ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 314/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 277 din 31

octombrie 2002, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul R.M. la 18 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i), cu

aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, inculpatul a fost

obligat să plătească părților civile B.I. și B.R., sumele de 11 milioane de lei

despăgubiri civile și 10 milioane de lei despăgubiri morale.

Totodată, inculpatul a fost obligat

să plătească părții civile Spitalul județean nr. 1 Craiova suma de 856.167 lei

reprezentând despăgubiri civile și s-a luat act că Spitalul județean Drobeta

Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La 16 iulie 1998, cu ocazia

distribuirii, în satul Drincea, din județul Mehedinți, a unor bunuri sosite ca

ajutoare din străinătate, între locuitorii respectivului sat și cei ai satului

Punghina, s-au iscat altercații care au degenerat în loviri.

În acest context, între B.C. și

familia I. conflictul a fost mai violent, la un moment dat I.N. lovindu-l pe

cel dintâi, în piept. Acest lucru l-a determinat pe B.C. să ia o sapă cu care,

pentru moment, s-a apărat. Între timp însă, R.M., înarmat cu un par, l-a lovit

pe B.C. o singură dată, puternic, în cap, pe la spate, după care a fugit.

Victima s-a prăbușit la pământ, de aici fiind transportată la spital.

Din Raportul medico-legal de

necropsie întocmit de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București rezultă că

moartea lui B.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii, consecință a sindromului de compresiune cerebrală prin

hematom extradural întins, urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură

de boltă de craniu, produs prin lovirea cu sau de corpuri dure.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind greșita stabilire a situației de fapt și,

implicit a vinovăției sale, în opinia lui impunându-se achitarea sa în baza

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit.

c) din același cod.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 232 din 19 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Și împotriva deciziei pronunțată în

apel, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., respectiv s-a

comis o eroare gravă de fapt și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de inculpat este

fondat pentru următoarele considerente:

Martorii audiați la urmărirea

penală, respectiv B.A., J.I., V.C., P.I. și F.D., încă din data de 17 iulie

1998 au relatat că cel care l-a lovit pe B.C. a fost un tânăr în vârstă de cca.

20 de ani, de înălțime 160 - 170 cm. Îmbrăcat tip sport, semnalmentele

corespunzând lui R.M. Aceeași martori au exclus ca cel care a lovit victima să

fi fost I.N. Aceștia, la ora desfășurării conflictului, se aflau pe terasa

bufetului al cărui patron era martorul B.I. și au văzut cele petrecute, toți

confirmând fără ezitare că autor al lovirii victimei a fost inculpatul.

În sprijinul acestor susțineri, este

relevantă declarația lui I.Șt., aflat în relații apropiate cu inculpatul,

acesta mărturisindu-i lui J.I. că R.M., rom, este cel care l-a lovit cu bâta în

cap pe B.C., acest fapt stabilindu-se la judecata țigănească care a avut ca

scop tocmai analiza conflictului.

La prezentarea, spre recunoaștere

din grup, J.I. și B.A. au precizat, fără ezitare, că inculpatul R.M. a fost

persoana care în ziua de 16 iulie 1998 a lovit, cu parul în cap, pe B.C.,

lovitura aplicând-o pe la spate.

Despre I.N., J.I. și V.C., au susținut

că el a lovit victima peste piept, după care cel care a lovit-o cu parul pe la

spate, în cap, a fost R.M.

Ca atare, situația de fapt și

vinovăția inculpatului, au fost judicios stabilite.

Dar, procedând la individualizarea

pedepsei în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen., este de reținut că fapta

prezintă pericol social grav odată ce a produs moartea victimei, iar

împrejurările în care a fost săvârșită, sunt, de asemenea, de natură a-i

conferi periculozitate. Însă, printre criteriile generale de individualizare,

trebuie avută în vedere și persoana făptuitorului, tânăr și relativ cooperant

pe parcursul desfășurării procesului penal.

Se apreciază că pedeapsa de 16 ani

închisoare, executabilă în regim de detenție, va fi corespunzătoare și

realizării scopului ei, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru acest considerent, recursul

declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și se va proceda conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 232 din 19 mai 2003 a Curții de

Apel Craiova.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 277 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, numai

cu privire la pedeapsa privativă de libertate pe care o reduce de la 18 ani

închisoare, la 16 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 10 decembrie 2001, la 20 ianuarie 2004.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2004.