ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3943/2004

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 379 din 17 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, inculpatul B.A. a fost condamnat la: - 20 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a confiscat în baza art. 118 lit. b) C. pen., o sapă, corp delict. Inculpatul a fost obligat la 16 milioane despăgubiri civile reprezentând cheltuieli efectuate cu înhumarea victimei, către partea civilă B.C. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul și victima au locuit în cătunul Orbeni al satului Țânțaru, Județul Mehedinți.

Cu câțiva ani în urmă, fiica inculpatului s-a căsătorit cu fiul victimei, cei doi locuind în aceiași localitate, dar și separat de părinți. Relațiile dintre inculpat și victimă erau tensionate, deoarece victima reproșa inculpatului că nu a dat zestre fiicei sale, care era leneșă și întreținea legături extraconjugale. Din cauza unor asemeni discuții, în anul 2002, victima a lovit pe inculpat cu o măciucă în cap, dar ulterior s-au împăcat. În seara de 2 iunie 2003, inculpatul și fiul său se întorceau de la muncă, când s-au întâlnit cu victima care s-a referit injurios la adresa fiicei și chiar a inculpatului. Cum victima continua să înjure și după ce s-a despărțit de cei doi, inculpatul s-a înarmat cu o sapă și a plecat în urmărirea victimei.

Când a ajuns din urmă victima, inculpatul a lovit-o cu coada sapei peste spate, peste piept, peste brațe și în zona gâtului de mai multe ori, zgomotele produse de lovituri fiind auzite și de fiul său. Inculpatul a revenit la căruță folosind o scurtătură dintr-un lan de porumb și nu i-a spus nimic fiului său. În dimineața zilei următoare, într-un șanț al uliței ce ducea spre casa sa a fost găsit cadavrul victimei B.G. care era așezat cu fața în sus și picioarele orientate spre intersecția celor două ulițe (unde se întâlnise cu inculpatul) având pe față, brațe, haine și în buzunare noroi deoarece în noaptea precedentă plouase torențial. În urma autopsiei efectuate s-a constatat că victima prezenta o fractură deschisă la nivelul humerusului drept, multiple echimoze și excoriații pe corp; la examenul intern a fost descoperită o fractură sternală, fracturi costale multiple, hemoperitoneu, plagă contuză hepatică, fisuri renale și hematom retroperitoneal.

Din raportul medico – legal a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei externe și interne consecință a politraumatismului cu traumatism cranian, cervical, toracic; leziunile descrise au fost produse cu un corp dur. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a cerut achitarea, întrucât nu este autorul omorului. Prin decizia penală nr. 231 din 10 mai 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În considerentele hotărârii, instanța de apel a reținut că declarațiile inițiale ale inculpatului se coroborează cu restul probatoriului și conduce la concluzia că autorul infracțiunii este inculpatul. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a susținut că soluția de condamnare pentru omor calificat este consecința unei grave erori de fapt: a cerut achitarea întrucât nu este autorul faptei.

Curtea va examina critica formulată în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., dar hotărârile recurate nu pot fi supuse casării pentru considerentele ce urmează: Recurentul inculpat a susținut că, deși nu a recunoscut comiterea faptei, instanțele au dispus condamnarea sa, soluția fiind consecința unei grave erori de fapt. Inculpatul ignoră însă restul probatoriului administrat și chiar declarațiile sale inițiale prin care a descris condițiile în care a început și desfășurat activitatea infracțională, mobilul acesteia, traseul urmat anterior și ulterior comiterii infracțiunii spre locul și de la locul faptei. În sensul celor arătate pot fi amintite declarațiile și poziția procesuală a inculpatului, în prezența martorilor asistenți, cu ocazia reconstituirii faptei, precum și declarațiile olografe din 6 iunie 2003 și cea din 7 iunie 2003 dată în prezența apărătorului său.

Chiar dacă la 24 iulie 2003, recurentul fără nici o justificare a retractat declarațiile de până atunci, nu se poate discuta în speță despre o gravă eroare de fapt, pe de o parte, pentru că această retractare este nejustificată, iar pe de altă parte, pentru că în contextul probator administrat rămâne fără relevanță juridică. Audiat în prezența mamei sale, B.I. care a confirmat susținerile sale, B.L.V., însoțindu-l pe inculpat în ziua de 2 iunie 2003, fără a percepe în mod nemijlocit agresionarea victimei, a descris momentul și locul în care cei doi s-au întâlnit, discuția purtată, indicând traseul urmat de inculpat, având asupra sa o sapă, spre locul faptei și dinspre acest loc auzind o lovitură înfundată presupunând că inculpatul lovea victima.

Același martor confirmă recunoașterea de către inculpat a agresionării victimei, pe care a lovit-o repetat cu sapa peste corp, arătând cu ocazia reconstituirii modalitatea concretă în care a acționat. Osebit de declarațiile martorilor O.G., B.G., P.C. care prezenți la reconstituire au văzut, nemijlocit, cum inculpatul a prezentat lovirea victimei repetat și zonele lovite, sunt concluziile raportului medico – legal care stabilise cauza morții victimei datorită numeroaselor traumatisme cranian, cervical, toracic, abdominal. Și nu în ultimul rând trebuiesc amintite probele ce au rezultat în urma noii cercetări a locului faptei care stabilesc existența a două cărări de urme plantare de încălțăminte cu motive florale asemănătoare, una de sosire spre uliță, alta de plecare de aici, ambele cărări conducând înspre ulița pe care se face accesul la locuința inculpatului B.A.

Pe de altă parte, fiul inculpatului, martorul B.L.V. a indicat locul pe unde inculpatul s-a întors la căruță, respectiv, prin lanul de porumb și printr-un lăstăriș, locul arătat fiind, corespunzător cărării de urme de încălțăminte ce pleacă din ulița victimei spre drumul ce face accesul la locuința inculpatului. Totodată la domiciliul său, martorul a predat organelor de urmărire penală o sapă și o pereche de cizme de cauciuc de culoare închisă, mărimea 45, despre care a susținut că au fost folosite de către inculpat în seara de 2 iunie 2003. Astfel, prin procesul verbal s-a constatat că, în urma operațiunii de comparare a tălpilor de la cizmele folosite de inculpat cu urmele plantare fotografiate, în acest cadru, pe solul din terenul cultivat cu porumb, din apropierea locului unde a fost descoperit cadavrul, există elemente de asemănare din punct de vedere al dimensiunilor și formelor profilelor.

Ori, în prezența acestui material probator nu se poate discuta despre o eroare gravă de fapt chiar dacă atitudinea procesuală a recurentului nesinceră și oscilantă pe parcursul procesului penal. Așa fiind, se constată a fi realizate în totalitate elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă pentru care în mod legal instanțele au pronunțat o soluție de condamnare împotriva inculpatului. Examinând și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., hotărârile recurate nu se constată motive de casare, astfel încât, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge, ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată timpul executat în arest preventiv.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 231 din 10 mai 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 iunie 2003 la 13 iulie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2004.