ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2522/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea formulată de

petiționarul V.I. s-a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a

ofițerilor de poliție S.I. și C.V. din cadrul I.P.J. Olt, care au efectuat cercetările

în dosarele penale nr. 3548/P/2002, nr. 24/P/2003 și nr. 1550/P/2003 ale

Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a magistraților procurori A.D.L.D.,

P.M. și B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, P.C., C.G. și R.F.

de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Curtea de Apel Craiova care au

adoptat rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, ori au pus concluzii ca

procurori de ședință sau au soluționat plângeri și a magistraților judecători M.E.

de la Judecătoria Slatina și M.G., P.L. și M.I. de la Tribunalul Olt care au

judecat plângerile pe care petiționarul le-a formulat împotriva rezoluțiilor

adoptate de procurori susținându-se că toate aceste persoane ar fi comis

infracțiunile prevăzute de art. 246, 264 și 272 C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, secția de urmărire penală, prin rezoluția din 18 martie 2005

pronunțată în dosarul nr. 70/P/2005, a dispus, în baza art. 228 alin. (5),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de ofițerii de poliție, magistrații procurori și magistrații judecători,

constatând inexistența faptelor reclamate.

Prin rezoluția nr. 2829/II/2/2005

din 13 iulie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, a fost respinsă plângerea petiționarului împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale, constatând că nu există motive de infirmare a

acesteia.

Curtea de Apel Craiova, secția penală,

prin sentința penală nr. 103 din 26 octombrie 2005, a respins, ca nefondată

plângerea petiționarului V.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale împotriva ofițerilor de poliție a procurorilor și judecătorilor

reclamați cu motivarea că faptele imputate acestora nu există și că toate

aceste persoane au acționat în limita și cu respectarea prevederilor legale.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul a fost obligat la 1710 RON cheltuieli judiciare către stat

din care l650 RON onorarii avocați oficiu către Baroul de Avocați Craiova.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul V.I. care, în esență, a susținut că persoanele

reclamate sunt vinovate de săvârșirea faptelor penale reclamate.

Astfel, ofițerii de poliție au

ignorat cercetarea faptelor menționate în plângere, magistrații procurori nu au

verificat legalitatea și temeinicia documentelor întocmite de ofițerii de

poliție, iar magistrații judecători au pronunțat hotărâri contrare legii.

S-a mai susținut de către

petiționarul recurent că a fost obligat nelegal la cheltuieli judiciare către

stat, de 17.100.000 lei din care 16.500.000 lei onorariu pentru avocații din

oficiu desemnați intimaților.

S-a solicitat casarea hotărârii

atacate, desființarea rezoluției procurorului, luarea măsurilor ce se impun

împotriva intimaților cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată

și a daunelor morale și exonerarea de plata cheltuielilor judiciare la care a

fost obligat.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că în urma actelor premergătoare efectuate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova faptele reclamate de petiționarul V.I. ca

fiind săvârșite de ofițeri de poliție, magistrați procurori și magistrați

judecători nu există.

rezultă următoarele: Ofițerul de poliție, comisar S.I. din cadrul I.J.P. Olt a

efectuat acte premergătoare în dosarul nr. 3548/2002 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Slatina cu referire la plângerea petiționarului V.I. împotriva

numiților S.M. și B.I. din comuna Optaș Măgura sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen., și a lui M.C. din municipiul Slatina

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 51/1995.

În fapt, s-a reținut că petiționarul

și C.D. au deținut pe raza comunei Optaș Măgura mai multe suprafețe de teren,

pentru care au fost întocmite fișe premergătoare obținerii titlurilor de

proprietate și au fost eliberate astfel de titluri.

Privitor la suprafețele de 2085 mp

situate în punctul R. și de 10.000 mp din punctul P. s-au ivit neînțelegeri

între petiționar și numitul B.I. soluționate prin decizia civilă nr. 5607/1998

a Curții de Apel Craiova, în favoarea petiționarului V.I.

După punerea în executare a

hotărârii judecătorești, folosința terenurilor a fost cedată de petiționar

numiților N.N. și S.C.G. din comuna Optaș Măgura, județul Olt.

Persoana reclamată B.I. nu l-a mai

împiedicat pe petiționar în valorificarea drepturilor asupra acelor terenuri.

Referitor la M.C. s-a reținut că a

fost angajat ca avocat de către B.I. în procesul civil cu petiționarul V.I. Ca

urmare a plângerilor acestuia din urmă a refuzat să mai acorde asistență

juridică lui B.I.

În cadrul baroului Olt s-a efectuat

o anchetă administrativă stabilindu-se că M.C. nu a încălcat dispozițiile

legale referitoare la asistența juridică.

Privitor la făptuitorul S.M., fost

primar al comunei Optaș Măgura s-a constatat că acesta nu a încălcat Legea nr. 215/2001

privind administrația locală și nici nu a săvârșit vreo faptă prevăzută de

legea penală.

Prin referatul din 30 ianuarie 2003

comisarul de poliție S.I. a propus a nu se începe urmărirea penală față de

făptuitorii B.I., S.M. și M.C., iar această propunere a fost confirmată de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina prin rezoluția din 8 aprilie 2003.Cu

privire la S.M., I.G., P.D., V.G. și N.T. s-a disjuns materialul de urmărire

penală sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 și 291 C. pen., și

trimiterea acestui material la organele poliției pentru efectuarea

cercetărilor.

În dosarul penal nr. 24/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, ca urmare a plângerii

petiționarului s-au efectuat cercetări de către subcomisarul de poliție C.V. de

la Poliția orașului Scornicești, județul Olt, față de numitul B.I. sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen. și M.C. (avocat) și S.M.

(primar) sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Petiționarul a susținut că B.I. nu

ar fi respectat decizia civilă irevocabilă a Curții de Apel Craiova și că l-ar

fi împiedicat să folosească suprafețele de teren de pe raza comunei Optaș

Măgura, județul Olt și că totodată, avocatul M.C. și primarul S.M. l-ar fi

ajutat pe B.I. prin eliberarea unor acte folosite la tergiversarea judecării

cauzelor.

Prin referatul din 19 mai 2003

subcomisarul C.V. a propus, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză,

neînceperea urmăririi penale față de cele trei persoane, propunere confirmată

de procuror prin rezoluția din 3 iunie 2003.

În dosarul nr. 1550/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-au efectuat acte premergătoare ca

urmare a plângerii petiționarului împotriva numiților S.M., primar al comunei

Optaș Măgura, G.I., secretarul aceleiași primării, P.D., funcționar cu probleme

agricole la Primăria Optaș Măgura și N.T., referent cu cadastrul la primărie.

Petiționarul a susținut că

înscrisurilor eliberate de primar lui B.I. nu ar fi avut corespondent în

realitate.

Prin referatul din 2 iunie 2003

subcomisarul de poliție C.V. a propus neînceperea urmăririi penale, actele

premergătoare neconfirmând faptele sesizate, iar propunerea a fost confirmată

de procuror prin rezoluția din 13 iunie 2003.

Se mai constată din actele dosarului

că petiționarul a formulat plângeri împotriva soluțiilor din cele trei dosare

care au fost infirmate și respinse, inclusiv de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova prin rezoluția nr. 5511/II/2/2003 din 22 octombrie 2003.

Din examinarea actelor și lucrărilor

efectuate în cele trei dosare de către lucrătorii de poliție S.I. și C.V., nu

au rezultat elemente care să conducă la concluzia că aceștia ar fi acționat

abuziv, că ar fi favorizat persoanele reclamate de petiționar ori că ar fi

îngreunat judecata dosarelor civile aflate pe rolul instanțelor.

De asemenea, nu a rezultat

sustragerea ori dispariția unor acte din dosare.

Ca atare, faptele reclamate ca fiind

săvârșite de lucrătorii de poliție prevăzute de art. 246, 264 și 272 C. pen.,

nu există în materialitatea lor.

procuror, rezultă următoarele: În dosarul nr. 3548/P/2002, prin rezoluția din 8

aprilie 20204, magistratul procuror A.L.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Slatina, ca urmare a referatului întocmit de comisarul de poliție S.I. a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii S.M., B.I. și M.C.

Soluția a fost fundamentată pe

actele din dosarul cauzei, fiind confirmată la controlul ierarhic iar

procurorul a acționat în limitele și respectarea legii.

În dosarul nr. 24/P/2003,

magistratul procuror P.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a

confirmat propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea

penală făcută de făptuitorii B.I., M.C. și S.M.

Soluția pronunțată este legală și

temeinică și se bazează pe actele aflate în dosar, iar procurorul a acționat în

limita și cu respectarea legii.

În dosarul nr. 1550/P/2003

magistratul procuror B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a

confirmat propunerea organului de poliție de a nu începe urmărirea penală față

de făptuitorii S.M., G.I., P.D. și N.T.

Această soluție a fost fundamentată

pe actele din dosarul cauzei iar procurorul a acționat în limita și cu respectarea

legii.

Ca atare, faptele reclamate de

petiționar ca fiind săvârșite de procurori, prevăzute de art. 246, 264 și 272 C.

pen., nu există în materialitatea lor.

De menționat că petiționarul a

retras plângerea față de magistratul procuror C.G.

judecători rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 588 din 14

aprilie 2004 a Judecătoriei Slatina pronunțată de judecătorul M.E., a fost

respinsă plângerea formulată de petiționarul V.I. împotriva rezoluțiilor

Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina adoptată în cele trei dosare, iar

prin decizia penală nr. 525 din 9 iulie 2004 pronunțată de judecătorii M.G., P.L.

și M.I. a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar împotriva

sentinței primei instanțe.

Aceste hotărâri, pronunțate cu

concluziile procurorilor de ședință P.C. și R.F. se consideră legale și

temeinice, nerezultând că judecătorii ar fi încălcat dispozițiile legale

privind soluționarea plângerii și a recursului.

Regulile firești ale statului de

drept impun ca hotărârile judecătorești care nemulțumesc părțile litigante să

fie atacate pe căile prevăzute de dispozițiile de procedură, neputându-se

imputa judecătorului care pronunță soluția, ori procurorului care a efectuat

acte sau a pus concluzii în dosar, că s-ar face vinovați de infracțiuni când

cenzurează punctul de vedere al participantului la proces.

Referitor la cheltuielile de

judecată la care a fost obligat petiționarul recurent se constată că soluția

primei instanțe este corectă.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei

alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i

s-a respins ori și-a retras apelul, recursul, ori cererea”.

Din actele dosarului se constată că

prima instanță a desemnat apărători din oficiu pentru toți intimații, având în

vedere că petiționarul a solicitat luarea măsurilor de tragere la răspundere

penală a persoanelor menționate în plângere, acuzate de infracțiuni grave, de

serviciu, dreptul la apărare și la un proces echitabil pentru acestea fiind

garantat conform art. 24 din Constituția României și de art. 6 din C.E.A.D.O.L.F.

Întrucât plângerea petiționarului a

fost respinsă, existând culpa procesuală în declanșarea procesului penal, prima

instanță a stabilit, conform textului de lege evocat, ca acesta să suporte

cheltuielile avansate de stat și onorariul pentru apărătorii din oficiu

desemnați, însumând 1710 RON.

Așa fiind, nu există motive de

exonerare a petiționarului de plata acestei sume și nici de reducere a ei.

Față de considerentele ce preced,

constatând că plângerea a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) și 8 C. proc. pen., și că motivele de casare invocate sunt nefondate,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2)

din același cod, urmează a respinge recursul declarat de petiționar cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul V.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 26 octombrie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2006.