ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2118/2010

Prin rezoluția nr. 337/P/2009 din 20 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.I., pentru infracțiunea de tortură prev de art. 267 1 C. pen., în temeiul art. 249 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Această rezoluție a fost atacată de petentul B.I. la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a apreciat că este neîntemeiată, deoarece soluția dată de procuror în cauză corespunde întregului probatoriu posibil administrat, conform dispozițiilor instanței de control judiciar, dispunând respingerea prin rezoluția nr. 825/II/2/2009 din 22 aprilie 2009. Împotriva acestor rezoluții, petentul a formulat plângere la instanța competentă, în condițiile prev de art. 278 1 C. proc.

pen., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând - în principal - admiterea plângerii, judecarea pe fond a cauzei și condamnarea persoanelor vinovate, în situația în care se apreciază că există indicii suficiente cu privire la săvârșirea faptelor menționate, iar în subsidiar, restituirea cauzei la Parchet, în vederea începerii urmăririi penale. Astfel, petentul critică rezoluția, întrucât apreciază că parchetul a ignorat dispozițiile instanțelor privind desfășurarea unei urmăriri penale complete și a început formal începerea urmăririi împotriva făptuitorului A.I.

întrucât, deși a solicitat expres administrarea unor probatorii și citarea acestuia în vederea administrării lor, parchetul s-a limitat la a delega un procuror care s-a deplasat la Târgu Cărbunești, a reaudiat superficial aceleași persoane, iar soluția adoptată a fost de scoatere de sub urmărire penală; s-a invocat faptul că această cauză a parcurs mai multe cicluri procesuale, care au avut - în esență - aceeași soluționare, aspect care contravine standardelor C.E.D.O. care arată că orice persoană are dreptul să se adreseze unei instanțe de judecată și că are dreptul la un dublu grad de jurisdicție, respectiv, accesul la justiție trebuie să fie unul real, efectiv și nu unul iluzoriu, ca în cazul de față, în care acest circuit juridic a fost repetat de mai multe ori, datorită relei voințe a reprezentanților Parchetului care au soluționat cauza și nu au ținut cont de indicațiile magistraților.

Instanța, verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, a constatat că soluția procurorului este una legală și temeinică și a respins-o ca nefondată. În continuare petentul a exercitat și calea de atac a recursului, criticând hotărârea ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea plângerii, judecarea pe fond a cauzei și condamnarea persoanelor vinovate, în situația în care se apreciază că există indicii suficiente cu privire la săvârșirea faptelor menționate, sau restituirea cauzei la Parchet, în vederea începerii urmăririi penale. Instanța de recurs reține următoarele: La data de 26 iunie 2002, Centrul Rromilor Pentru Intervenție Socială și Studii (R.C.), a sesizat Parchetul Militar Craiova, solicitând efectuarea de cercetări împotriva unor ofițeri și subofițeri din cadrul Poliției orașului Tg.

Cărbunești, pentru infracțiunile de supunere la rele tratamente prev de art. 267 C. pen. și tortură prev de art. 267 1 C. pen., întrucât numitul B.N. - de etnie rromă - aflat în Arestul Poliției, ar fi fost bătut pentru a recunoaște săvârșirea unei infracțiuni de furt, iar ca urmare a agresiunii, acesta a decedat la Spitalul Penitenciar Jilava. Numiții B.I., D.V. și C.D. au formulat plângere la Parchetul Militar Craiova, învederând faptul că fii acestora – B.N., D.D. și C.M. - aflându-se în stare de arest preventiv ca urmare a cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 7711P/2002 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești, au fost torturați de către inspectorul principal de poliție A.I. - din cadrul Poliției orașului Tg.

Cărbunești, pentru a recunoaște și alte fapte pe care nu le comiseseră. Prin ordonanța nr. 733/PMT/2002 din 18 septembrie 2003, pachetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dispus neînceperea urmăririi penale față de colonel-doctor M.D. de la Penitenciarul Tg. Jiu, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, prin aceeași ordonanță dispunându-se disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru continuarea cercetărilor față de A.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tortură prev de art. 267 1 C. pen. După efectuarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.I., pentru fapta menționată mai sus, reținând că fapta sesizată nu există, soluție împotriva căreia s-a formulat plângere la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința penală nr. 46 din 09 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis plângerile formulate de petenții C.M., P.D. și B.I., a desființat rezoluția Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 27 octombrie 2003, trimițând cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva inspectorului principal A.I., sub aspectul săvârșirii de tortură prev de art. 267 1 C. pen. Sentința de mai sus a fost recurată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de către A.I., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 214 din 12 ianuarie 2005, a admis recursul Parchetului, a casat sentința de mai sus numai cu privire la plângerile formulate de petenții C.D., D.V.

și P.D., pe care le-a respins ca inadmisibile, menținând hotărârea cu privire la făptuitorul A.I. și, totodată, respingând recursul acestuia din urmă, ca nefondat (și a apreciat că instanța de fond a reținut în mod just necesitatea efectuării de cercetări penale în continuare, în vederea stabilirii dacă făptuitorul A.I. ori alți lucrători de poliție se fac vinovați de supunere la rele tratamente ori tortură, față de victima B.N.). După completarea probatoriului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, prin rezoluția nr. 337/P/2003 din 08 mai 2005, neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție A.I., V.I.M. - inspector de poliție în cadrul LP.J. al Județului Gorj - Serviciul Cercetări Penale și C.I.

- agent șef de poliție la Poliția orașului Tg. Cărbunești, pentru infracțiunea de tortură, pe același temei al inexistenței faptei. Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petentul B.I. în ceea ce privește dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de subcomisarul de poliție A.I., iar Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 110 din 04 noiembrie 2005 a apreciat că plângerea este nefondată, dispunând respingerea acesteia.

Sentința de mai sus a fost recurată de către petentul B.I., care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 1473 din 07 martie 2006, a admis recursul petentului, a casat sentința atacată, a desființat rezoluția nr. 337/P/2005 din 08 mai 2005 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova (s-a apreciat că organul de urmărire penală era obligat să dispună, pe baza hotărârii instanței - respectiv sentința penală nr. 46 din 09 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, începerea urmăririi penale, cu aducerea la îndeplinire a dispoziției de a efectua acte de urmărire complete în vederea aflării adevărului și pentru a se stabili dacă A.l.

se fac ori nu vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 267 1 C. pen., urmând ca la finalizarea acestei faze procesuale să dispună fie trimiterea în judecată, fie scoaterea de sub urmărire penală, sau încetarea urmăririi penale în cauza respectivă, după caz). Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a efectuat cercetări în cauză și, prin rezoluția nr. 337/P/2003 din 23 august 2006, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.l. pentru infracțiunea de tortură, constatându-se că fapta nu există. Rezoluția a fost atacată de către petentul B.I., iar Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 110 din 11 septembrie 2007, a apreciat plângerea ca fondată și, ca urmare, a dispus admiterea acesteia, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul A.I.

(s-a apreciat că organul de urmărire penală avea obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru a audia în mod nemijlocit pe numiții T.D., B.P. și D.I., persoane care s-au aflat în aceeași celulă cu deținutul B.N., în Arestul Poliției Tg. Cărbunești; de a stabili cine au fost persoanele care s-au aflat în celulă cu victima B.N. atât la Penitenciarul Tg. Jiu, cât și la Spitalul Penitenciar Jilava și să procedeze la audierea acestora, interesând mai ales identificarea numitului P. care, în scrisoarea trimisă lui E. a relatat aspecte esențiale privitoare la starea generală a victimei la Penitenciarul Tg.

Jiu și la faptul că acesta i-a spus că a fost bătut la anchetă și amenințat să nu spună despre aceste aspecte; de asemenea, s-a apreciat că se impune audierea persoanelor care au format patrula de jandarmi ce a procedat la reținerea numitului B.N., precum și celelalte persoane agenți și ofițeri de poliție cu care acesta a venit în contact pe parcursul cercetărilor efectuate în cauza ce-l privea; s-a stabilit în sarcina organului de urmărire penală efectuarea de cercetări pentru a se lua cunoștință de soluția pronunțată în plângerea formulată împotriva colonelului doctor M.D.G.

și să se aibă în vedere și faptul că expertiza medico-legală efectuată inițial în cauză a avut ca obiectiv principal "existența unei posibile culpe medicale", situație în care s-ar impune efectuarea unei noi expertize medico-legale care, în raport de actele medicale existente la dosar și de prima expertiză, să stabilească dacă insuficiența multiplă de organe ce a apărut și s-a dezvoltat pe fondul unei insuficiențe renale acute, menționată drept cauză a decesului, putea fi produsă și datorită unor lovituri pe care le-ar fi primit deținutul în zona rinichilor). Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o ca nelegală și netemeinică, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 1332 din 09 aprilie 2008, a respins recursul ca nefondat.

În consecință, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, conform dispozițiilor instanței de judecată, a dispus redeschiderii urmăririi penale cu privire la învinuitul A.I., prin ordonanța din 13 octombrie 2008. Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat în fapt că în noaptea de 04/05 aprilie 2002, o patrulă de jandarmi a observat la ieșirea din orașul Tg. Cărbunești o căruță în care se aflau mai mulți tineri, iar în momentul au oprit-o spre verificate, persoanele aflate în căruță au fugit, fiind reținut numitul B.N., care a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, iar la data de 06 aprilie 2002, s-a dispus arestarea preventivă a acestuia de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.

Cărbunești pentru infracțiunea de furt calificat, inculpatul fiind asistat de către avocatul O.A. La data de 05 aprilie 2002, B.N. a fost prezentat la Camera de Primiri-urgențe a Spitalului Tg. Cărbunești, iar în urma examinării de către medicul B.L. s-a constatat că acesta este clinic sănătos, aspect ce rezultă din copia registrului de consultații. În perioada 05 aprilie 2002 - 14 mai 2002, B.N. s-a aflat în Arestul Poliție Târgu Cărbunești, în aceeași cameră cu T.D., B.P. și D.I., fiind transferat ulterior la Penitenciarul cu Regim de Siguranță Tg. Jiu, iar la 04 iunie 2002 la Spitalul Penitenciar Jilava unde, la data de 05 iunie 2002 a decedat. În raportul de autopsie medico-legală, se menționează că moartea s­a datorat insuficienței renale acute, complicată cu bronho-pneumonie la un organism cu multiple afecțiuni organice (TBC pulmonar, miocardită subacută, leziuni hepatice, pielonefrită subacută).

Medicul legist a opinat că diagnosticarea afecțiunii tanato­generatoare, în perioada de carantină și compartimentul sanitar al acestuia, într-o unitate sanitară cu posibilități terapeutice adecvate, ar fi oferit șase de supraviețuire numitului B.N., iar leziunea traumatică constată la autopsie - respectiv un infiltrat sanguin epicranian a fost produsă prin lovire cu sau de corp dur, cu până la 1-2 zile anterior decesului, dar nu are legătură de cauzalitate cu acesta și în caz de supraviețuire ar fi necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale. La 04 iulie 2003, I.N.M.L. M.M.

București a întocmit raportul de nouă expertiză medico-legală și a stabilit că evoluția nefavorabilă spre deces a numitului B.N., a fost influențată de: patologia respiratorie gravă preexistentă - tuberculoză pulmonară fibronodulară, cu focare bronho-pneupneumotice, forma rapid progresivă a afecțiunii grave renale, cu precizarea că cele două elemente nu au permis stabilirea unui diagnostic precoce și, implicit, aplicarea unui tratament optim. Comisia Superioară de medicină leală din cadrul I.N.M.L. M.M., prin avizul din 11 octombrie 2006, a confirmat diagnosticul și a stabilit că nu pot fi întrunite elementele unei erori de conduită medicală care să fi avut ca urmare decesul bolnavului, opinia că diagnosticul unei potențiale glomerulonefrite la o dată anterioară și tratamentul prin dializă ar fi oferit șanse de supraviețuire, este cu totul neîntemeiată la o persoană asimptomatică în momentul postulat a fi util terapeutic.

În momentul în care deținutul a fost transferat la Penitenciarul Tg. Jiu, medicul M.D. a primit de la lucrătorii de poliție rezultatul examenului radio scopit efectuat la Dispensarul TBC Tg. Cărbunești cu mențiunea ITM, rezultatul examenului pentru depistarea sifilisului și a examenului coprologic, consemnându-se în fișa medicală a deținutului, diagnosticul "clinic sănătos". Deținutul a fost introdus în camera de carantină, unde trebuia să rămână 21 de zile, însă la data de 29 mai 2002, B.N. a solicitat un consult medical, susținând că prezintă dureri în hipocondrul drept și regiunea epigastrică, la examenul obiectiv acuzând epigastralgii, vărsături alimentare și biloase, motiv pentru care i-a fost administrat tratament medicamentos.

La data de 03 iunie 2003, B.N. s-a prezentat din nou la cabinet, fiind trimis de medicul penitenciarului la Spitalul Județean Tg. Jiu, unde a fost examinat de către medici interni, radiologi și chirurgi, care au stabilit că prezenta pleurezie bazală stângă și au recomandat internarea în Spitalul Penitenciar Jilava, motiv pentru care, acesta a fost transferat la 04 iunie 2002, fiind asistat în timpul transportului de un cadrul medical. Reaudierea martorului T.D. nu s-a putut efectua - așa cum a dispus instanța - întrucât, din procesul-verbal întocmit la 15 decembrie 2008, rezultă că acesta ar fi plecat de mai mult timp în Italia, iar cea a martorului B.P., de asemenea nu a putut fi efectuată, deoarece, din procesul­ verbal încheiat la 16 decembrie 2008, rezultând că se află într-o stare de sănătate care nu-i permite audierea.

Esențial de redat este însă că cei doi martori au fost audiați, așa cum rezultă din actele dosarului, la data de 14 iunie 2006 și respectiv 12 iunie 2006, după începerea urmăririi penale cu privire la A.I., din declarațiile lor rezultând că victima B.N. nu a prezentat leziuni de violență și nu a fost agresat de lucrătorii de poliție în perioada în care s-au aflat în aceeași cameră din Arestul Poliției Tg. Cărbunești. De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse în copie declarațiile martorilor D.I., P.D., D.E., O.I.A. și B.P., care au fost audiați în Dosarul nr. 372/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dosar în care s-au efectuat cercetări față de medicul M.D. În declarația martorului B.P.

dată la 20 august 2008, se menționează că victima B.N. nu a fost scos pe timpul nopții pentru a fi anchetat de polițiști, nu l-a auzit spunând că ar fi fost bătut de către polițiști și nu a observat urme de violență pe corpul său. Martorul D.D. a menționat că a discutat prin geamul de aerisire al camerei de detenție din Arestul Poliției Tg. Cărbunești, cu victima B.N. - aflat în camera alăturată - și că aceasta din urmă i-ar fi spus în limba romani că ar fi fost agresată de către polițiști, declarația fiind singulară în acest sens. Martorii C.M. și C.M., a căror audiere a fost dispusă de către instanță în sarcina procurorului, nu a putut fi efectuată, deoarece aceștia nu au fost găsiți, fiind plecați din țară, la dosarul cauzei a fost însă atașată declarația martorului T.D., dată anterior în cauză, din care rezultă că acesta s-a aflat în aceeași cameră cu victima B.N.

la Poliția Tg. Cărbunești, însă nu a văzut leziuni de violență pe corpul acestuia și nu a auzit ca polițiștii să fi exercitat acte de violență. De asemenea, în ceea ce privește martorul D.I., a cărei reaudiere a fost dispusă de instanță, s-a constatat că, în prezent, acesta se află internat la Secția de Psihiatrie a Spitalului Tg. Jiu, motiv pentru care nu s-a putut proceda la reaudiere. Petentul B.I., din actele dosarului, se constată că acesta a fost citat la data de 19 ianuarie 2009, în vederea aducerii la cunoștință a obiectivelor expertizei medico-legale, însă nu s-a prezentat și, de asemenea, atât petentul cât și fratele acestuia – P.D. - au fost citați, în vederea audierii la 16 decembrie 2008 și, mai mult, procurorul s-a deplasat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.

Cărbunești în acest scop, însă aceștia nu s-au prezentat pentru a oferi informații în vederea identificării numitului P. S-au efectuat demersuri și la Penitenciarul Tg. Jiu, pentru aflarea adreselor persoanelor care au fost încarcerate în aceeași cameră cu numitul B.N. în perioada 14 mai 2002 - 04 iunie 2002, pentru o eventuală audiere, însă, prin adresa din 12 septembrie 2008, Penitenciarul Tg. Jiu a comunicat faptul că fișele de cameră nu aveau termen de păstrare și nu se regăsesc în nomenclatorul arhivistic, conform Ordinului M.J. nr. 1900/C din 27 decembrie 2005 și al Ordinului Direcției Generale a Penitenciarelor nr. S/160 din 30 ianuarie 1996, motiv pentru care nu au putut comunica datele personale ale persoanelor respective.

În ceea ce privește dispoziția instanței, în sensul stabilirii și audierii jandarmilor și a altor persoane care s-au aflat în contact cu numitul B.N. în noaptea de 04/05 aprilie 2002, s-a stabilit, conform adresei Inspectoratului de Jandarmi Județean Gorj că, echipajul de jandarmi ce a surprins în noaptea respectivă, pe raza numitului Tg. Cărbunești pe numitul B.N., a fost format din plutonierul major V.C. și jandarmii C.G. și R.M. Procurorul a procedat la audierea acestora, declarațiile aflându-se la dosarul cauzei, V.C. declarând că nu a agresat persoana pe care a surprins-o având asupra sa bunuri sustrase, ci a predat-o numitului A.I., iar R.M. și C.G. au declarat că nu-și amintesc dacă în noaptea respectivă au efectuat serviciul de patrulare împreună cu V.C., dar nu au fost împreună cu acesta în momentul în care a fost surprins B.N.

Au fost audiați și martorii S.T., U.S., A.S.D. - agenți de poliție în anul 2002 în cadrul Arestului Poliției Tg. Jiu, care au arătat că scoaterea la anchetă în timpul nopții a unei persoană aflată în arest preventiv, nu era posibilă, deoarece cheile de la celulă erau la ofițerul de serviciu pe subunitate, acesta deschizând celulele numai dacă era adusă pentru încarcerare o persoană reținută sau arestată preventiv după ora 16 00 . Totodată, martorul U.S. - care a făcut parte din escorta ce l-a însoțit pe B.N. la Parchet, pentru audieri, a arătat că acesta nu a fost agresat de către lucrătorii de poliție ce asigurau paza, sau care au luat legătura cu deținutul. Conform notelor de scoatere din arest, verificate de către organul de urmărire penală, deținutul B.N.

nu a fost scos din camera de deținere a arestului, pe timpul nopții. În raport de dispoziția Curții de Apel Craiova în sensul efectuării unei noi expertize medico-legale, în raport de actele aflate la dosar și de prima expertiză medico-legală, care să stabilească dacă insuficiența multiplă de organe ce a apărut putea fi produsă și datorită unor lovituri pe care le-ar fi primit deținutul în zona rinichilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin ordonanța din 26 ianuarie 2009, a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale de către IN.M.L. M.M. București, având ca obiective: stabilirea cauzei decesului numitului B.N. și dacă insuficiența multiplă de organe ce a apărut și s-a dezvoltat pe fondul unei insuficiențe renale acute, putea fi produsă și datorită unor lovituri pe care victima le-ar fi primit în zona rinichilor, în raport de toate actele medicale și declarațiile martorilor aflate la dosar.

Prin adresa din 06 martie 2009, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N .M.L. M.M. București a comunicat avizul cu EI/7821/2006, precizând că își menține avizele anterioare, făcând o serie de precizări, în sensul că moartea numitului B.N.

a fost neviolentă, cauza decesului a fost insuficiența multiplă de organe survenită în evoluția unei insuficiențe renale acute la un pacient cu glomerulonefrită, miocardită acută, infecție tuberculoasă cronică fibronodulară; patologia renală de care suferea sus-numitul nu putea fi produsă "datorită unor lovituri pe care le-ar fi primit victima în zona rinichilor". În aceeași adresă, s-a menționat că, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Regulamentul de Aplicare a dispozițiilor Legii nr. 271/2004, "în cazul în care Comisia Superioară de Medicină Legală a eliberat un aviz, organele judiciare nu mai pot solicita efectuarea unei noi expertize medico-legale, decât dacă au apărut date noi medicale sau de anchetă", ceea ce nu se constată în cazul de fată.

Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluția atacată pe baza tuturor actelor și lucrărilor dosarului Parchetului, în raport de criticile formulate de petent. Din analiza tuturor actelor de urmărire penală efectuate de procuror, care au stat la baza rezoluției din 20 martie 2009 dată în Dosarul nr. 337/P/2003 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a constatat cu deplin temei că, în mod corect și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petiționarului, ce a fost examinată în concret și căreia i s-a respins argumentat, procurorul a dispus soluția scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului A.I. pentru infracțiunea de tortură.

Prin dispozițiile penale reclamate se prevede că – fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obține de această persoană sau de la o persoană terță infirmații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis, ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau a face presiuni asupra ei, ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferințe sunt aplicate de către un agent al autorității public sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial, sau la instigarea ori consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane - constituie infracțiunea de tortură.

Din analiza tuturor actelor și lucrărilor, nu rezultă că numitul A.I. ar fi exercitat acte de violență care să provoace suferințe fizice ori psihice numitului B.N., în sensul celor menționate mai sus și, ca urmare, în mod legal procurorul a constatat că, în cauză, nu rezultă existenta infracțiunii de tortură în sarcina învinuitului. Ca urmare, motivele invocate de petiționar în plângerea sa, sunt neîntemeiate. Astfel, inițierea unei asemenea proceduri, în care rolul declanșator al suplimentărilor probatorii, precum și în cazul de față, cade în sarcina persoanei private interesate, se necesită ca și comportamentul său procesual să fie unul ce să intre sub auspiciile unei bune credințe, cu ieșirea din starea de totală pasivitate manifestată.

Ori deși acesta a solicitat expres administrarea unor probatorii și citarea sa, aceste manifestări nu le-a mai susținut. Și aceasta, în contextul în care, așa cum s-a arătat mai sus, procurorul care a instrumentat cauza s-a conformat dispozițiilor din sentința penală nr. 110 din 11 septembrie 2007, definitivă prin Decizia penală nr. 1332 din 09 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că a efectuat toate actele de urmărire penală învederate prin hotărârea menționată mai sus, cu excepția celor care nu au putut fi administrate din motive total obiective.

Cu privire la reaudierea martorilor dispusă de instanță, obligație neîndeplinită de către procuror, nu au fost încălcate dispozițiile legale, deoarece, chiar și în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O., obținerea convocării și interogării martorilor nu poate merge dincolo de orice limite concrete, mai ales în situația în care, în dosarul cauzei există alte elemente concludente pentru soluționarea ei. Reaudierea martorilor nu s-a putut realiza întrucât aceștia sunt plecați din țară de mai mult timp, sau din motive de sănătate a acestora, motiv pentru care s-a dispus anexarea la dosarul cauzei a declarațiilor date anterior în cauză, mult mai atașate de momentul evenimentului, și în consecință cel mai apropiate de adevăr, sau a declarațiilor date în alte cauze care au legătură cu cauza de față.

Ca urmare, în mod corect organul de urmărire penală a constatat că, în cauza de față nu s-au identificat indicii din care să rezulte că învinuitul A.I. ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală a acestuia, astfel încât, rezoluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală și temeinică, fiind cu deplin temei menținută de instanță. În speță organele judiciare române chemate în a efectua o anchetă judiciară efectivă și completă, cu toate pârghiile de verificare a acesteia, s-au preocupat pe deplin de deslușirea celor mai mici amănunte în așa fel încât să nu existe suspiciuni și mai ales, persoane netrase la răspundere penală,în măsura în care se necesită acest lucru.

Contextul legal a fost abordat prin prisma prevederilor Convenției europene a drepturilor omului în materie, art. 3, cu toate principiile, regulile impuse, desfășurările de anchetă, ce se necesită și ce decurg și din practica Curții Europene, în funcție de situația specială în care se afla cel ulterior decedat. În măsura în care s-a dovedit că nu există o culpă efectivă a autorităților, că persoana decedată suferea de afecțiuni grave, împrejurări atestate de specialiști, chiar în mai multe etape, că până și foștii colegi ai acestuia nu confirmă supozițiile rudelor sale, că obiectiv s-au derulat toate demersurile pentru a se deslușii detaliile, cu justificare s-au emis dispozițiile penale menționate, privite astfel ca adecvate.

În raport de considerentele de mai sus, recursul petentului este nefondat, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, menținându-se sentința atacată ca legală și temeinică. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 173 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2010.