ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1332/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1332/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 110 din 11

septembrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, s-a admis plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției

nr. 337/P/2003 din 23 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova și a

rezoluției nr. 1003/11/2/2007

a Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel

Craiova, s-a desființat rezoluția atacată și s-a trimis cauza la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea redeschiderii urmăririi penale față

de învinuitul A.I., cercetat

pentru

infracțiunea de tortură prevăzută de art. 267

1

C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut următoarele:

din 23 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în

conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de

sub urmărire penală a învinuitului comisar de poliție A.I. pentru infracțiunea

de tortură, prevăzută de art. 267

1

C. pen., reținându-se că, la data

de

26 iunie 2002, Centrul Rromilor pentru I.S.S.

(R.C.) a sesizat Parchetul Militar Craiova solicitând efectuarea de cercetări

împotriva

unor ofițeri și subofițeri din cadrul Poliției Tg. Cărbunești, pentru

infracțiunile de supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. și

tortură, prevăzută de art. 267

1

C. pen., întrucât inculpatul B.N.,

de etnie rromă, ar fi fost bătut în arestul poliției pentru a recunoaște

comiterea unor infracțiuni de furt, decedând ulterior în Spitalul Penitenciar

Jilava.

Organul de urmărire penală a fost sesizat și de către părinții

inculpaților arestați, respectiv, D.V., C.D. și B.I. care au precizat că

agresiunea ar fi fost comisă de către comisarul de poliție A.I. care a efectuat

cercetările în cauza respectivă.

Parchetul Militar Craiova, prin ordonanța nr. 733/PMP/2002 din 18

februarie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale față de colonel doctor M.G.

de la Penitenciarul Tg. Jiu, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzută de

art. 246 C. pen. și de art. 249 C. pen., cu motivarea că faptele nu s-au

confirmat și deci moartea deținutului B.N. nu este urmarea vreunei activități

infracționale săvârșite la Penitenciarul Tg. Jiu.

În același timp, prin aceiași ordonanță, s-a dispus declinarea

competenței către Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova cu privire

la comisarul de poliție A.I.

Prin rezoluția din 27 octombrie 2003

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.I., pentru

infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 267

1

C. pen., cu

motivarea că fapta sesizată nu există.

Soluția respectivă a fost desființată prin sentința penală nr. 46 din

09 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. 692/P/2004,

definitivă prin decizia penală nr. 214 din 12 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 5711/2004.

După completarea cercetărilor, prin rezoluția din 08 iunie 2005, s-a

dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de A.I. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 267

1

C. pen., reținându-se inexistența faptei.

Și această soluție a fost desființată de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin decizia penală nr. 1473 din 07 martie 2006 pronunțată în

dosarul nr. 23056/1/2006, reținându-se că, în cauză, contrar dispozițiilor

imperative ale legii, nu a fost începută urmărirea penală împotriva comisarului

de poliție A.I. și nu au fost administrate probele indicate în sentința penală nr.

46/2004 a Curții de Apel Craiova.

După reluarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova a dispus, prin rezoluția din 07 iulie 2006,

începerea urmăririi penale

împotriva învinuitului A.I., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 267

1

C. pen., iar prin rezoluția din

14 iulie 2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, cu aceiași motivare,

că fapta nu există, fiind aplicabile dispozițiile art. 249 C. pen., raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, prin ordonanța nr. 2459/ll/2/2006 din 16

august 2006, a admis

plângerea formulată de petiționarul B.I., tatăl

deținutului B.N., a infirmat soluția menționată mai sus și a dispus redeschiderea

urmăririi penale și reluarea cercetărilor, cu îndrumări în sensul audierii

petiționarului B.I. și a martorului M.D.G., medic

șef al Penitenciarului Tg. Jiu, în ale cărui declarații anterioare ar

exista unele neconcordante.

După reluarea cercetărilor, au fost audiate cele două persoane

menționate, reaudiat martorul D.E. și V.I.M., precum și învinuitul A.I.

Pe baza probelor administrate, organul de

urmărire penală a reținut

următoarea stare de fapt:

În noaptea de 4 aprilie 2002, o patrulă de jandarmi, aflată în misiune,

a surprins în flagrant, pe raza orașului

Tg. Cărbunești, jud. Gorj, mai multe

persoane de etnie rromă, cu bunuri

sustrase. O parte din aceștia au fugit pentru a scăpa de răspunderea penală,

reușindu-se prinderea inculpaților B.N., C.M. și D.D., față de care s-a luat

măsura arestării preventive, la data de 05

aprilie 2002, iar prin rechizitoriul din

29 aprilie 2002 (dosar nr. 771/P/2002

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești) s-a dispus trimiterea în

judecată.

Inculpatul B.N. a stat în Arestul Poliției Tg. Cărbunești în perioada

05 aprilie 2002 - 14 mai 2002 după care a fost transferat la Penitenciarul Tg.

Jiu.

Expertiza medico-legală efectuată de I.M.L.

Mina Minovici București,

avizată de C.C.A. a actelor medico-legale,

a concluzionat că decesul deținutului B.N. s-a produs prin insuficiență

multiplă de organe ce a apărut și dezvoltat pe fondul unei

insuficiențe renale acute determinate de patologia

renală (glomerulonefrită

acută și pilonefrită subacută).

Evoluția nefavorabilă spre deces a fost influențată de patologia

respiratorie gravă preexistentă, tuberculoză pulmonară fibronodulară cu focare

bronhopneumotice, forma rapid progresivă a afecțiunii grave renale. Aceste două

elemente nu au permis stabilirea unui diagnostic precoce și, implicit,

aplicarea unui tratament optim. La autopsie s-a constatat un infiltrat sangvin

epicranian produs prin lovire cu sau de corp

dur,

cu până la 1 - 2 zile anterior decesului (deci în perioada când se afla în

Penitenciarul

Jilava) care nu are legătură de cauzalitate cu moartea acestuia iar în caz

supraviețuire ar fi necesitat 1 - 2 zile îngrijiri medicale.

S-a reținut, de asemenea, că medicul șef de secție M.D.G. a răspuns la

solicitarea pacientului și l-a trimis la un eșalon superior, Spitalul

Penitenciar Jilava, astfel că nu se pot reține elemente care să contureze o

culpă medicală prin omisiune.

Din declarațiile martorilor audiați atât la Parchetul Militar Craiova

cât și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și anume: D.E., T.D., V.M.,

O.A. (avocatul inculpatului B.N.), B.L., M.D.G., D.I., organul de urmărire

penală a concluzionat că, în timp ce numitul B.N. s-a aflat în Arestul Poliție

orașului Tg. Cărbunești și la P.M.S. Tg. Jiu, asupra acestuia nu s-au exercitat

nici un fel de violențe.

Pe baza declarației martorului M.D.G. s-a reținut că, la data depunerii

în P.M.S. Tg. Jiu, respectiv 14 mai 2002, cu ocazia efectuării controlului

medical și a întocmirii fișei medicale, deținutul nu prezenta urme de violență

fizică sau psihică și a negat că ar fi fost supus unor agresiuni.

La data de 28 mai 2002, orele 21,35, deținutul a acuzat grețuri,

vărsături alimentare și biloase, dureri în hipocondrul drept și, în urma

examinării medicale, la cabinetul medical al penitenciarului s-a stabilit

diagnosticul de „colică biliară” pentru care i s-a administrat tratament

adecvat (colibil și triferment).

În ziua următoare, 29 mai 2002, deținutul a solicitat un nou consult

medical, iar la examenul obiectiv s-a constatat o sensibilitate în hipocondrul

drept și regiunea epigastrică, subiectiv acuzând pirozis, epigastralgii,

vărsături alimentare și biloase, pentru care s-a administrat tratamentul

medicamentos adecvat.

La data de 03 iunie 2002, deținutul s-a prezentat la cabinetul medical,

iar la examinarea medicală s-a constatat că prezenta edeme la membrele

inferioare, grețuri, vărsături alimentare și biloase, disurie lombalgii

meterorism difuz, motiv pentru care medicul șef al penitenciarului a dispus

trimiterea acestuia la Spitalul Județean Tg. Jiu - Serviciul Urgență.

La examenul chirurgical, au fost efectuate un Rx. Abdominal pe gol și

un Rx. Pulmonar, examene în urma cărora s-a stabilit că deținutul nu prezintă

abdomen acut chirurgical, bolnavul fiind îndrumat către un examen de boli

interne.

În urma examenului efectuat de medicul

specialist D.I., s-a

stabilit că prezintă diagnosticul

„pleurezie bazală stângă în observație”, recomandându-se internarea la Spitalul

Penitenciar Jilava și continuarea tratamentului medicamentos.

Ca urmare, deținutul a fost internat în

infirmeria penitenciarului, i s-a

administrat tratamentul

recomandat de medicul specialist boli interne, iar medicul șef - doctor M.D.G.,

a întreprins demersurile necesare în vederea internării la Spital Penitenciar

Jilava.

Aprobarea pentru internare a fost obținută, în ziua de 04 iunie 2002,

în jurul orelor 11,00, iar la ora 11,30, deținutul a fost transportat cu

autosanitara penitenciarului, însoțit de un cadru medical la Spitalul

Penitenciar Jilava.

La plecarea din P.M.S. Tg. Jiu, deținutul prezenta tegumente și mucoase

palide, edeme ale membrelor inferioare și discret edem al feței, junghi toracic

stâng, fără alte semne care ar fi arătat o alterare a stării generale (deținutul

și-a transportat singur bagajele în autosanitară).

Organul de urmărire penală a reținut că, pe corp, deținutul nu a

prezentat semne de violență și nu a mărturisit vreodată medicului șef

M.D.G. sau altor persoane din cadrul

penitenciarului că

asupra sa s-a executat vreo agresiune fizică.

Transportul și internarea în Spitalul

Penitenciar Jilava s-a desfășurat

fără evenimente medicale

sau de altă natură.

Din declarația martorului M.D.G. s-a reținut că, acesta, personal, a

aflat în perioada februarie - martie 2006, de la fostul deținut D.I., că B.N.

i-ar fi mărturisit că, în perioada când se afla la Penitenciarul Tg. Jiu, ar fi

fost bătut de polițiștii de la Arestul Politiei.

Tot din declarația acestui martor, s-a reținut că, la Tribunalul

Militar Timișoara s-ar fi consemnat greșit în declarația sa faptul că

„deținutul nu ar fi venit la cabinetul medical pentru că fusese amenințat la

poliție, unde ar fi fost bătut”, deoarece martorul nu a declarat niciodată nici

la instanța respectivă și nici la organele de urmărire penală că deținutul B.N.

i-ar fi mărturisit în vreo împrejurare că a fost agresionat de polițist sau de

alte persoane.

S-a reținut că martorul D.I. a precizat în declarația de la urmărire

penală că, personal, nu a văzut pe nici unul dintre polițiști să-l fi agresat

pe B.N., deși au stat în camere apropiate.

Cu privire la tatăl deținutului, B.I., în declarația dată la

Parchet, la data de 22 august 2005, acesta a

făcut afirmații generale, care

nu se coroborează cu probele

administrate.

În concluzie, s-a reținut că moartea deținutului B.N. nu a fost urmarea

săvârșirii vreunei infracțiuni, situație stabilită prin raportul de expertiză

medico-legală întocmit și avizat de I.M.L. Mina Minovici București și că

ofițerul de poliție, comisarul A.I. nu a exercitat nici un fel de violență

asupra deținutului.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul B.I. a formulat plângere la

procurorul ierarhic superior, plângerea fiind respinsă prin

rezoluția nr. 1003/11/2/2007 din 15 mai 2007 a

procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Împotriva rezoluției, petiționarul B.I.

s-a adresat apoi cu plângere la instanță, în conformitate cu dispoziții ale art.

278

1

C. proc. pen.

În motivarea plângerii, petiționarul a arătat în esență faptul că s-au

parcurs mai multe cicluri procesuale, dar

Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova a dispus fie neînceperea

urmăririi penale, fie scoaterea de sub urmărirea penală, fără a se conforma

hotărârilor instanțelor judecătorești și fără a administra probatoriul dispus

de acestea.

Totodată, petiționarul a făcut referire la cauzele O. contra Turciei, A.A.

contra Marii Britanii și P. contra României, soluționate de C.E.D.O., invocând

faptul că nu s-a realizat o anchetă efectivă a cauzei.

Intimatul A.I. a depus la dosar un memoriu în care menționează, în

esență, că pe parcursul anchetei, nu a avut nici un contact direct cu persoana

decedată și, ca atare, nu putea să exercite violențe asupra acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de plângerea

formulată, instanța de fond a constatat următoarele:

Conform jurisprudenței C.E.D.O. în cauzele

invocate de petiționar, în

situația în care un individ

este reținut și se află într-o bună stare de sănătate, iar ulterior, această

stare de sănătate se agravează ori este rănit, statul are obligația de a

efectua o investigație efectivă și de a furniza

o explicație plauzibilă, mai ales dacă a intervenit decesul acelei

persoane.

În speță, așa cum a arătat și petiționarul, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova nu a respectat în totalitate indicațiile date prin

hotărâri judecătorești anterioare.

Astfel, prin sentința penală nr. 46 din 09 iulie 2004 pronunțată în

dosar nr. 692/P/2004 al Curții de Apel Craiova, sentință rămasă definitivă,

instanța a stabilit începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului A.I.,

dispunând audierea nemijlocită în cauză, nu doar a părinților și rudelor

decedatului, ci și a celor care, la data încarcerării s-au aflat în celulă cu B.N.,

pentru a se putea stabili dacă inspectorul principal A.I. ori alți lucrători de

poliție i-au aplicat acestuia lovituri, ori au desfășurat acte ce ar putea

contura latura obiectivă a infracțiunilor de rele tratamente ori tortură.

Ca atare, era necesar în primul rând ca organul de urmărire penală să

facă demersurile necesare pentru a audia în mod nemijlocit pe T.D., B.P. și D.I.,

persoane care s-au aflat în aceeași celulă cu deținutul B.N., în Arestul

Poliției Târgu Cărbunești, astfel cum rezultă din adresa nr. 45453 din 26

august 2005 a acestei unități de poliție.

Este adevărat că cei de mai sus au fost

audiați la 27 mai 2005, însă

aceste declarații sunt date

în condițiile în care organul de urmărire penală nu se conformase dispoziției

instanței și nu începuse urmărirea penală împotriva intimatului, după cum a

constatat și Înalta Curte de Casație și

Justiție,

prin decizia penală nr. 1473 din 07 martie 2006, dată în dosar nr. 23056/1/2005,

prin care s-a desființat rezoluția nr. 337/P/2005 din 08 mai

2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Totodată, s-a mai reținut că se impunea ca organele de urmărire penală

să stabilească, în concret, persoanele care s-au aflat în celulă cu B.N., atât

la Penitenciarul Tg. Jiu, cât și la Penitenciarul Spital Jilava și să procedeze

la audierea acestora, interesând mai ales identificarea numitului P. care, în

scrisoarea trimisă lui E.

(persoană ce trebuie

identificată, de asemenea), relatează aspecte

esențiale privitoare la

starea generală a deținutului B.N. la Penitenciarul Tg. Jiu și la faptul că

acesta i-a spus că a fost bătut la anchetă și amenințat că, dacă spune ceva, va

fi dus înapoi în Arestul Politiei și bătut.

În altă ordine de idei, este important a se stabili și a fi audiate

persoanele care au format patrula de jandarmi ce a procedat la reținerea

numitului B.N., precum și toate persoanele, agenți și ofițeri de

poliție, cu care acesta a venit în contact pe

parcursul cercetărilor efectuate

în cauza ce-l privea.

În paralel cu aceste investigații, s-a considerat necesar a se afla și

soluția dată în plângerea formulată împotriva colonelului, doctor M.D.G.,

deoarece, prin decizia nr. 29 din 07 octombrie

2004 a Tribunalului Militar Teritorial București s-a casat sentința

penală nr.

71 din 06 mai 2004 a Tribunalului Militar Timișoara prin care

s-a respins plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

cauza fiind reînregistrată sub nr. 22/P/2005 la Parchetul Militar Craiova.

Instanța de fond a mai apreciat că trebuie să se aibă în vedere și

faptul că expertiza medico-legală efectuată inițial în această cauză a avut ca

obiectiv principal „existența unei posibile culpe medicale”, situație în care

se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale, care, în

raport de actele medicale efectuate la dosar și

de prima expertiză medico-

legală, să stabilească dacă insuficiența

multiplă de organe ce a apărut și

s-a

dezvoltat pe fondul unei insuficiențe renale acute, ce a fost menționată

drept

cauză a decesului, putea fi produsă și datorită unor lovituri pe care

le-ar fi primit deținutul în zona rinichilor.

împrejurarea că, la introducerea în

Penitenciarul Tg. Jiu, deținutul nu

prezenta semne exterioare de violență, nu are relevanță, întrucât reținerea

inițială a intervenit la 04/05 aprilie 2002, iar depunerea în penitenciar a

avut loc la 14 mai 2002, deci la mai

mult de

30 de zile, perioadă în care semnele exterioare de violență puteau

dispare.

Față de toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că

plângerea formulată de petiționarul B.I. este

întemeiată, astfel că,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., a desființat rezoluția și a trimis cauza

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea

redeschiderii

urmăririi penale față de învinuitul A.I., în vederea

efectuării actelor de urmărire penală precizate.

B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, deoarece instanța de fond nu a relevat nici una din

împrejurările care pot conduce, în urma efectuării actelor de cercetare

dispuse, la concluzia că intimatul ar fi fost vreun moment în contact cu

victima. S-a arătat că probele a căror administrare s-a dispus prin sentința

recurată au fost deja administrate ori nu sunt utile cauzei (persoanele față de

care s-a dispus reaudierea au fost deja audiate în

cauză), iar efectuarea unei noi expertize în cauză nu are relevanță

întrucât

cauza decesului victimei a fost stabilită cu certitudine prin

primul raport de expertiză medico-legală întocmit.

Examinând recursul declarat de parchet sub toate aspectele,

conform art. 385

6

alin (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că

acesta este nefondat.

Instanța de fond, în motivarea hotărârii pronunțate, a prezentat în mod

convingător care sunt probele a căror administrare este necesară pentru

realizarea unei anchete efective a statului român în scopul de a se oferi o

explicație plauzibilă a decesului deținutului B.N., în acord cu cerințele C.E.D.O.

Susținerile din motivele de recurs ale parchetului în sensul că

audierea martorii indicați a fost deja efectuată pe parcursul cercetărilor, este

reală dar trebuie menționat că, după începerea urmăririi penale, la data de 7

iunie 2006, au fost audiați doar martorii D.E., T.D. și V.I.M., restul

declarațiilor, printre care și cele ale martorilor indicați de instanța de fond,

B.P. și D.I., persoane care s-au aflat în aceeași celulă cu deținutul B.N., în

Arestul Poliției Târgu Cărbunești, fiind luate anterior acestui moment

procesual și, ca atare, nu au valoare de probe.

Pe de altă parte, este neîntemeiată critica privind nerelevanța

probelor indicate a fi administrate după redeschiderea urmăririi penale.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a apreciat că în vederea aflării

adevărului este necesar a se identifica și audia persoanele care au procedat la

reținerea lui B.N., precum și cele cu care a venit în contact pe parcursul

cercetărilor, lucrători de poliție și colegi de celulă, pentru a se putea

stabili dacă acesta a fost agresat în perioada de referință de către învinuit

sau de alte persoane.

Totodată, critica privind inutilitatea

unei noi expertize medico - legale

care să stabilească

dacă insuficiența multiplă de organe, ce a apărut și s-a dezvoltat pe fondul

unei insuficiențe renale acute, putea fi produsă și ca urmare a unor lovituri

primite în zona rinichilor, este neîntemeiată, întrucât, așa cum corect a

observat instanța de fond, prima expertiză a avut obiective și, corelativ,

concluzii referitoare la o posibilă culpă

medicală,

în acest sens fiind și concluziile avizului C.S.

M.L. din cadrul I.M.L.

București.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că sentința pronunțată în

cauză este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct.

1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat,

urmând că, în baza art. 192 alin. (3)

din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în

sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova împotriva

sentinței penale nr. 110 din 11

septembrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.