ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2378/2010

Asupra recursului penal de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a respins plângerile formulate de petenții D.S.N. și D.S.I. împotriva Ordonanței nr. 546/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care a menținut-o. Prin Ordonanța nr. 546/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 și art. 45 alin. (1) pct. 1 1 raportat la art. 207, 209 alin. (4) și art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori C.M.

și S.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru efectuarea de cercetări penale față de C.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 259 C. pen. La data de 8 aprilie 2008, persoana vătămată D.S.I. a formulat plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților procurori C.M. și S.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Persoana vătămată a pretins că magistrații reclamați au efectuat acte de cercetare penale împotriva sa și a fiului său cu încălcarea atribuțiilor de serviciu.

Împotriva acestei soluții dispusă de procurorul de caz, persoana vătămată a făcut plângere atât la primul procuror, conformându-se art. 278 C. pen., cât și la instanța competentă respectând procedura înscrisă în art. 278 1 C. proc. pen. Prin Rezoluția nr. 1819/II/2/2009 din 27 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent, reținându-se, în esență, că magistrații au acționat cu respectarea cadrului legal în materie, fără să urmărească în vreun fel vătămarea intereselor legale ale persoanelor cercetate. Examinând plângerea în raport de dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., prima instanță a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au evidențiat existența materială a faptelor reclamate de petenți. În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții, care prin motivele scrise au prezentat, în esență, mai multe nemulțumiri legate de modul în care magistrații procurori au soluționat cauzele penale în care au fost implicați petenții, cum ar fi confirmarea începerii urmăririi penale de același procuror, respectiv, C.M., act ce nu s-a comunicat învinuiților, greșita declinare de competență în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, deși competența aparținea organelor judiciare din București, iar cu privire la incompatibilitatea magistratului C.M.

să efectueze urmărirea penală s-a procedat deasemeni la respingerea susținerilor făcute de petenți fără a se administra dovezile necesare. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de aceste critici, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru motivele ce urmează că, recursul declarat de petenți este nefondat. Într-adevăr, în mod corect, prima instanță a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații procurori reclamați atâta timp cât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat faptele penale reclamate. Împrejurarea că Judecătoria Craiova a desființat ordonanța procurorului de caz, dispunând ulterior achitarea petenților nu poate constitui, în sensul legii penale, săvârșirea unei fapte penale care să atragă răspunderea penală.

Nemulțumirea unei persoane în raport de modul de soluționare a unei cauze nu face decât să deschidă calea controlului judiciar la cererea sa, dar nicidecum, răspunderea magistratului, după cum, nici reformarea soluției în calea de atac nu poate face incidentă răspunderea penală. De altfel, criticile petenților sunt nefondate și pentru că probele administrate nu au pus în evidență un conflict de interese între procuror și avocat, iar declinarea competenței s-a făcut cu respectarea normelor procesual penale în materie. Din întreg materialul probator administrat nu rezultă că magistrații procurori și-au încălcat atribuțiile de serviciu în cadrul actelor efectuate, iar pe de altă parte, petenții au avut posibilitatea să-și arate nemulțumirile, iar eventualele erori să fie îndreptate în cadrul căilor de atac exercitate în conformitate cu legea procesual penală.

Pentru toate aceste considerente, cât și pentru motivațiile arătate prin hotărârea recurată, criticile formulate de petenți sunt nefondate și conform art. 385 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petenți se va respinge, ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarii D.S.I. și D.S.N. împotriva Sentinței penale nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurenții petiționari la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2010.