ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2385/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25

din 24 ianuarie 2001, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat inculpatul

C.C. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea

în concurs a infracțiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 – art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de art. 180 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 189 alin. (2) C.

pen.

Sentința a rămas definitivă

prin decizia nr. 762 din 12 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală.

La data de 16 decembrie

2003, condamnatul C.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând

împrejurarea că suferă de boli care îl pun în imposibilitate de a executa

pedeapsa.

În cauză a fost efectuată o

primă expertiză medico-legală.

La cererea condamnatului a

fost efectuată o nouă expertiză medico-legală de către I.N.M.L. Mina Minovici

București.

Din concluziile ambelor

expertize medico-legale rezultă că bolile de care suferă condamnatul pot fi

trate în rețeaua sanitară a D.G.P. Ca atare, acesta nu se află în

imposibilitatea executării pedepsei închisorii.

Urmare contestării

concluziilor menționate, instanța de executare a dispus avizarea noului raport

de expertiză medico-legală.

Comisia Superioară din

cadrul I.N.M.L. București a avizat, prin avizul nr. E1/11726 din 26 noiembrie

2004, expertiza medico-legală nr. A.5/5377/2004 a I.N.M. București.

Prin sentința penală nr.

1632 din 21 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a

respins cererea condamnatului, ca neîntemeiată.

S-a reținut că nu sunt

întrunite condițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., expertizele

efectuate în cauză stabilind că bolile de care suferă condamnatul pot fi

tratate în rețeaua sanitară a D.G.P., așa încât acesta nu se află în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 91 din 9 februarie 2005, a respins

apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii instanței de executare, ca

nefondat, cu motivarea că, în raport de concluziile rapoartelor medico-legale

de expertiză, în mod corect s-a reținut neincidența cazului prevăzut de art.

453 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, condamnatul a declarat recurs.

Acesta a susținut că pentru

soluționarea cererii sale trebuia examinată fișa medicală a deținutului,

printr-o expertiză medico-legală, pentru a se putea aprecia dacă în raport de

gravitatea bolilor de care suferă petentul, de eficiența și frecvența tratamentului

la care este supus, condițiile de penitenciar, cererea este admisibilă.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Din dispozițiile art. 455,

cu referire la art. 453 lit. a) C. proc. pen., rezultă că singura probă

concludentă în baza căreia se poate dispune admiterea cererii de întrerupere a

executării pedepsei pe motiv de boală, este expertiza medico-legală.

Ca atare, nu poate fi

primită apărarea condamnatului în sensul posibilității pronunțării asupra

cererii pe baza altor acte medicale, în această situație principiul

echipolenței nefiind aplicabil, în lipsa temeiului legal.

Pe de altă parte, prin

rapoartele de expertiză medico-legală s-a concluzionat că bolile de care suferă

condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară penitenciară.

Drept urmare, întemeiat au

reținut instanțele că bolile de care suferă condamnatul nu îl pun pe acesta în

imposibilitate de executa pedeapsa închisorii, așa încât recursul se constată a

fi nefondat.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, Curtea va obliga recurentul, conform dispozitivului,

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr.

91 din 9 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 aprilie 2005.