ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 214/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46/ P din 9 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis plângerile formulate de petenții D.D., C.M., P.D. și B.I. împotriva rezoluției din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care a desființat-o, trimițând cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului inspector principal A.I., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 267 C. pen. Onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența din oficiu a intimatului A.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 771/P/2002 din 29 aprilie 2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești, inculpatul B.N.

a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat. La data de 14 mai 2002, inculpatul a fost transferat din arestul Poliției Târgu Cărbunești și depus în Penitenciarul Târgu Jiu. La data de 3 iunie 2002 a fost examinat medical la Spitalul Târgu Jiu și diagnosticat cu pleurezie bazală stânga în observație, recomandându-se internarea sa la Spitalul Penitenciar Jilava. După internare, la data de 5 iunie 2002, a decedat. Din raportul medico-legal întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București nr. A/5/3769 din 4 iulie 2003 și aprobat de Comisia de Avizare și Control rezultă că decesul lui B.N. în vârstă de 18 ani s-a produs prin insuficiență multiplă de organe ce a apărut și s-a dezvoltat pe fondul unei insuficiențe renale acute, determinată de patologia renală: glomerulonefrită acută și pielonefrită subacută.

Evoluția nefavorabilă spre deces a fost influențată de patologia respiratorie gravă preexistentă (tuberculoză pulmonară fibronodulară cu focare bronhopneumotice) și de forma rapid pogresivă a afecțiunii grave renale, elemente care nu au permis nici stabilirea unui diagnostic precoce și nici aplicarea tratamentului optim. Cercetările penale efectuate cu privire la conduita inspectorului principal de poliție A.I., acuzat de folosirea de metode brutale pe parcursul anchetei penale au fost finalizate prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 337/P/2003 din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a constatat că făptuitorul nu a săvârșit acte de tortură împotriva victimei, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul A.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 267 1 C. pen. Plângerile formulate de petenții D.D., C.M., P.D. și B.I. împotriva acestei rezoluții au fost admise de Curtea de Apel Craiova care, prin decizia penală nr. 46 din 9 iulie 2004, a desființat soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tortură, prevăzută de art. 267 1 C. pen. S-a apreciat că procurorul competent să efectueze urmărirea penală a adoptat soluția fără să efectueze însă nici un act de urmărire penală, mărginindu-se la valorificarea actelor premergătoare efectuate de procurorul militar, inițial sesizat, deși se impunea verificarea tuturor împrejurărilor în care a survenit decesul victimei B.N.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și făptuitorul A.I. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea soluției de neurmărire penală, întrucât în cauză nu s-a dovedit că făptuitorul A.I. a recurs la folosirea violenței fizice împotriva victimei. Totodată, s-a învederat faptul că plângerile formulate de petenții D.D., C.M. și P.D. au fost adresate direct instanței de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 278 C. proc. pen., astfel că s-a solicitat respingerea acestora ca inadmisibile. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arată în continuare: Plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost formulată, potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., de petenții C.D., D.V. și P.D., persoane care nu au calitate procesuală în cauză și cărora, pentru acest motiv, instanța de fond trebuia să le respingă acțiunea ca inadmisibilă. Așa fiind, Curtea urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și să caseze hotărârea atacată numai cu privire la plângerile formulate de petenții C.D., D.V. și P.D. pe care le va respinge, ca inadmisibile. Soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la făptuitorul A.I.

este legală și temeinică. Instanța de fond a apreciat în mod just necesitatea efectuării de cercetări penale în continuare în vederea stabilirii dacă făptuitorul A.I. ori alți lucrători de poliție se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de supunere la rele tratamente ori tortură față de victima B.N. Pentru aceste motive, hotărârea instanței de fond cu privire la făptuitorul A.I. urmează a fi menținută. Cât privește recursul declarat de sus-numitul, acesta a cerut admiterea căii de atac și respingerea plângerilor efectuate împotriva rezoluției de neurmărire penală nr. 337/ P din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond, întrucât nu indică faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă ce trebuie administrate de procuror.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva sa pentru infracțiunea de supunere la rele tratamente, ignorându-se faptul că nu avea atribuții de supraveghere a persoanelor aflate în stare de privare de libertate, fiind ofițer activ. Printr-un alt motiv de recurs se critică faptul că instanța de fond a ignorat probele administrate în cauză și din care rezultă neimplicarea sa în decesul victimei B.N. Criticile formulate sunt nefondate. Instanța de fond a verificat rezoluția de neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a constatat că este necesară continuarea cercetărilor penale, indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate.

Verificarea atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului A.I., actele efectuate de acesta și consecințele lor urmează a fi stabilite și interpretate de procuror pe baza materialului probator ce se va administra. Pentru aceste motive, recursul declarat de A.I. urmează a fi respins ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 46/ P din 9 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul A.I. Casează hotărârea atacată numai cu privire la plângerile formulate de petenții C.D., D.V. și P.D. împotriva rezoluției de neurmărire penală nr. 337/P/2003 din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe care le respinge, ca inadmisibile. Menține hotărârea cu privire la făptuitorul A.I. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.I. împotriva sentinței penale nr. 46/ P din 9 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 12 ianuarie 2005.