ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2522/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată de petiționarul V.I. s-a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a ofițerilor de poliție S.I. și C.V. din cadrul I.P.J. Olt, care au efectuat cercetările în dosarele penale nr. 3548/P/2002, nr. 24/P/2003 și nr. 1550/P/2003 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a magistraților procurori A.D.L.D., P.M. și B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, P.C., C.G. și R.F. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Curtea de Apel Craiova care au adoptat rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, ori au pus concluzii ca procurori de ședință sau au soluționat plângeri și a magistraților judecători M.E.

de la Judecătoria Slatina și M.G., P.L. și M.I. de la Tribunalul Olt care au judecat plângerile pe care petiționarul le-a formulat împotriva rezoluțiilor adoptate de procurori susținându-se că toate aceste persoane ar fi comis infracțiunile prevăzute de art. 246, 264 și 272 C. pen. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția de urmărire penală, prin rezoluția din 18 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 70/P/2005, a dispus, în baza art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de ofițerii de poliție, magistrații procurori și magistrații judecători, constatând inexistența faptelor reclamate. Prin rezoluția nr. 2829/II/2/2005 din 13 iulie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă plângerea petiționarului împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, constatând că nu există motive de infirmare a acesteia.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin sentința penală nr. 103 din 26 octombrie 2005, a respins, ca nefondată plângerea petiționarului V.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva ofițerilor de poliție a procurorilor și judecătorilor reclamați cu motivarea că faptele imputate acestora nu există și că toate aceste persoane au acționat în limita și cu respectarea prevederilor legale. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la 1710 RON cheltuieli judiciare către stat din care l650 RON onorarii avocați oficiu către Baroul de Avocați Craiova. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul V.I. care, în esență, a susținut că persoanele reclamate sunt vinovate de săvârșirea faptelor penale reclamate.

Astfel, ofițerii de poliție au ignorat cercetarea faptelor menționate în plângere, magistrații procurori nu au verificat legalitatea și temeinicia documentelor întocmite de ofițerii de poliție, iar magistrații judecători au pronunțat hotărâri contrare legii. S-a mai susținut de către petiționarul recurent că a fost obligat nelegal la cheltuieli judiciare către stat, de 17.100.000 lei din care 16.500.000 lei onorariu pentru avocații din oficiu desemnați intimaților. S-a solicitat casarea hotărârii atacate, desființarea rezoluției procurorului, luarea măsurilor ce se impun împotriva intimaților cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale și exonerarea de plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.

Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în urma actelor premergătoare efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova faptele reclamate de petiționarul V.I. ca fiind săvârșite de ofițeri de poliție, magistrați procurori și magistrați judecători nu există. 1. Cu privire la ofițerii de poliție rezultă următoarele: Ofițerul de poliție, comisar S.I. din cadrul I.J.P. Olt a efectuat acte premergătoare în dosarul nr. 3548/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina cu referire la plângerea petiționarului V.I. împotriva numiților S.M. și B.I. din comuna Optaș Măgura sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen., și a lui M.C.

din municipiul Slatina sub aspectul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 51/1995. În fapt, s-a reținut că petiționarul și C.D. au deținut pe raza comunei Optaș Măgura mai multe suprafețe de teren, pentru care au fost întocmite fișe premergătoare obținerii titlurilor de proprietate și au fost eliberate astfel de titluri. Privitor la suprafețele de 2085 mp situate în punctul R. și de 10.000 mp din punctul P. s-au ivit neînțelegeri între petiționar și numitul B.I. soluționate prin decizia civilă nr. 5607/1998 a Curții de Apel Craiova, în favoarea petiționarului V.I. După punerea în executare a hotărârii judecătorești, folosința terenurilor a fost cedată de petiționar numiților N.N. și S.C.G. din comuna Optaș Măgura, județul Olt.

Persoana reclamată B.I. nu l-a mai împiedicat pe petiționar în valorificarea drepturilor asupra acelor terenuri. Referitor la M.C. s-a reținut că a fost angajat ca avocat de către B.I. în procesul civil cu petiționarul V.I. Ca urmare a plângerilor acestuia din urmă a refuzat să mai acorde asistență juridică lui B.I. În cadrul baroului Olt s-a efectuat o anchetă administrativă stabilindu-se că M.C. nu a încălcat dispozițiile legale referitoare la asistența juridică. Privitor la făptuitorul S.M., fost primar al comunei Optaș Măgura s-a constatat că acesta nu a încălcat Legea nr. 215/2001 privind administrația locală și nici nu a săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală. Prin referatul din 30 ianuarie 2003 comisarul de poliție S.I.

a propus a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorii B.I., S.M. și M.C., iar această propunere a fost confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina prin rezoluția din 8 aprilie 2003.Cu privire la S.M., I.G., P.D., V.G. și N.T. s-a disjuns materialul de urmărire penală sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 și 291 C. pen., și trimiterea acestui material la organele poliției pentru efectuarea cercetărilor. În dosarul penal nr. 24/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, ca urmare a plângerii petiționarului s-au efectuat cercetări de către subcomisarul de poliție C.V. de la Poliția orașului Scornicești, județul Olt, față de numitul B.I. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen.

și M.C. (avocat) și S.M. (primar) sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Petiționarul a susținut că B.I. nu ar fi respectat decizia civilă irevocabilă a Curții de Apel Craiova și că l-ar fi împiedicat să folosească suprafețele de teren de pe raza comunei Optaș Măgura, județul Olt și că totodată, avocatul M.C. și primarul S.M. l-ar fi ajutat pe B.I. prin eliberarea unor acte folosite la tergiversarea judecării cauzelor. Prin referatul din 19 mai 2003 subcomisarul C.V.

a propus, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, neînceperea urmăririi penale față de cele trei persoane, propunere confirmată de procuror prin rezoluția din 3 iunie 2003. În dosarul nr. 1550/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-au efectuat acte premergătoare ca urmare a plângerii petiționarului împotriva numiților S.M., primar al comunei Optaș Măgura, G.I., secretarul aceleiași primării, P.D., funcționar cu probleme agricole la Primăria Optaș Măgura și N.T., referent cu cadastrul la primărie. Petiționarul a susținut că înscrisurilor eliberate de primar lui B.I. nu ar fi avut corespondent în realitate. Prin referatul din 2 iunie 2003 subcomisarul de poliție C.V.

a propus neînceperea urmăririi penale, actele premergătoare neconfirmând faptele sesizate, iar propunerea a fost confirmată de procuror prin rezoluția din 13 iunie 2003. Se mai constată din actele dosarului că petiționarul a formulat plângeri împotriva soluțiilor din cele trei dosare care au fost infirmate și respinse, inclusiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluția nr. 5511/II/2/2003 din 22 octombrie 2003. Din examinarea actelor și lucrărilor efectuate în cele trei dosare de către lucrătorii de poliție S.I. și C.V., nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că aceștia ar fi acționat abuziv, că ar fi favorizat persoanele reclamate de petiționar ori că ar fi îngreunat judecata dosarelor civile aflate pe rolul instanțelor.

De asemenea, nu a rezultat sustragerea ori dispariția unor acte din dosare. Ca atare, faptele reclamate ca fiind săvârșite de lucrătorii de poliție prevăzute de art. 246, 264 și 272 C. pen., nu există în materialitatea lor. 2. Cu privire la magistrații procuror, rezultă următoarele: În dosarul nr. 3548/P/2002, prin rezoluția din 8 aprilie 20204, magistratul procuror A.L.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, ca urmare a referatului întocmit de comisarul de poliție S.I. a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii S.M., B.I. și M.C. Soluția a fost fundamentată pe actele din dosarul cauzei, fiind confirmată la controlul ierarhic iar procurorul a acționat în limitele și respectarea legii.

În dosarul nr. 24/P/2003, magistratul procuror P.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a confirmat propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală făcută de făptuitorii B.I., M.C. și S.M. Soluția pronunțată este legală și temeinică și se bazează pe actele aflate în dosar, iar procurorul a acționat în limita și cu respectarea legii. În dosarul nr. 1550/P/2003 magistratul procuror B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a confirmat propunerea organului de poliție de a nu începe urmărirea penală față de făptuitorii S.M., G.I., P.D. și N.T. Această soluție a fost fundamentată pe actele din dosarul cauzei iar procurorul a acționat în limita și cu respectarea legii.

Ca atare, faptele reclamate de petiționar ca fiind săvârșite de procurori, prevăzute de art. 246, 264 și 272 C. pen., nu există în materialitatea lor. De menționat că petiționarul a retras plângerea față de magistratul procuror C.G. 3. Cu privire la magistrații judecători rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 588 din 14 aprilie 2004 a Judecătoriei Slatina pronunțată de judecătorul M.E., a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul V.I. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina adoptată în cele trei dosare, iar prin decizia penală nr. 525 din 9 iulie 2004 pronunțată de judecătorii M.G., P.L. și M.I. a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar împotriva sentinței primei instanțe.

Aceste hotărâri, pronunțate cu concluziile procurorilor de ședință P.C. și R.F. se consideră legale și temeinice, nerezultând că judecătorii ar fi încălcat dispozițiile legale privind soluționarea plângerii și a recursului. Regulile firești ale statului de drept impun ca hotărârile judecătorești care nemulțumesc părțile litigante să fie atacate pe căile prevăzute de dispozițiile de procedură, neputându-se imputa judecătorului care pronunță soluția, ori procurorului care a efectuat acte sau a pus concluzii în dosar, că s-ar face vinovați de infracțiuni când cenzurează punctul de vedere al participantului la proces. Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligat petiționarul recurent se constată că soluția primei instanțe este corectă.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori și-a retras apelul, recursul, ori cererea”. Din actele dosarului se constată că prima instanță a desemnat apărători din oficiu pentru toți intimații, având în vedere că petiționarul a solicitat luarea măsurilor de tragere la răspundere penală a persoanelor menționate în plângere, acuzate de infracțiuni grave, de serviciu, dreptul la apărare și la un proces echitabil pentru acestea fiind garantat conform art. 24 din Constituția României și de art. 6 din C.E.A.D.O.L.F. Întrucât plângerea petiționarului a fost respinsă, existând culpa procesuală în declanșarea procesului penal, prima instanță a stabilit, conform textului de lege evocat, ca acesta să suporte cheltuielile avansate de stat și onorariul pentru apărătorii din oficiu desemnați, însumând 1710 RON.

Așa fiind, nu există motive de exonerare a petiționarului de plata acestei sume și nici de reducere a ei. Față de considerentele ce preced, constatând că plângerea a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și 8 C. proc. pen., și că motivele de casare invocate sunt nefondate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de petiționar cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2006.