ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4039/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, numita B.M.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților T.I., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal și D.V., prim procuror la același parchet, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen., precum și a numitului F.M. avocat în cadrul Baroului Olt, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 281 C. pen. Cu privire la procurorul T.I., petiționara a arătat că în dosarul penal nr. 298/ P / 2007, în care a efectuat cercetări față de numitul O.I.

- comandant al Poliției orașului Drăgănești, acesta a dispus, în mod nejustificat, neînceperea urmăririi penale, că ar fi ascuns plângerea formulată de persoana vătămată împotriva avocatului F.M., care, deși avea mai multe plângeri penale, profesa în continuare, despre acest lucru având cunoștință și prim - procurorul D.V. Prin Rezoluția nr. 835 / P /2007 din 27 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 228 alin (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorii T.I. și D.V. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 C. pen.) și față de F.M.

- avocat în cadrul Baroului Olt - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 51/1995 raportat la art. 281 C. pen. În motivarea rezoluției s-a arătat că faptele în legătură cu care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale nu există, nici procurorul T.I. și nici prim procurorul D.V. nu au săvârșit, cu intenție, acte sau fapte cu caracter abuziv prin care să prejudicieze interesele persoanei vătămate, că aprecierea probelor și modul în care această apreciere se reflectă în soluția adoptată este atributul exclusiv al procurorului și că împrejurarea că soluția adoptată de acesta la finalul cercetărilor nu satisface interesele uneia sau unora dintre părți nu echivalează cu săvârșirea, de către procurorul care a adoptat respectiva soluție, a unor acte cu caracter abuziv.

Cu privire la faptul că avocatul F.M. continuă să desfășoare activități specifice profesiei, deși față de acesta se efectuează cercetări penale în două dosare, s-a arătat că nu există o hotărâre definitivă de condamnare pentru o faptă prevăzută de legea penală, situație care ar atrage încetarea calității de avocat conform art. 26 din Legea nr. 51/ 1995 și, pe cale de consecința, exercitarea, în continuare, a unor activități de reprezentare și asistența juridică de către acesta nu contravine dispozițiilor legii. Împotriva sus-arătatei rezoluții petiționara a formulat, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin Rezoluția nr. 695/II/2/2008 din 16 aprilie 2008, a respins-o ca neîntemeiată.

Nemulțumită, petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 147 din 12 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționară, cu motivarea că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că magistrații - procurori doar și-au desfășurat activitatea ce le revenea potrivit funcției - pe care o ocupă în cadrul instituției respective, că nemulțumirea petentei față de soluțiile adoptate nu este suficientă pentru a se concluziona că aceștia au săvârșit infracțiunile reclamate, în condițiile în care, din cercetările efectuate, nu a rezultat nici un indiciu în acest sens și că pentru contestarea temeiniciei sau legalității soluțiilor adoptate, petenta avea la dispoziție altă cale procedurală decât cea prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen. Cu privire la intimatul F.M. – avocat - Curtea a constatat că acesta nu se află în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de Legea nr. 51/1995, unde sunt arătate situațiile în care calitatea de avocat încetează sau este suspendată. Împotriva sentinței sus-menționate, petiționara B.M.A. a declarat recursul de fată, solicitând casarea sentinței recurate, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la Parchet pentru completarea actelor premergătoare, în sensul ascultării ei, a intimaților și a unor martori, pe care dacă i s-ar fi cerut, ar fi putut să-i propună în vederea susținerii plângerii sale. Recursul nu este fondat. Examinând sentința atacată și în raport atât cu motivarea scrisă depusă la dosar cât și cu susținerile orale cu prilejul dezbaterilor, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații T.I.

și D.V. și F.M. - avocat în cadrul Baroului Olt - confirmată, cu justificat temei, de prima instanță - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor reclamate de petiționară. Împrejurarea că petiționara este nemulțumită de soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care aceasta Ie-a indicat în plângerea sa. Soluționând cauza în care petiționara a fost parte și pronunțând o soluție, întâmplător, defavorabilă acesteia , intimații procurori nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte atribuite în competența lor prin lege, motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reține vreun abuz, din moment ce din lucrările dosarului rezultă că ei și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis fapte care să atragă răspunderea lor penală.

Față de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice și casarea sentinței instanței de fond și desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara B.M.A. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.M.A. împotriva sentinței penale nr. 147 din 12 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2008.