ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2385/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 24 ianuarie 2001, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat inculpatul C.C. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 189 alin. (2) C. pen. Sentința a rămas definitivă prin decizia nr. 762 din 12 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. La data de 16 decembrie 2003, condamnatul C.C.

a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând împrejurarea că suferă de boli care îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa. În cauză a fost efectuată o primă expertiză medico-legală. La cererea condamnatului a fost efectuată o nouă expertiză medico-legală de către I.N.M.L. Mina Minovici București. Din concluziile ambelor expertize medico-legale rezultă că bolile de care suferă condamnatul pot fi trate în rețeaua sanitară a D.G.P. Ca atare, acesta nu se află în imposibilitatea executării pedepsei închisorii. Urmare contestării concluziilor menționate, instanța de executare a dispus avizarea noului raport de expertiză medico-legală. Comisia Superioară din cadrul I.N.M.L. București a avizat, prin avizul nr. E1/11726 din 26 noiembrie 2004, expertiza medico-legală nr. A.5/5377/2004 a I.N.M.

București. Prin sentința penală nr. 1632 din 21 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea condamnatului, ca neîntemeiată. S-a reținut că nu sunt întrunite condițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., expertizele efectuate în cauză stabilind că bolile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P., așa încât acesta nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 91 din 9 februarie 2005, a respins apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii instanței de executare, ca nefondat, cu motivarea că, în raport de concluziile rapoartelor medico-legale de expertiză, în mod corect s-a reținut neincidența cazului prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc.

pen. Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul a declarat recurs. Acesta a susținut că pentru soluționarea cererii sale trebuia examinată fișa medicală a deținutului, printr-o expertiză medico-legală, pentru a se putea aprecia dacă în raport de gravitatea bolilor de care suferă petentul, de eficiența și frecvența tratamentului la care este supus, condițiile de penitenciar, cererea este admisibilă. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Din dispozițiile art. 455, cu referire la art. 453 lit. a) C. proc. pen., rezultă că singura probă concludentă în baza căreia se poate dispune admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe motiv de boală, este expertiza medico-legală.

Ca atare, nu poate fi primită apărarea condamnatului în sensul posibilității pronunțării asupra cererii pe baza altor acte medicale, în această situație principiul echipolenței nefiind aplicabil, în lipsa temeiului legal. Pe de altă parte, prin rapoartele de expertiză medico-legală s-a concluzionat că bolile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară penitenciară. Drept urmare, întemeiat au reținut instanțele că bolile de care suferă condamnatul nu îl pun pe acesta în imposibilitate de executa pedeapsa închisorii, așa încât recursul se constată a fi nefondat. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, Curtea va obliga recurentul, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 91 din 9 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2005.