ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2065/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 602 din 29

noiembrie 2005, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea

condamnatului I.C., deținut în Penitenciarul Ploiești, jud. Prahova, privind

întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 362 din 23 noiembrie 1999 a aceleiași instanțe, definitivă prin

decizia penală nr. 2359/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și l-a

obligat pe condamnat la plata sumei de 2.735.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că petentul condamnat a invocat în susținerea cererii de

întrerupere a executării pedepsei starea de sănătate, respectiv, că suferă de

anumite boli care nu pot fi tratate în regim de detenție și în urma examinării

medicale prin raportul de expertiză medico-legală A53324 din 31 octombrie 2005,

întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București se concluzionează că afecțiunile

acestuia: dischinezie biliară, sechele minime TBC, spondiloză cervicală, pot fi

tratate, inclusiv în sistem operator, în cadrul rețelei A.N.P. și că din punct

de vedere medical nu este necesară întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri

condamnatul a declarat apel pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în

esență că nu a fost prezentat pentru expertizare iar raportul de expertiză

medico-legală se referă la un alt dosar, solicitând în principal, efectuarea

unui nou raport de expertiză pentru evaluarea stării sale de sănătate în

prezent, iar în subsidiar, a cerut întreruperea executării pedepsei pentru a se

trata într-o instituție spitalicească din cadrul Ministerului Sănătății.

Curtea, examinând hotărârea apelată,

în raport de actele și lucrările dosarului și față de prevederile art. 453 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., constată că apelul este nefondat pentru următoarele

motive:

Pentru a se stabili afecțiunile de

care acesta suferă și dacă acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.,

sau dacă îl pun în imposibilitatea executării pedepsei s-a dispus efectuarea

unei expertize medico-legală de către Comisia de expertizare medico-legală

pentru amânarea întreruperea executării pedepsei din cadrul I.N.M.L. Mina

Minovici București, care în raportul întocmit concluzionează că într-adevăr

condamnatul prezintă anumite afecțiuni, infirmate prin lipsa piciorului și

gambei drepte, pseudartroză malolă stângă post fractură, dischinezie biliară,

spondiloză cervicală, polineuropatie toxic-etilică și tulburare de

personalitate polimorfă, însă asistența medicală, inclusiv cea operatorie (prin

internare în Spitalul Penitenciar Rahova) poate fi asigurată în cadrul rețelei

sanitare a A.N.P., astfel că, din punct de vedere medical nu se justifică

întreruperea executării pedepsei.

S-a mai reținut că susținerea

apelantului că, nu a fost prezentat pentru expertizare și că raportul de

expertiză nr. A5/33334 din 31 octombrie 2005 se referă la un alt dosar, este

neîntemeiată. I.N.M.L. prin adresa de la dosar fond, menționează că petentul a

fost examinat în cadrul comisiei pentru amânarea executării pedepsei și la data

de 13 mai 2005 și raportul de expertiză întocmit cu nr. sus-arătat se menține

și pentru dosarul cu nr. 6330/2005 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, având

ca obiect cererea petentului de întrerupere executare pedeapsă.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 43

din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul, care a solicitat admiterea efectuării unei noi expertize și

întreruperea executării pedepsei.

Recursul este nefondat. Cum a

reținut și instanța de apel, susținerea condamnatului pentru efectuarea unei

noi expertize medico-legale nu se justifică dat fiind că acesta a fost examinat

în cadrul comisiei de nouă expertiză pentru amânarea întreruperii executării

pedepsei.

Totodată, avându-se în vedere că

maladiile de care suferă pot fi tratate în cadrul Spitalului Penitenciar

Rahova, urmează ca recursul său să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 43 din 25 ianuarie

2006 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2006.