ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6485/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția din 29 ianuarie 2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr.

393/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor

subcomisar M.D. și agenților de poliție B.I. și S.M., pentru infracțiunile de

purtare abuzivă și cercetare abuzivă, prevăzute de art. 250 și art. 266 alin.

(2) C. pen.

Petiționarul D.V. a făcut plângere,

potrivit art. 278

1

C. proc. pen., împotriva acestei rezoluții,

susținând că organul de urmărire penală nu a administrat toate probele

solicitate, prin care se putea dovedi comiterea infracțiunilor reclamate, de

organele de poliție.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința penală nr. 57 din 23 septembrie 2004, a respins plângerea formulată de

petiționarul D.V., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 500.000 lei, din care 200.000 lei, reprezentând onorar pentru

apărătorul din oficiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru

redeschiderea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și

sesizarea instanței, avându-se în vedere că lucrătorii de poliție M.D., B.I. și

S.M. l-au invitat la postul de poliție, unde i-au adresat cuvinte și expresii

jignitoare, l-au amenințat și lovit pentru a-l determina să nu mai facă

reclamații.

Examinând recursul în raport cu

motivele invocate, cât și din oficiu, se constată că acesta este nefondat și

urmează să fie respins.

Verificând actele și lucrările

dosarului se reține că, prin Rezoluția din 29 ianuarie 2004, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de

subcomisarul M.D. și agenții de poliție B.I. și S.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 250 și art. 266 alin. (2) C. pen.

Susținerile petiționarului, în

sensul că ar fi fost jignit, amenințat și lovit nu se confirmă, în condițiile

în care nu poate fi probată acțiunea de amenințare sau lovire a celor trei

lucrători de poliție.

Așadar, se constată că instanța de

fond a apreciat corect că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în mod

justificat a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei lucrători de

poliție.

Pentru aceste considerente se

constată că nu există motive pentru trimiterea dosarului în vederea

redeschiderii urmăririi penale în cauză și, în consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul petiționarului D.V. să fie

respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 C. proc. pen., recurentul

petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul D.V. împotriva sentinței penale nr.

57 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2004.