ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 314/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 314/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 277 din 31
octombrie 2002, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul R.M. la 18 ani
închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de
omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i), cu
aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a
art. 64 C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost
obligat să plătească părților civile B.I. și B.R., sumele de 11 milioane de lei
despăgubiri civile și 10 milioane de lei despăgubiri morale.
Totodată, inculpatul a fost obligat
să plătească părții civile Spitalul județean nr. 1 Craiova suma de 856.167 lei
reprezentând despăgubiri civile și s-a luat act că Spitalul județean Drobeta
Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța hotărârea,
instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La 16 iulie 1998, cu ocazia
distribuirii, în satul Drincea, din județul Mehedinți, a unor bunuri sosite ca
ajutoare din străinătate, între locuitorii respectivului sat și cei ai satului
Punghina, s-au iscat altercații care au degenerat în loviri.
În acest context, între B.C. și
familia I. conflictul a fost mai violent, la un moment dat I.N. lovindu-l pe
cel dintâi, în piept. Acest lucru l-a determinat pe B.C. să ia o sapă cu care,
pentru moment, s-a apărat. Între timp însă, R.M., înarmat cu un par, l-a lovit
pe B.C. o singură dată, puternic, în cap, pe la spate, după care a fugit.
Victima s-a prăbușit la pământ, de aici fiind transportată la spital.
Din Raportul medico-legal de
necropsie întocmit de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București rezultă că
moartea lui B.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței
cardio-respiratorii, consecință a sindromului de compresiune cerebrală prin
hematom extradural întins, urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură
de boltă de craniu, produs prin lovirea cu sau de corpuri dure.
Împotriva sentinței, inculpatul a
declarat apel, motivul invocat fiind greșita stabilire a situației de fapt și,
implicit a vinovăției sale, în opinia lui impunându-se achitarea sa în baza
dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit.
c) din același cod.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia
penală nr. 232 din 19 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de
inculpat.
Și împotriva deciziei pronunțată în
apel, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind cazurile de casare
prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 14 C. proc. pen., respectiv s-a
comis o eroare gravă de fapt și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în
raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Recursul declarat de inculpat este
fondat pentru următoarele considerente:
Martorii audiați la urmărirea
penală, respectiv B.A., J.I., V.C., P.I. și F.D., încă din data de 17 iulie
1998 au relatat că cel care l-a lovit pe B.C. a fost un tânăr în vârstă de cca.
20 de ani, de înălțime 160 - 170 cm. Îmbrăcat tip sport, semnalmentele
corespunzând lui R.M. Aceeași martori au exclus ca cel care a lovit victima să
fi fost I.N. Aceștia, la ora desfășurării conflictului, se aflau pe terasa
bufetului al cărui patron era martorul B.I. și au văzut cele petrecute, toți
confirmând fără ezitare că autor al lovirii victimei a fost inculpatul.
În sprijinul acestor susțineri, este
relevantă declarația lui I.Șt., aflat în relații apropiate cu inculpatul,
acesta mărturisindu-i lui J.I. că R.M., rom, este cel care l-a lovit cu bâta în
cap pe B.C., acest fapt stabilindu-se la judecata țigănească care a avut ca
scop tocmai analiza conflictului.
La prezentarea, spre recunoaștere
din grup, J.I. și B.A. au precizat, fără ezitare, că inculpatul R.M. a fost
persoana care în ziua de 16 iulie 1998 a lovit, cu parul în cap, pe B.C.,
lovitura aplicând-o pe la spate.
Despre I.N., J.I. și V.C., au susținut
că el a lovit victima peste piept, după care cel care a lovit-o cu parul pe la
spate, în cap, a fost R.M.
Ca atare, situația de fapt și
vinovăția inculpatului, au fost judicios stabilite.
Dar, procedând la individualizarea
pedepsei în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen., este de reținut că fapta
prezintă pericol social grav odată ce a produs moartea victimei, iar
împrejurările în care a fost săvârșită, sunt, de asemenea, de natură a-i
conferi periculozitate. Însă, printre criteriile generale de individualizare,
trebuie avută în vedere și persoana făptuitorului, tânăr și relativ cooperant
pe parcursul desfășurării procesului penal.
Se apreciază că pedeapsa de 16 ani
închisoare, executabilă în regim de detenție, va fi corespunzătoare și
realizării scopului ei, așa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru acest considerent, recursul
declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și se va proceda conform
dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 232 din 19 mai 2003 a Curții de
Apel Craiova.
Casează decizia atacată, precum și
sentința penală nr. 277 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, numai
cu privire la pedeapsa privativă de libertate pe care o reduce de la 18 ani
închisoare, la 16 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul
arestării preventive de la 10 decembrie 2001, la 20 ianuarie 2004.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor.
Onorariul în sumă de 400.000 lei
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
20 ianuarie 2004.