ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4039/2008

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele

:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel

Craiova, numita B.M.A. a solicitat tragerea

la

răspundere penală a numiților T.I., procuror la Parchetul de

pe lângă

Judecătoria Caracal și D.V., prim procuror la

același

parchet, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

246 și

art. 248 C. pen., precum și a numitului F.M. avocat în cadrul Baroului Olt, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute

de art. 25 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 281 C. pen.

Cu privire la procurorul T.I., petiționara a

arătat că în

dosarul penal nr. 298/ P /

2007, în care a efectuat cercetări față de

numitul O.I. - comandant al

Poliției orașului Drăgănești,

acesta a

dispus, în mod nejustificat, neînceperea urmăririi penale, că

ar fi ascuns plângerea formulată de persoana

vătămată împotriva

avocatului F.M., care, deși avea mai multe plângeri

penale, profesa în continuare, despre acest lucru având cunoștință și prim -

procurorul D.V.

Prin Rezoluția nr.

835 / P /2007 din 27 martie 2008, Parchetul

de pe lângă

Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 228

alin (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi

penale față de procurorii T.I. și D.V. - sub

aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor

(art. 246 C. pen.) și abuz în serviciu contra

intereselor

publice (art. 248 C. pen.) și față de F.M. -

avocat în cadrul Baroului

Olt - sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute

de art. 25 din Legea nr. 51/1995 raportat la art. 281 C. pen.

În motivarea rezoluției

s-a arătat că faptele în legătură cu care

s-a solicitat efectuarea de cercetări penale nu

există, nici procurorul

T.I. și nici prim procurorul D.V.

nu au săvârșit, cu

intenție, acte sau fapte

cu caracter abuziv prin care să prejudicieze

interesele persoanei

vătămate, că aprecierea probelor și modul în

care

această apreciere se reflectă în soluția adoptată este atributul

exclusiv

al procurorului și că împrejurarea că soluția adoptată de

acesta la finalul cercetărilor nu satisface

interesele uneia sau unora dintre părți nu echivalează cu săvârșirea, de către

procurorul care a

adoptat respectiva

soluție, a unor acte cu caracter abuziv.

Cu privire la

faptul că avocatul F.M. continuă să

desfășoare activități

specifice profesiei, deși față de acesta se efectuează cercetări penale în două

dosare, s-a arătat că nu există o hotărâre definitivă de condamnare pentru o

faptă prevăzută de legea penală, situație care ar atrage încetarea calității de

avocat conform art. 26 din Legea nr. 51/ 1995 și, pe cale de consecința,

exercitarea, în continuare, a unor activități de reprezentare și

asistența juridică de către acesta nu contravine

dispozițiilor legii.

Împotriva sus-arătatei

rezoluții petiționara a formulat, în temeiul

art. 278 C. proc. pen., plângere la Procurorul General

al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care,

prin Rezoluția nr. 695/II/2/2008 din 16 aprilie 2008, a respins-o ca

neîntemeiată.

Nemulțumită,

petiționara s-a adresat cu plângere instanței de

judecată,

potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 147 din 12 septembrie

2008, Curtea

de Apel Craiova, secția penală,

a respins ca nefondată plângerea

formulată de petiționară, cu motivarea

că, din actele și lucrările

dosarului,

rezultă că magistrații - procurori doar și-au desfășurat

activitatea ce

le revenea potrivit funcției - pe care o ocupă în cadrul instituției

respective, că nemulțumirea petentei față de soluțiile

adoptate nu este suficientă pentru a se concluziona că aceștia au

săvârșit infracțiunile reclamate, în condițiile în care, din cercetările

efectuate, nu a rezultat nici un indiciu în acest sens și că pentru

contestarea

temeiniciei sau legalității soluțiilor adoptate, petenta

avea la dispoziție altă cale procedurală decât

cea prevăzută de art.

278

1

C. proc. pen.

Cu privire la intimatul F.M. – avocat - Curtea

a constatat că acesta nu se află în nici unul din cazurile prevăzute expres și

limitativ de Legea nr. 51/1995, unde sunt arătate situațiile

în care calitatea de avocat încetează sau este

suspendată.

Împotriva sentinței sus-menționate, petiționara

B.M.A. a declarat recursul de fată, solicitând casarea sentinței recurate,

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la Parchet pentru completarea

actelor premergătoare, în sensul

ascultării

ei, a intimaților și a unor martori, pe care dacă i s-ar fi cerut, ar fi putut

să-i propună în vederea susținerii plângerii sale.

Recursul nu este

fondat.

Examinând sentința atacată și în raport atât cu

motivarea scrisă depusă la dosar cât și cu susținerile orale cu prilejul

dezbaterilor, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică și legală, soluția

de neîncepere a urmăririi penale față de intimații T.I. și D.V. și F.M. -

avocat în cadrul

Baroului Olt - confirmată,

cu justificat temei, de prima instanță - fiind întru totul corectă, din moment

ce nu au putut fi identificate elemente

ale infracțiunilor reclamate de

petiționară.

Împrejurarea că petiționara este nemulțumită de

soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunilor pe

care aceasta Ie-a indicat

în plângerea sa.

Soluționând cauza în care petiționara a fost

parte și

pronunțând o soluție, întâmplător,

defavorabilă acesteia , intimații

procurori nu au făcut altceva decât să

îndeplinească activități și

acte atribuite

în competența lor prin lege, motiv pentru care în sarcina

acestora nu se poate reține vreun abuz, din moment

ce din lucrările

dosarului rezultă că ei și-au îndeplinit atribuțiile de

serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis fapte care să atragă

răspunderea lor penală.

Față de cele

expuse, în cauză nefiind motive care să justifice și

casarea sentinței instanței de fond și desființarea

rezoluției

procurorului, Înalta Curte,

în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge ca nefondat

recursul declarat

de petiționara B.M.A.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta

petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara

B.M.A.

împotriva sentinței penale nr. 147 din 12

septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 decembrie 2008.