ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra plângerii de față
În baza lucrărilor din dosar constată
următoarele:
Prin plângerea
adresată la 12 iunie 2008 Parchetului de pe
lângă
Curtea de Apel Craiova, trimisă spre competentă soluționare
Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția
de Urmărire Penală și Criminalistică, prin Ordonanța nr. 649/P/2008,
numitul T.V. a solicitat efectuarea de cercetării
fată de D.D.C. judecător la Tribunalul Dolj cu grad profesional
de Curte
de Apel, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen., în legătură cu
modul în care i-au fost soluționate mai multe dosare constând în aceea că nu a
ținut cont de probe și a dat
soluții
contrarea legii fără respectarea Codului penal și a Codului de
procedură penală și că a refuzat în mod abuziv
soluționarea cererii formulate la 12 mai 2008, cauza fiind suspendată deși el
solicitase
judecarea în lipsă.
Prin Rezoluția nr. 1316/P/2008 din 9 iulie
2009 a Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția de Urmărire
Penală și
Criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat
la art.
10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale sub aspectul
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută art.
246 C. pen. , față de intimatul D.C. - președintele Tribunalului Dolj.
Pentru a adopta soluția de neîncepere a urmăririi penale, Parchetul a
apreciat că intimatul nu au făcut decât să-și îndeplinească atribuțiile de
serviciu, neexistând indicii în sensul
exercitării
abuzive de către acesta a atribuțiilor de serviciu.
Plângerea, formulată de petiționar în baza art. 278 C. proc. pen.,
împotriva sus-arătatei Rezoluții, a fost respinsă
ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 8373/3969/II/2/2009 din 19 august
2009
a Procurorului Șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație
și Justiție, cu motivarea că rezoluția atacată este legală și
temeinică, neexistând date, indicii sau dovezi că
ar fi fost săvârșită
infracțiunea sesizată.
Î
mpotriva sus-menționatelor rezoluții, petiționarul T.A. a formulat
plângerea de față, la dezbaterea căreia a lipsit,
solicitând (fila 1), admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor
atacate
și, pe fond, trimiterea cauzei la Parchet în vederea efectuării
de
cercetări față de intimat, întrucât soluțiile
pronunțate sunt nelegale și
netemeinice.
Examinându-se întregul dosar al cauzei și
rezoluția atacată în
condițiile art. 278
1
alin.
(7) C. proc. pen., se constată că
soluția
adoptată de procuror - confirmată în condițiile art. 278 C. proc. pen.
- este temeinică și legală și, pe cale de
consecință,
plângerea de față se învederează nefondată.
Înalta Curte constată, că din actele premergătoare
administrate în cauză nu rezultă săvârșirea
vreunei fapte penale de către intimat, iar simpla nemulțumire față de soluțiile
pronunțate nu
poate constitui un argument solid și serios pentru a
declanșa urmărirea penale împotriva intimatului.
Așa fiind, plângerea urmează a fi va fi respinsă
ca atare, potrivit
art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,
cu obligarea
petiționarului la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat (200 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de
petiționarul T.A. împotriva rezoluției nr. 1316/P/2008 din 9 iulie 2009 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, Secția de
Urmărire Penală și
Criminalistică.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200
lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată In ședință publică, azi 30
octombrie 2009.