ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Prin rezoluția din 15 ianuarie 2009 a

Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, emisă in dosarul nr. 1374/P/2008,

s-a dispus, cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de judecătorul D.C., președintele Tribunalului

Dolj, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de

art. 246 C. pen.

S-a reținut că, la data de 24 iulie 2008, s-a înregistrat la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu nr. 650/P/2008 plângerea penală formulată

de T.A. prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorii O.

I., D.L., M.A., A.P., V.

V. și D.C. din

cadrul Tribunalului Dolj sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

Prin ordonanța nr. 23 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova a dispus disjungerea materialului de urmărirea penală și

declinarea competenței de soluționare a cauzei privind faptele comise de

judecător D.C., Președintele Tribunalului Dolj în favoarea Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece magistratul are gradul

profesional de judecător de Curte de Apel.

Totodată, s-a mai dispus în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii O.I., D.L., M.A.,

A.P. și V.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art.

246 C. pen.

În cuprinsul plângerii penale T.A. a

sesizat faptul

că magistrații sus-menționați, în dosarul

comercial nr.

9423/63/2008 al Tribunalului

Dolj „fac injustiție refuzând judecarea

acțiunii (.) și în mod abuziv

tergiversează procesul (. )”.

Totodată, petiționarul arată că prin acțiunea și cererea din 21 mai 2008

„a solicitat judecător competent în judecarea cauzei” dar Președintele

Tribunalului Dolj, judecător D.C. „nu a dat curs solicitărilor”.

Conform actelor existente la dosar rezultă că la data de 20 mai 2008

s-a înregistrat la Tribunalul Dolj cu nr. 9423/63/2008 acțiunea formulată de T.A.

în contradictoriu cu SC

C. SA, SC R.I. SRL

și Ș.I.

Magistrații O.I., M.A. și A.P., judecători în cadrul Tribunalului Dolj,

cunoscând că, împotriva lor, petiționarul a formulat mai multe plângeri penale

ce se aflau pe rolul instanțelor de judecată, în temeiul art. 25 și 27 pct. 5 C.

proc. civ., s-au abținut de la judecarea cauzei.

Incidentele procedurale au fost soluționate conform art. 98 alin. (2)

din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

Prin ordonanța de netrimitere în judecată

menționată anterior

s-a constatat că repartizarea cauzei a

fost aleatorie însă pe

parcursul

soluționării au apărut incidente procedurale referitoare la

compunerea

completului și, în aceste condiții, nu se poate reține că magistrații și-au

îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu prejudiciind interesele

petiționarului T.A.

În cauză urmărirea penală nu poate fi începută față de

judecător D.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiuni de

abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.,

întrucât sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel, pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu este necesar

să se constate o neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu ori o îndeplinire

defectuoasă a acestora.

Din examinarea actelor existente în dosarul cauzei s-a constatat că nu

există indicii că judecătorul D.C. și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea

principiului distribuirii aleatorii a dosarelor iar conform art. 53 alin.

(1)

repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod

aleatoriu, în sistem informatizat.

În completarea acestor dispoziții legale în art. 93 alin. (2) și (3)

din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005 privind Regulamentul de ordine interioară a

instanțelor se menționează că în situația în care se constată că, din motive

prevăzute de lege, în urma soluționării unui incident procedural precum

abținerea, completul căruia i-a fost repartizat aleatoriu cauza nu este în

măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu.

Potrivit aceluiași act normativ, președintele tribunalului conform art.

12 alin. (1) lit. 1) urmărește și răspunde de repartizarea aleatorie a

cauzelor, iar art. 101 stabilește că neluarea măsurilor necesare aplicării

normelor criteriului aleatoriu de repartizare a cauzelor sau încălcarea acestor

norme atrage răspunderea disciplinară.

Este evident că nu se poate considera că judecătorul

D.C. și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu

prin faptul

că în urma repartizării aleatorii a cauzei au intervenit mai

multe incidente procedurale de natură a întârzia judecarea acesteia.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere conform art. 278 C. proc.

pen., petentul T.A.

Prin rezoluția din 25 februarie 2009 a procurorului șef al secției

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, dispusă în dosarul

nr. 1689/939/11/2/2009

a

fost respinsă ca neîntemeiată plângerea

petentului.

S-a reținut că, în calitate de președinte al Tribunalului Dolj, intimatul

D.C. a respectat dispozițiile legale care reglementează modul de repartizare a

cauzelor pe completele de judecată, respectiv

art. 11

și

art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și

dispozițiile art. 95 alin. (1) și (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005 privind

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor.

Potrivit art. 101 din același act normativ, nerespectarea normelor

criteriului aleatoriu de repartizare a cauzelor sau încălcarea acestor norme ar

fi atras răspunderea disciplinară a acestuia.

În concluzie, s-a apreciat că în mod corect nu s-a reținut în sarcina

numitului D.O. comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., soluția

dispusă fiind legală și temeinică,

motiv

pentru care plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva soluției de neîncepere a

urmăririi penale petentul a

formulat plângere

conform art. 278

1

C. proc. pen., susținând că intimatul în

calitate de președinte al Tribunalului Dolj, a refuzat să ia măsuri și să

sesizeze C.S.M. „despre injustiția” făcută de

judecătorii

desemnați să soluționeze o cauză în care petentul avea

calitatea de

parte.

Examinând soluția atacată prin prisma actelor aflate la

dosar, Curtea constată că plângerea este

nefondată.

Prin plângerea penală formulată la 22 iulie 2007, petentul T.A. a

solicitat efectuarea de cercetări penale față de mai mulți judecători din

cadrul Tribunalului Dolj, inclusiv față de intimatul D.C. președintele acestei

instanțe (având grad profesional de judecător de curte de apel) pentru

săvârșirea infracțiunii

prevăzută de

art. 246 C. pen., reclamând în esență tergiversarea soluționării unei

cauze aflate pe rolul Tribunalului Dolj, ca urmare a formulării mai multor

declarații de abținere de către magistrații desemnați să soluționeze respectiva

cauză.

Așa cum s-a stabilit în urma cercetărilor, atât repartizarea cauzei

privind pe petentul T.A., cât și soluționarea

incidentelor

procedurale apărute ulterior s-au făcut cu respectarea

Regulamentului de

ordine interioară al instanțelor judecătorești, neputându-se reține că

intimatul și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu și ar fi

prejudiciat în acest fel interesele petentului.

De altfel, din niciun act aflat la dosar nu rezultă că intimatul ar fi

interferat în vreun mod în cauza reclamată de petent, neavând vreo implicare

concretă nici în repartizarea acesteia și nici în soluționarea declarațiilor de

abținere formulate succesiv de mai mulți judecători (și motivate de existența

unor plângeri penale formulate împotriva lor de către petent).

Pe de altă parte, cercetarea abaterilor disciplinare nu se află în

competența organelor de urmărire penală, fiind opțiunea petentului de a sesiza

instituția abilitată de lege pentru a efectua cercetări în acest sens.

În consecință, în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care

a instrumentat plângerea, cât și de procurorul ierarhic superior acestuia că în

cauză nu sunt întrunite cerințele

prevăzute

de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimat a infracțiunii de

abuz în serviciu

prevăzută

de

art. 246 C.

pen., astfel încât

plângerea

de față este nefondată și urmează a fi respinsă conform

art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cu obligarea petentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.A.

împotriva rezoluției din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, dispusă

în dosarul nr. 1374/P/ 2008.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai

2009.