aflat în perioada februarie - martie 2006, de la fostul deținut D.I., că B.N. i-ar fi mărturisit că, în perioada când se afla la Penitenciarul Tg. Jiu, ar fi fost bătut de polițiștii de la Arestul Politiei.

Tot din declarația acestui martor, s-a reținut că, la Tribunalul Militar Timișoara s-ar fi consemnat greșit în declarația sa faptul că „deținutul nu ar fi venit la cabinetul medical pentru că fusese amenințat la poliție, unde ar fi fost bătut”, deoarece martorul nu a declarat niciodată nici la instanța respectivă și nici la organele de urmărire penală că deținutul B.N. i-ar fi mărturisit în vreo împrejurare că a fost agresionat de polițist sau de alte persoane. S-a reținut că martorul D.I. a precizat în declarația de la urmărire penală că, personal, nu a văzut pe nici unul dintre polițiști să-l fi agresat pe B.N., deși au stat în camere apropiate. Cu privire la tatăl deținutului, B.I., în declarația dată la Parchet, la data de 22 august 2005, acesta a făcut afirmații generale, care nu se coroborează cu probele administrate.

În concluzie, s-a reținut că moartea deținutului B.N. nu a fost urmarea săvârșirii vreunei infracțiuni, situație stabilită prin raportul de expertiză medico-legală întocmit și avizat de I.M.L. Mina Minovici București și că ofițerul de poliție, comisarul A.I. nu a exercitat nici un fel de violență asupra deținutului. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul B.I. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângerea fiind respinsă prin rezoluția nr. 1003/11/2/2007 din 15 mai 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Împotriva rezoluției, petiționarul B.I. s-a adresat apoi cu plângere la instanță, în conformitate cu dispoziții ale art. 278 1 C. proc.

pen. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat în esență faptul că s-au parcurs mai multe cicluri procesuale, dar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus fie neînceperea urmăririi penale, fie scoaterea de sub urmărirea penală, fără a se conforma hotărârilor instanțelor judecătorești și fără a administra probatoriul dispus de acestea. Totodată, petiționarul a făcut referire la cauzele O. contra Turciei, A.A. contra Marii Britanii și P. contra României, soluționate de C.E.D.O., invocând faptul că nu s-a realizat o anchetă efectivă a cauzei. Intimatul A.I. a depus la dosar un memoriu în care menționează, în esență, că pe parcursul anchetei, nu a avut nici un contact direct cu persoana decedată și, ca atare, nu putea să exercite violențe asupra acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de plângerea formulată, instanța de fond a constatat următoarele: Conform jurisprudenței C.E.D.O. în cauzele invocate de petiționar, în situația în care un individ este reținut și se află într-o bună stare de sănătate, iar ulterior, această stare de sănătate se agravează ori este rănit, statul are obligația de a efectua o investigație efectivă și de a furniza o explicație plauzibilă, mai ales dacă a intervenit decesul acelei persoane. În speță, așa cum a arătat și petiționarul, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu a respectat în totalitate indicațiile date prin hotărâri judecătorești anterioare.

Astfel, prin sentința penală nr. 46 din 09 iulie 2004 pronunțată în dosar nr. 692/P/2004 al Curții de Apel Craiova, sentință rămasă definitivă, instanța a stabilit începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului A.I., dispunând audierea nemijlocită în cauză, nu doar a părinților și rudelor decedatului, ci și a celor care, la data încarcerării s-au aflat în celulă cu B.N., pentru a se putea stabili dacă inspectorul principal A.I. ori alți lucrători de poliție i-au aplicat acestuia lovituri, ori au desfășurat acte ce ar putea contura latura obiectivă a infracțiunilor de rele tratamente ori tortură. Ca atare, era necesar în primul rând ca organul de urmărire penală să facă demersurile necesare pentru a audia în mod nemijlocit pe T.D., B.P.

și D.I., persoane care s-au aflat în aceeași celulă cu deținutul B.N., în Arestul Poliției Târgu Cărbunești, astfel cum rezultă din adresa nr. 45453 din 26 august 2005 a acestei unități de poliție. Este adevărat că cei de mai sus au fost audiați la 27 mai 2005, însă aceste declarații sunt date în condițiile în care organul de urmărire penală nu se conformase dispoziției instanței și nu începuse urmărirea penală împotriva intimatului, după cum a constatat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 1473 din 07 martie 2006, dată în dosar nr. 23056/1/2005, prin care s-a desființat rezoluția nr. 337/P/2005 din 08 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Totodată, s-a mai reținut că se impunea ca organele de urmărire penală să stabilească, în concret, persoanele care s-au aflat în celulă cu B.N., atât la Penitenciarul Tg.

Jiu, cât și la Penitenciarul Spital Jilava și să procedeze la audierea acestora, interesând mai ales identificarea numitului P. care, în scrisoarea trimisă lui E. (persoană ce trebuie identificată, de asemenea), relatează aspecte esențiale privitoare la starea generală a deținutului B.N. la Penitenciarul Tg. Jiu și la faptul că acesta i-a spus că a fost bătut la anchetă și amenințat că, dacă spune ceva, va fi dus înapoi în Arestul Politiei și bătut. În altă ordine de idei, este important a se stabili și a fi audiate persoanele care au format patrula de jandarmi ce a procedat la reținerea numitului B.N., precum și toate persoanele, agenți și ofițeri de poliție, cu care acesta a venit în contact pe parcursul cercetărilor efectuate în cauza ce-l privea.

În paralel cu aceste investigații, s-a considerat necesar a se afla și soluția dată în plângerea formulată împotriva colonelului, doctor M.D.G., deoarece, prin decizia nr. 29 din 07 octombrie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial București s-a casat sentința penală nr. 71 din 06 mai 2004 a Tribunalului Militar Timișoara prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cauza fiind reînregistrată sub nr. 22/P/2005 la Parchetul Militar Craiova.

Instanța de fond a mai apreciat că trebuie să se aibă în vedere și faptul că expertiza medico-legală efectuată inițial în această cauză a avut ca obiectiv principal „existența unei posibile culpe medicale”, situație în care se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale, care, în raport de actele medicale efectuate la dosar și de prima expertiză medico- legală, să stabilească dacă insuficiența multiplă de organe ce a apărut și s-a dezvoltat pe fondul unei insuficiențe renale acute, ce a fost menționată drept cauză a decesului, putea fi produsă și datorită unor lovituri pe care le-ar fi primit deținutul în zona rinichilor. împrejurarea că, la introducerea în Penitenciarul Tg.

Jiu, deținutul nu prezenta semne exterioare de violență, nu are relevanță, întrucât reținerea inițială a intervenit la 04/05 aprilie 2002, iar depunerea în penitenciar a avut loc la 14 mai 2002, deci la mai mult de 30 de zile, perioadă în care semnele exterioare de violență puteau dispare. Față de toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că plângerea formulată de petiționarul B.I. este întemeiată, astfel că, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a desființat rezoluția și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul A.I., în vederea efectuării actelor de urmărire penală precizate.

B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța de fond nu a relevat nici una din împrejurările care pot conduce, în urma efectuării actelor de cercetare dispuse, la concluzia că intimatul ar fi fost vreun moment în contact cu victima. S-a arătat că probele a căror administrare s-a dispus prin sentința recurată au fost deja administrate ori nu sunt utile cauzei (persoanele față de care s-a dispus reaudierea au fost deja audiate în cauză), iar efectuarea unei noi expertize în cauză nu are relevanță întrucât cauza decesului victimei a fost stabilită cu certitudine prin primul raport de expertiză medico-legală întocmit.

Examinând recursul declarat de parchet sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond, în motivarea hotărârii pronunțate, a prezentat în mod convingător care sunt probele a căror administrare este necesară pentru realizarea unei anchete efective a statului român în scopul de a se oferi o explicație plauzibilă a decesului deținutului B.N., în acord cu cerințele C.E.D.O. Susținerile din motivele de recurs ale parchetului în sensul că audierea martorii indicați a fost deja efectuată pe parcursul cercetărilor, este reală dar trebuie menționat că, după începerea urmăririi penale, la data de 7 iunie 2006, au fost audiați doar martorii D.E., T.D.

și V.I.M., restul declarațiilor, printre care și cele ale martorilor indicați de instanța de fond, B.P. și D.I., persoane care s-au aflat în aceeași celulă cu deținutul B.N., în Arestul Poliției Târgu Cărbunești, fiind luate anterior acestui moment procesual și, ca atare, nu au valoare de probe. Pe de altă parte, este neîntemeiată critica privind nerelevanța probelor indicate a fi administrate după redeschiderea urmăririi penale. Astfel, în mod corect, instanța de fond a apreciat că în vederea aflării adevărului este necesar a se identifica și audia persoanele care au procedat la reținerea lui B.N., precum și cele cu care a venit în contact pe parcursul cercetărilor, lucrători de poliție și colegi de celulă, pentru a se putea stabili dacă acesta a fost agresat în perioada de referință de către învinuit sau de alte persoane.

Totodată, critica privind inutilitatea unei noi expertize medico - legale care să stabilească dacă insuficiența multiplă de organe, ce a apărut și s-a dezvoltat pe fondul unei insuficiențe renale acute, putea fi produsă și ca urmare a unor lovituri primite în zona rinichilor, este neîntemeiată, întrucât, așa cum corect a observat instanța de fond, prima expertiză a avut obiective și, corelativ, concluzii referitoare la o posibilă culpă medicală, în acest sens fiind și concluziile avizului C.S. M.L. din cadrul I.M.L. București. Pentru toate aceste considerente, apreciind că sentința pronunțată în cauză este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, urmând că, în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 110 din 11 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.