ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 214/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46/

P din 9 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis plângerile formulate de

petenții D.D., C.M., P.D. și B.I. împotriva rezoluției din 27 octombrie 2003 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care a desființat-o,

trimițând cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva

făptuitorului inspector principal A.I., sub aspectul infracțiunii prevăzută de

art. 267 C. pen.

Onorariul apărătorului din

oficiu pentru asistența din oficiu a intimatului A.I. se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.

771/P/2002 din 29 aprilie 2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu

Cărbunești, inculpatul B.N. a fost trimis în judecată, în stare de arest

preventiv, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat.

La data de 14 mai 2002,

inculpatul a fost transferat din arestul Poliției Târgu Cărbunești și depus în

Penitenciarul Târgu Jiu.

La data de 3 iunie 2002 a

fost examinat medical la Spitalul Târgu Jiu și diagnosticat cu pleurezie bazală

stânga în observație, recomandându-se internarea sa la Spitalul Penitenciar

Jilava.

După internare, la data de 5

iunie 2002, a decedat.

Din raportul medico-legal

întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București nr. A/5/3769 din 4 iulie 2003 și

aprobat de Comisia de Avizare și Control rezultă că decesul lui B.N. în vârstă

de 18 ani s-a produs prin insuficiență multiplă de organe ce a apărut și s-a

dezvoltat pe fondul unei insuficiențe renale acute, determinată de patologia

renală: glomerulonefrită acută și pielonefrită subacută. Evoluția nefavorabilă

spre deces a fost influențată de patologia respiratorie gravă preexistentă

(tuberculoză pulmonară fibronodulară cu focare bronhopneumotice) și de forma

rapid pogresivă a afecțiunii grave renale, elemente care nu au permis nici

stabilirea unui diagnostic precoce și nici aplicarea tratamentului optim.

Cercetările penale efectuate

cu privire la conduita inspectorului principal de poliție A.I., acuzat de

folosirea de metode brutale pe parcursul anchetei penale au fost finalizate

prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 337/P/2003 din 27 octombrie

2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a constatat că

făptuitorul nu a săvârșit acte de tortură împotriva victimei, astfel că, în

temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul

A.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 267

1

C. pen.

Plângerile formulate de

petenții D.D., C.M., P.D. și B.I. împotriva acestei rezoluții au fost admise de

Curtea de Apel Craiova care, prin decizia penală nr. 46 din 9 iulie 2004, a

desființat soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a trimis

cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului

A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tortură, prevăzută de art. 267

1

C. pen.

S-a apreciat că procurorul

competent să efectueze urmărirea penală a adoptat soluția fără să efectueze

însă nici un act de urmărire penală, mărginindu-se la valorificarea actelor

premergătoare efectuate de procurorul militar, inițial sesizat, deși se impunea

verificarea tuturor împrejurărilor în care a survenit decesul victimei B.N.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

făptuitorul A.I.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

menținerea soluției de neurmărire penală, întrucât în cauză nu s-a dovedit că

făptuitorul A.I. a recurs la folosirea violenței fizice împotriva victimei.

Totodată, s-a învederat

faptul că plângerile formulate de petenții D.D., C.M. și P.D. au fost adresate

direct instanței de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 278 C. proc.

pen., astfel că s-a solicitat respingerea acestora ca inadmisibile.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce

se vor arată în continuare:

Plângerea împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost formulată, potrivit

dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., de petenții C.D., D.V. și P.D., persoane

care nu au calitate procesuală în cauză și cărora, pentru acest motiv, instanța

de fond trebuia să le respingă acțiunea ca inadmisibilă.

Așa fiind, Curtea urmează să

admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și să caseze

hotărârea atacată numai cu privire la plângerile formulate de petenții C.D.,

D.V. și P.D. pe care le va respinge, ca inadmisibile.

Soluția pronunțată de

instanța de fond cu privire la făptuitorul A.I. este legală și temeinică.

Instanța de fond a apreciat

în mod just necesitatea efectuării de cercetări penale în continuare în vederea

stabilirii dacă făptuitorul A.I. ori alți lucrători de poliție se fac vinovați

de săvârșirea infracțiunilor de supunere la rele tratamente ori tortură față de

victima B.N.

Pentru aceste motive,

hotărârea instanței de fond cu privire la făptuitorul A.I. urmează a fi

menținută.

Cât privește recursul

declarat de sus-numitul, acesta a cerut admiterea căii de atac și respingerea

plângerilor efectuate împotriva rezoluției de neurmărire penală nr. 337/ P din

27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond, întrucât nu indică faptele și împrejurările ce

urmează a fi constatate și mijloacele de probă ce trebuie administrate de

procuror.

Un alt motiv de recurs se

referă la faptul că s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale împotriva sa pentru infracțiunea de supunere la rele

tratamente, ignorându-se faptul că nu avea atribuții de supraveghere a

persoanelor aflate în stare de privare de libertate, fiind ofițer activ.

Printr-un alt motiv de

recurs se critică faptul că instanța de fond a ignorat probele administrate în

cauză și din care rezultă neimplicarea sa în decesul victimei B.N.

Criticile formulate sunt

nefondate.

Instanța de fond a verificat

rezoluția de neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei și a constatat că este necesară continuarea cercetărilor penale,

indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate.

Verificarea atribuțiilor de

serviciu ale făptuitorului A.I., actele efectuate de acesta și consecințele lor

urmează a fi stabilite și interpretate de procuror pe baza materialului

probator ce se va administra.

Pentru aceste motive,

recursul declarat de A.I. urmează a fi respins ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

sentinței penale nr. 46/ P din 9 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind

pe inculpatul A.I.

Casează hotărârea atacată

numai cu privire la plângerile formulate de petenții C.D., D.V. și P.D.

împotriva rezoluției de neurmărire penală nr. 337/P/2003 din 27 octombrie 2003

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe care le respinge, ca

inadmisibile.

Menține hotărârea cu privire

la făptuitorul A.I.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de A.I. împotriva sentinței penale nr. 46/ P din 9 iulie 2004

a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 12 ianuarie 2005.