ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6485/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 29 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 393/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor subcomisar M.D. și agenților de poliție B.I. și S.M., pentru infracțiunile de purtare abuzivă și cercetare abuzivă, prevăzute de art. 250 și art. 266 alin. (2) C. pen. Petiționarul D.V. a făcut plângere, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., împotriva acestei rezoluții, susținând că organul de urmărire penală nu a administrat toate probele solicitate, prin care se putea dovedi comiterea infracțiunilor reclamate, de organele de poliție.

Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 57 din 23 septembrie 2004, a respins plângerea formulată de petiționarul D.V., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 200.000 lei, reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru redeschiderea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și sesizarea instanței, avându-se în vedere că lucrătorii de poliție M.D., B.I. și S.M. l-au invitat la postul de poliție, unde i-au adresat cuvinte și expresii jignitoare, l-au amenințat și lovit pentru a-l determina să nu mai facă reclamații.

Examinând recursul în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, se constată că acesta este nefondat și urmează să fie respins. Verificând actele și lucrările dosarului se reține că, prin Rezoluția din 29 ianuarie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul M.D. și agenții de poliție B.I. și S.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 250 și art. 266 alin. (2) C. pen. Susținerile petiționarului, în sensul că ar fi fost jignit, amenințat și lovit nu se confirmă, în condițiile în care nu poate fi probată acțiunea de amenințare sau lovire a celor trei lucrători de poliție. Așadar, se constată că instanța de fond a apreciat corect că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în mod justificat a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei lucrători de poliție.

Pentru aceste considerente se constată că nu există motive pentru trimiterea dosarului în vederea redeschiderii urmăririi penale în cauză și, în consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul petiționarului D.V. să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.V. împotriva sentinței penale nr. 57 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2004.