ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin plângerea adresată la 12 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin Ordonanța nr. 649/P/2008, numitul T.V. a solicitat efectuarea de cercetării fată de D.D.C. judecător la Tribunalul Dolj cu grad profesional de Curte de Apel, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen., în legătură cu modul în care i-au fost soluționate mai multe dosare constând în aceea că nu a ținut cont de probe și a dat soluții contrarea legii fără respectarea Codului penal și a Codului de procedură penală și că a refuzat în mod abuziv soluționarea cererii formulate la 12 mai 2008, cauza fiind suspendată deși el solicitase judecarea în lipsă.

Prin Rezoluția nr. 1316/P/2008 din 9 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută art. 246 C. pen. , față de intimatul D.C. - președintele Tribunalului Dolj. Pentru a adopta soluția de neîncepere a urmăririi penale, Parchetul a apreciat că intimatul nu au făcut decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, neexistând indicii în sensul exercitării abuzive de către acesta a atribuțiilor de serviciu. Plângerea, formulată de petiționar în baza art. 278 C. proc.

pen., împotriva sus-arătatei Rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 8373/3969/II/2/2009 din 19 august 2009 a Procurorului Șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția atacată este legală și temeinică, neexistând date, indicii sau dovezi că ar fi fost săvârșită infracțiunea sesizată. Î mpotriva sus-menționatelor rezoluții, petiționarul T.A. a formulat plângerea de față, la dezbaterea căreia a lipsit, solicitând (fila 1), admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și, pe fond, trimiterea cauzei la Parchet în vederea efectuării de cercetări față de intimat, întrucât soluțiile pronunțate sunt nelegale și netemeinice.

Examinându-se întregul dosar al cauzei și rezoluția atacată în condițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., se constată că soluția adoptată de procuror - confirmată în condițiile art. 278 C. proc. pen. - este temeinică și legală și, pe cale de consecință, plângerea de față se învederează nefondată. Înalta Curte constată, că din actele premergătoare administrate în cauză nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale de către intimat, iar simpla nemulțumire față de soluțiile pronunțate nu poate constitui un argument solid și serios pentru a declanșa urmărirea penale împotriva intimatului. Așa fiind, plângerea urmează a fi va fi respinsă ca atare, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat (200 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.A. împotriva rezoluției nr. 1316/P/2008 din 9 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată In ședință publică, azi 30 octombrie 2009.