ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3136/2010

Asupra recursului penal de față: Prin Rezoluția nr. 830/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. În considerentele acestei rezoluții s-au reținut următoarele: Prin plângerea penală formulată la 08 octombrie 2008 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub nr. 830/P/2008, petiționarul A.G. a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor argumentându-se că magistratul ar fi judecat cu rea-credință Dosarele nr. 4233/2004, nr. 1118/2005 și nr. 4420/317/2007 ale Judecătoriei Târgu Cărbunești.

În finalul plângerii, petiționarul a solicitat schimbarea completului de judecată format din magistratul V.C. Pe baza informațiilor obținute în etapa verificărilor preliminare s-a stabilit că pretinsele fapte de abuz sesizate de petiționar ca fiind comise de magistratul .C. cu ocazia soluționării Dosarului nr. 1118/2005 al Judecătoriei Târgu Cărbunești făcuseră obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 62/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin Rezoluția din 20 februarie 2008 dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de judecătorul V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. În ceea ce privește Dosarul nr. 4233/2004 al aceleiași instanțe, din cercetările efectuate a rezultat că prin Sentința civilă nr. 2321 din 13 octombrie 2006, magistratul V.C.

soluționase acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanții A.C. și D.E. în contradictoriu cu pârâtul A.E. și cererea reconvențională formulată de petiționar, dispunând ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunurilor partajate. Totodată, s-a constatat că în timpul soluționării Dosarului civil nr. 4420/317/2007 al Judecătoriei Cărbunești, la data de 14 martie 2008, magistratul V.C. suspendase judecarea cauzei, judecata fiind reluată ca urmare a admiterii recursului declarat de petiționar împotriva încheierii de suspendare prin Decizia civilă nr. 1460 din 15 mai 2008 a Tribunalului Gorj. Față de cele arătate, s-a considerat că în sarcina magistratului V.C.

nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni, nemulțumirea petiționarului referitoare la modalitatea în care judecătorul a înțeles să administreze probatoriile în dosarele cu care fusese învestit și, implicit soluțiile pronunțate de acesta, neconstituind o împrejurare care să justifice exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor profesionale de către intimat. Sub acest aspect s-a menționat că numai instanța de control judiciar este singura în măsură să se pronunțe, în cadrul căilor de atac, asupra apărărilor și obiecțiilor formulate în legătură cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești în primă instanță. Totodată, s-a reținut că schimbarea completului de judecată nu se poate face decât în condițiile art. 50 - 52 C. proc.

pen., prin admiterea declarației de abținere sau a cererii de recuzare formulate de petiționar, ceea ce presupune o anumită conduită procesuală a magistratului și a petiționarului. În raport de cele arătate, procurorul de caz a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul V.C., judecător la Judecătoria Târgu Cărbunești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Plângerea petiționarului, formulată conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 159//II/2/2009 din 29 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Nemulțumit de soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public, petiționarul A.G. s-a adresat cu plângere la instanță, conform prevederilor art. 278 1 C. proc. pen. În considerentele plângerii, dar și în precizări petiționarul, deși s-a arătat nemulțumit de Ordonanța nr. 1479/11/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în concret, a solicitat reanalizarea situației referitoare la soluționarea cu rea-credință de către judecătorul V.C. a celor trei dosare al Judecătoriei Cărbunești mai sus indicate, arătând că Rezoluția nr. 830/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este netemeinică și nelegală. Totodată, în concluziile orale din ședințele din 15 ianuarie 2010 și 5 februarie 2010, petiționarul a formulat critici exclusiv împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând insuficiența cercetărilor efectuate în cauză.

Prin Sentința penală nr. 31 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea formulată de petiționarul A.G. împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, argumentându-se că față de data comunicării rezoluției procurorului ierarhic superior, 3 februarie 2009, formularea plângerii la data de 26 august 2009 s-a făcut cu încălcarea termenului legal prevăzut de art. 278 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul A.G., arătând că hotărârea atacată este rezultatul unei grave erori a instanței cu privire la obiectul dedus judecății.

În acest sens, petiționarul a învederat că a învestit instanța cu plângere împotriva Ordonanței nr. 1479/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar nu împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, așa cum greșit a apreciat prima instanță. Analizând recursul declarat de petiționarul A.G., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Prin memoriul formulat la 24 august 2009 (data poștei), înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 26 august 2009, petiționarul A.G. a confirmat primirea Ordonanței nr. 1479/11/2/2009 a acestei unități de parchet arătând că aceasta este "eronată" și a solicitat reanalizarea situației referitoare la abaterile săvârșite de magistratul V.C.

cu ocazia soluționării Dosarelor nr. 4233/2004, nr. 1118/2005 și nr. 4420/317/2007 ale Judecătoriei Târgu Cărbunești care făcuse obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 830/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În raport de precizarea expresă a petiționarului în sensul că plângerea sa viza soluționarea, cu rea-credință, de către magistratul V.C. a unor dosare aflate pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești, aspecte care fuseseră verificate în Dosarul nr. 830/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prima instanță a apreciat, în mod corect, că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă plângere împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Procedând la verificarea aspectului dacă plângerea fusese introdusă în termen legal, Curtea de Apel Craiova a dispus atașarea borderoului de expediere a rezoluției procurorului ierarhic superior, iar în raport de data expedierii, 3 februarie 2009, a apreciat că plângerea a fost formulată tardiv. Constatând că borderoul parchetului de expediere a corespondenței, nu face dovada primirii de către petiționar a rezoluției procurorului ierarhic superior, ci numai dovada expedierii documentului, în recurs, Înalta Curte a dispus efectuarea de diligențe suplimentare în acest sens, prin adresa din 25 iunie 2010, C.N.P.R. informând că petiționarul a primit rezoluția mai sus arătată la data de 4 februarie 2009, pe bază de semnătură.

Confirmându-se data primirii de către petiționar a rezoluției procurorului ierarhic superior la data de 4 februarie 2009, Înalta Curte constată că, într-adevăr, formularea plângerii la data de 24 august 2009 (data poștei) s-a făcut cu încălcarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., care expirase la data de 25 februarie 2009. Prin urmare, prima instanță a constatat, în mod corect, că plângerea formulată de petiționarul A.G. împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este tardivă, criticabilă fiind insuficiența diligențelor efectuate de instanță în vederea obținerii unor date certe cu privire la data comunicării efective către petiționar a rezoluției procurorului ierarhic superior.

În consecință, pentru considerentele care preced, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar A.G. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar A.G. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2010.