ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3943/2004

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 379 din 17

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, inculpatul B.A. a fost

condamnat la:

- 20 ani închisoare și interzicerea

pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a confiscat în baza art. 118 lit.

b) C. pen., o sapă, corp delict.

Inculpatul a fost obligat la 16

milioane despăgubiri civile reprezentând cheltuieli efectuate cu înhumarea

victimei, către partea civilă B.C.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul și victima au locuit în

cătunul Orbeni al satului Țânțaru, Județul Mehedinți.

Cu câțiva ani în urmă, fiica

inculpatului s-a căsătorit cu fiul victimei, cei doi locuind în aceiași

localitate, dar și separat de părinți.

Relațiile dintre inculpat și victimă

erau tensionate, deoarece victima reproșa inculpatului că nu a dat zestre

fiicei sale, care era leneșă și întreținea legături extraconjugale.

Din cauza unor asemeni discuții, în

anul 2002, victima a lovit pe inculpat cu o măciucă în cap, dar ulterior s-au

împăcat.

În seara de 2 iunie 2003, inculpatul

și fiul său se întorceau de la muncă, când s-au întâlnit cu victima care s-a

referit injurios la adresa fiicei și chiar a inculpatului.

Cum victima continua să înjure și

după ce s-a despărțit de cei doi, inculpatul s-a înarmat cu o sapă și a plecat

în urmărirea victimei.

Când a ajuns din urmă victima,

inculpatul a lovit-o cu coada sapei peste spate, peste piept, peste brațe și în

zona gâtului de mai multe ori, zgomotele produse de lovituri fiind auzite și de

fiul său.

Inculpatul a revenit la căruță

folosind o scurtătură dintr-un lan de porumb și nu i-a spus nimic fiului său.

În dimineața zilei următoare,

într-un șanț al uliței ce ducea spre casa sa a fost găsit cadavrul victimei

B.G. care era așezat cu fața în sus și picioarele orientate spre intersecția

celor două ulițe (unde se întâlnise cu inculpatul) având pe față, brațe, haine

și în buzunare noroi deoarece în noaptea precedentă plouase torențial.

În urma autopsiei efectuate s-a

constatat că victima prezenta o fractură deschisă la nivelul humerusului drept,

multiple echimoze și excoriații pe corp; la examenul intern a fost descoperită

o fractură sternală, fracturi costale multiple, hemoperitoneu, plagă contuză

hepatică, fisuri renale și hematom retroperitoneal.

Din raportul medico – legal a

rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei externe

și interne consecință a politraumatismului cu traumatism cranian, cervical,

toracic; leziunile descrise au fost produse cu un corp dur.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul care a cerut achitarea, întrucât nu este autorul

omorului.

Prin decizia penală nr. 231 din 10

mai 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

În considerentele hotărârii,

instanța de apel a reținut că declarațiile inițiale ale inculpatului se

coroborează cu restul probatoriului și conduce la concluzia că autorul

infracțiunii este inculpatul.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a susținut că soluția de condamnare

pentru omor calificat este consecința unei grave erori de fapt: a cerut

achitarea întrucât nu este autorul faptei.

Curtea va examina critica formulată

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,

dar hotărârile recurate nu pot fi supuse casării pentru considerentele ce

urmează:

Recurentul inculpat a susținut că,

deși nu a recunoscut comiterea faptei, instanțele au dispus condamnarea sa,

soluția fiind consecința unei grave erori de fapt.

Inculpatul ignoră însă restul

probatoriului administrat și chiar declarațiile sale inițiale prin care a

descris condițiile în care a început și desfășurat activitatea infracțională,

mobilul acesteia, traseul urmat anterior și ulterior comiterii infracțiunii

spre locul și de la locul faptei. În sensul celor arătate pot fi amintite

declarațiile și poziția procesuală a inculpatului, în prezența martorilor

asistenți, cu ocazia reconstituirii faptei, precum și declarațiile olografe din

6 iunie 2003 și cea din 7 iunie 2003 dată în prezența apărătorului său.

Chiar dacă la 24 iulie 2003,

recurentul fără nici o justificare a retractat declarațiile de până atunci, nu

se poate discuta în speță despre o gravă eroare de fapt, pe de o parte, pentru

că această retractare este nejustificată, iar pe de altă parte, pentru că în

contextul probator administrat rămâne fără relevanță juridică.

Audiat în prezența mamei sale, B.I.

care a confirmat susținerile sale, B.L.V., însoțindu-l pe inculpat în ziua de 2

iunie 2003, fără a percepe în mod nemijlocit agresionarea victimei, a descris

momentul și locul în care cei doi s-au întâlnit, discuția purtată, indicând

traseul urmat de inculpat, având asupra sa o sapă, spre locul faptei și dinspre

acest loc auzind o lovitură înfundată presupunând că inculpatul lovea victima.

Același martor confirmă

recunoașterea de către inculpat a agresionării victimei, pe care a lovit-o

repetat cu sapa peste corp, arătând cu ocazia reconstituirii modalitatea

concretă în care a acționat.

Osebit de declarațiile martorilor

O.G., B.G., P.C. care prezenți la reconstituire au văzut, nemijlocit, cum

inculpatul a prezentat lovirea victimei repetat și zonele lovite, sunt

concluziile raportului medico – legal care stabilise cauza morții victimei

datorită numeroaselor traumatisme cranian, cervical, toracic, abdominal.

Și nu în ultimul rând trebuiesc

amintite probele ce au rezultat în urma noii cercetări a locului faptei care

stabilesc existența a două cărări de urme plantare de încălțăminte cu motive

florale asemănătoare, una de sosire spre uliță, alta de plecare de aici, ambele

cărări conducând înspre ulița pe care se face accesul la locuința inculpatului

B.A.

Pe de altă parte, fiul inculpatului,

martorul B.L.V. a indicat locul pe unde inculpatul s-a întors la căruță,

respectiv, prin lanul de porumb și printr-un lăstăriș, locul arătat fiind,

corespunzător cărării de urme de încălțăminte ce pleacă din ulița victimei spre

drumul ce face accesul la locuința inculpatului.

Totodată la domiciliul său, martorul

a predat organelor de urmărire penală o sapă și o pereche de cizme de cauciuc

de culoare închisă, mărimea 45, despre care a susținut că au fost folosite de

către inculpat în seara de 2 iunie 2003.

Astfel, prin procesul verbal s-a

constatat că, în urma operațiunii de comparare a tălpilor de la cizmele

folosite de inculpat cu urmele plantare fotografiate, în acest cadru, pe solul

din terenul cultivat cu porumb, din apropierea locului unde a fost descoperit

cadavrul, există elemente de asemănare din punct de vedere al dimensiunilor și

formelor profilelor.

Ori, în prezența acestui material

probator nu se poate discuta despre o eroare gravă de fapt chiar dacă

atitudinea procesuală a recurentului nesinceră și oscilantă pe parcursul

procesului penal.

Așa fiind, se constată a fi

realizate în totalitate elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, faptă pentru care în mod legal instanțele au pronunțat o soluție de

condamnare împotriva inculpatului.

Examinând și din oficiu, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., hotărârile recurate nu se

constată motive de casare, astfel încât, conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge, ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată timpul executat în

arest preventiv.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 231 din 10 mai 2004 a

Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 iunie 2003 la 13 iulie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iulie 2004.