ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2065/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 602 din 29 noiembrie 2005, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului I.C., deținut în Penitenciarul Ploiești, jud. Prahova, privind întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 362 din 23 noiembrie 1999 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 2359/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și l-a obligat pe condamnat la plata sumei de 2.735.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petentul condamnat a invocat în susținerea cererii de întrerupere a executării pedepsei starea de sănătate, respectiv, că suferă de anumite boli care nu pot fi tratate în regim de detenție și în urma examinării medicale prin raportul de expertiză medico-legală A53324 din 31 octombrie 2005, întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici București se concluzionează că afecțiunile acestuia: dischinezie biliară, sechele minime TBC, spondiloză cervicală, pot fi tratate, inclusiv în sistem operator, în cadrul rețelei A.N.P. și că din punct de vedere medical nu este necesară întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat apel pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu a fost prezentat pentru expertizare iar raportul de expertiză medico-legală se referă la un alt dosar, solicitând în principal, efectuarea unui nou raport de expertiză pentru evaluarea stării sale de sănătate în prezent, iar în subsidiar, a cerut întreruperea executării pedepsei pentru a se trata într-o instituție spitalicească din cadrul Ministerului Sănătății.

Curtea, examinând hotărârea apelată, în raport de actele și lucrările dosarului și față de prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive: Pentru a se stabili afecțiunile de care acesta suferă și dacă acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P., sau dacă îl pun în imposibilitatea executării pedepsei s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legală de către Comisia de expertizare medico-legală pentru amânarea întreruperea executării pedepsei din cadrul I.N.M.L.

Mina Minovici București, care în raportul întocmit concluzionează că într-adevăr condamnatul prezintă anumite afecțiuni, infirmate prin lipsa piciorului și gambei drepte, pseudartroză malolă stângă post fractură, dischinezie biliară, spondiloză cervicală, polineuropatie toxic-etilică și tulburare de personalitate polimorfă, însă asistența medicală, inclusiv cea operatorie (prin internare în Spitalul Penitenciar Rahova) poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a A.N.P., astfel că, din punct de vedere medical nu se justifică întreruperea executării pedepsei. S-a mai reținut că susținerea apelantului că, nu a fost prezentat pentru expertizare și că raportul de expertiză nr. A5/33334 din 31 octombrie 2005 se referă la un alt dosar, este neîntemeiată.

I.N.M.L. prin adresa de la dosar fond, menționează că petentul a fost examinat în cadrul comisiei pentru amânarea executării pedepsei și la data de 13 mai 2005 și raportul de expertiză întocmit cu nr. sus-arătat se menține și pentru dosarul cu nr. 6330/2005 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, având ca obiect cererea petentului de întrerupere executare pedeapsă. Așa fiind, prin decizia penală nr. 43 din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul, care a solicitat admiterea efectuării unei noi expertize și întreruperea executării pedepsei. Recursul este nefondat. Cum a reținut și instanța de apel, susținerea condamnatului pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale nu se justifică dat fiind că acesta a fost examinat în cadrul comisiei de nouă expertiză pentru amânarea întreruperii executării pedepsei.

Totodată, avându-se în vedere că maladiile de care suferă pot fi tratate în cadrul Spitalului Penitenciar Rahova, urmează ca recursul său să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 43 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2006.