ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost investită, ca urmare a declinării de competență în favoarea acestei instanțe, în temeiul art. 40 alin. (2) raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 101/P din 1 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, cu plângerea petiționarei M.E. împotriva rezoluției din 12 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 178/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Prin rezoluția din 12 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 178/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul C.G.R.

și ofițerii de poliție B.C., B.I., B.D., M.G., I.V., B.C. , pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 274, art. 266, art. 289, art. 189 și art. 291 C. pen., reținându-se, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la data de 12 septembrie 2005, s-a susținut că procurorul C.G., care a dispus soluția de trimitere în judecată, în stare de arest, a inculpatei M.E. și ceilalți ofițeri de poliție au dispus nelegal reținerea sa din anul 2002. Prin rezoluția procurorului din 8 decembrie 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, reținându-se că fapta nu există. Împotriva rezoluției sus-menționate, petiționara a formulat plângere la instanță, iar Curtea de Apel Constanța, prin sentința penală nr. 68 din 6 septembrie 2009, a admis plângerea și a dispus completarea cercetărilor.

În urma completării verificărilor, conform dispoziției instanței, din actele premergătoare efectuate în cauză, s-au reținut următoarele: În noaptea de 24 aprilie 2002, la orele 1.30, numita M.E., împreună cu alte persoane ce o însoțeau a fost adusă la sediul Poliției municipiului Constanța și introdusă în camera de depistați, în baza unui proces-verbal care se află la dosarul de urmărire penală în care a fost condamnată petiționara. Din adresa nr. 356405 din 3 noiembrie 2006 a Poliției municipiului Constanța, rezultă că în anul 2002 la această instituție nu a existat arest, ci doar o cameră de așteptare destinată persoanelor depistate suspecte de comiterea unor fapte ilegale sau a căror identitate nu putea fi stabilită în condițiile legii.

Ulterior, după trierea făcută în camera de depistare, petiționara și celelalte persoane au fost preluate la ora 9,30 dimineața de lucrătorii Secției 4 de Poliție, care au efectuat acte de verificare până la orele 21,00 din ziua de 25 aprilie 2002, când s-a emis ordonanța de reținere. În ce privește cercetările efectuate în cauză, aceste au constat în administrarea mijloacelor de probă care au dovedit vinovăția și au dus la condamnarea petiționarei, prin hotărâre definitivă. În ce privește persoanele care nu au fost audiate de către procuror, s-a reținut că declarația acestora a fost în sensul că nu cunosc când și în ce împrejurări a fost reținută petiționara. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 178/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost ulterior confirmată, prin rezoluția nr. 27/II/2/2009 din 13 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Plângerea petiționarei împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nu este fondată. Din examinarea lucrărilor aflate în dosarul de acte premergătoare, rezultă că soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 12 decembrie 2006 este temeinică și legală. Verificările efectuate au stabilit că petiționara nu a fost reținută nelegal în noaptea de 24 aprilie 2002, ora 9,30 și până la 25 aprilie 2002, ora 21, așa cum susține aceasta. Petenta a fost depistată și condusă la sediul poliției, unde a fost introdusă în camera de așteptare a persoanelor depistate ca suspecte de comiterea unor fapte ilegale. În acest interval, față de M.E. și persoanele care o însoțeau, lucrătorii de poliție au efectuat audieri și confruntări, activități în urma cărora s-a ajuns la ordonanța de reținere a acesteia din 25 aprilie 2002, iar, apoi la cercetarea penală, trimiterea în judecată și condamnarea acesteia.

În raport de considerentele expuse, se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.E., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.E. împotriva rezoluției din 12 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 178/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rezoluție pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat . Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.