ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3136/2010

Asupra recursului

penal de față:

Prin Rezoluția nr. 830/P/2008 din 15

decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus, în

temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător

V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

În considerentele

acestei rezoluții s-au reținut următoarele:

Prin plângerea penală

formulată la 08 octombrie 2008 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova sub nr. 830/P/2008, petiționarul A.G. a solicitat efectuarea de

cercetări față de magistratul V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor argumentându-se că magistratul ar fi

judecat cu rea-credință Dosarele nr. 4233/2004, nr. 1118/2005 și nr.

4420/317/2007 ale Judecătoriei Târgu Cărbunești.

În finalul plângerii,

petiționarul a solicitat schimbarea completului de judecată format din

magistratul V.C.

Pe baza informațiilor

obținute în etapa verificărilor preliminare s-a stabilit că pretinsele fapte de

abuz sesizate de petiționar ca fiind comise de magistratul .C. cu ocazia

soluționării Dosarului nr. 1118/2005 al Judecătoriei Târgu Cărbunești făcuseră

obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 62/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, prin Rezoluția din 20 februarie 2008 dispunându-se

neînceperea urmăririi penale față de judecătorul V.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

În ceea ce privește

Dosarul nr. 4233/2004 al aceleiași instanțe, din cercetările efectuate a

rezultat că prin Sentința civilă nr. 2321 din 13 octombrie 2006, magistratul

V.C. soluționase acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanții A.C. și

D.E. în contradictoriu cu pârâtul A.E. și cererea reconvențională formulată de

petiționar, dispunând ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunurilor

partajate.

Totodată, s-a

constatat că în timpul soluționării Dosarului civil nr. 4420/317/2007 al

Judecătoriei Cărbunești, la data de 14 martie 2008, magistratul V.C. suspendase

judecarea cauzei, judecata fiind reluată ca urmare a admiterii recursului

declarat de petiționar împotriva încheierii de suspendare prin Decizia civilă

nr. 1460 din 15 mai 2008 a Tribunalului Gorj.

Față de cele arătate,

s-a considerat că în sarcina magistratului V.C. nu se poate reține săvârșirea

vreunei infracțiuni, nemulțumirea petiționarului referitoare la modalitatea în

care judecătorul a înțeles să administreze probatoriile în dosarele cu care

fusese învestit și, implicit soluțiile pronunțate de acesta, neconstituind o

împrejurare care să justifice exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor

profesionale de către intimat.

Sub acest aspect s-a

menționat că numai instanța de control judiciar este singura în măsură să se

pronunțe, în cadrul căilor de atac, asupra apărărilor și obiecțiilor formulate

în legătură cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești în primă

instanță.

Totodată, s-a reținut

că schimbarea completului de judecată nu se poate face decât în condițiile art.

50 - 52 C. proc. pen., prin admiterea declarației de abținere sau a cererii de

recuzare formulate de petiționar, ceea ce presupune o anumită conduită

procesuală a magistratului și a petiționarului.

În raport de cele

arătate, procurorul de caz a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de magistratul V.C., judecător la Judecătoria Târgu Cărbunești, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Plângerea

petiționarului, formulată conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 159//II/2/2009 din 29 ianuarie 2009 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Nemulțumit de

soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public, petiționarul A.G. s-a adresat

cu plângere la instanță, conform prevederilor art. 278

1

C. proc.

pen.

În considerentele plângerii, dar și în precizări

petiționarul, deși s-a arătat nemulțumit de Ordonanța nr. 1479/11/2009 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în

concret, a solicitat reanalizarea situației referitoare la soluționarea cu

rea-credință de către judecătorul V.C. a celor trei dosare al Judecătoriei

Cărbunești mai sus indicate, arătând că Rezoluția nr. 830/P/2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova este netemeinică și nelegală.

Totodată, în

concluziile orale din ședințele din 15 ianuarie 2010 și 5 februarie 2010,

petiționarul a formulat critici exclusiv împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând insuficiența

cercetărilor efectuate în cauză.

Prin Sentința penală

nr. 31 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea formulată de

petiționarul A.G. împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 din 15 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, argumentându-se că față de data

comunicării rezoluției procurorului ierarhic superior, 3 februarie 2009,

formularea plângerii la data de 26 august 2009 s-a făcut cu încălcarea

termenului legal prevăzut de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul A.G., arătând că

hotărârea atacată este rezultatul unei grave erori a instanței cu privire la

obiectul dedus judecății.

În acest sens,

petiționarul a învederat că a învestit instanța cu plângere împotriva

Ordonanței nr. 1479/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, iar nu împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 din 15

decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, așa cum greșit

a apreciat prima instanță.

Analizând recursul

declarat de petiționarul A.G., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat

și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin memoriul

formulat la 24 august 2009 (data poștei), înregistrat la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova la 26 august 2009, petiționarul A.G. a confirmat

primirea Ordonanței nr. 1479/11/2/2009 a acestei unități de parchet arătând că

aceasta este "eronată" și a solicitat reanalizarea situației

referitoare la abaterile săvârșite de magistratul V.C. cu ocazia soluționării

Dosarelor nr. 4233/2004, nr. 1118/2005 și nr. 4420/317/2007 ale Judecătoriei

Târgu Cărbunești care făcuse obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 830/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În raport de

precizarea expresă a petiționarului în sensul că plângerea sa viza

soluționarea, cu rea-credință, de către magistratul V.C. a unor dosare aflate

pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești, aspecte care fuseseră verificate în

Dosarul nr. 830/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prima

instanță a apreciat, în mod corect, că obiectul cauzei deduse judecății îl

reprezintă plângere împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 din 15 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Procedând la

verificarea aspectului dacă plângerea fusese introdusă în termen legal, Curtea

de Apel Craiova a dispus atașarea borderoului de expediere a rezoluției

procurorului ierarhic superior, iar în raport de data expedierii, 3 februarie

2009, a apreciat că plângerea a fost formulată tardiv.

Constatând că

borderoul parchetului de expediere a corespondenței, nu face dovada primirii de

către petiționar a rezoluției procurorului ierarhic superior, ci numai dovada

expedierii documentului, în recurs, Înalta Curte a dispus efectuarea de

diligențe suplimentare în acest sens, prin adresa din 25 iunie 2010, C.N.P.R.

informând că petiționarul a primit rezoluția mai sus arătată la data de 4

februarie 2009, pe bază de semnătură.

Confirmându-se data

primirii de către petiționar a rezoluției procurorului ierarhic superior la

data de 4 februarie 2009, Înalta Curte constată că, într-adevăr, formularea

plângerii la data de 24 august 2009 (data poștei) s-a făcut cu încălcarea

termenului de 20 de zile prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., care expirase la data de 25 februarie 2009.

Prin urmare, prima

instanță a constatat, în mod corect, că plângerea formulată de petiționarul

A.G. împotriva Rezoluției nr. 830/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova este tardivă, criticabilă fiind insuficiența

diligențelor efectuate de instanță în vederea obținerii unor date certe cu privire

la data comunicării efective către petiționar a rezoluției procurorului

ierarhic superior.

În consecință, pentru

considerentele care preced, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul petiționar A.G. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 5 februarie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 200

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar A.G. împotriva Sentinței

penale nr. 31 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 septembrie 2010.