ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 1 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost investită, ca

urmare a declinării de competență în favoarea acestei instanțe, în temeiul art.

40 alin. (2) raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., prin sentința

penală nr. 101/P din 1 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, cu plângerea

petiționarei M.E. împotriva rezoluției din 12 decembrie 2006 dată în dosarul

nr. 178/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin

rezoluția din 12 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 178/P/2005 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de procurorul C.G.R. și ofițerii de poliție B.C., B.I., B.D., M.G., I.V., B.C.

,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 246, art. 274, art. 266, art. 289, art. 189 și art. 291 C. pen.,

reținându-se, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la data de 12 septembrie 2005, s-a susținut că procurorul C.G.,

care a dispus soluția de trimitere în judecată, în stare de arest, a inculpatei

M.E. și ceilalți ofițeri de poliție au dispus nelegal reținerea sa din anul

2002.

Prin

rezoluția procurorului din 8 decembrie 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de persoanele reclamate, reținându-se că fapta nu există.

Împotriva

rezoluției sus-menționate, petiționara a formulat plângere la instanță, iar

Curtea de Apel Constanța, prin sentința penală nr. 68 din 6 septembrie 2009, a

admis plângerea și a dispus completarea cercetărilor.

În urma

completării verificărilor, conform dispoziției instanței, din actele premergătoare

efectuate în cauză, s-au reținut următoarele:

În

noaptea de 24 aprilie 2002, la orele 1.30, numita M.E., împreună cu alte

persoane ce o însoțeau a fost adusă la sediul Poliției municipiului Constanța

și introdusă în camera de depistați, în baza unui proces-verbal care se află la

dosarul de urmărire penală în care a fost condamnată petiționara.

Din

adresa nr. 356405 din 3 noiembrie 2006 a Poliției municipiului Constanța,

rezultă că în anul 2002 la această instituție nu a existat arest, ci doar o cameră

de așteptare destinată persoanelor depistate suspecte de comiterea unor fapte

ilegale sau a căror identitate nu putea fi stabilită în condițiile legii.

Ulterior,

după trierea făcută în camera de depistare, petiționara și celelalte persoane

au fost preluate la ora 9,30 dimineața de lucrătorii Secției 4 de Poliție, care

au efectuat acte de verificare până la orele 21,00 din ziua de 25 aprilie 2002,

când s-a emis ordonanța de reținere.

În ce

privește cercetările efectuate în cauză, aceste au constat în administrarea

mijloacelor de probă care au dovedit vinovăția și au dus la condamnarea

petiționarei, prin hotărâre definitivă.

În ce

privește persoanele care nu au fost audiate de către procuror, s-a reținut că

declarația acestora a fost în sensul că nu cunosc când și în ce împrejurări a

fost reținută petiționara.

Rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale nr. 178/P/2005 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța a fost ulterior confirmată, prin rezoluția nr. 27/II/2/2009

din 13 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța.

Plângerea

petiționarei împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nu este fondată.

Din

examinarea lucrărilor aflate în dosarul de acte premergătoare, rezultă că

soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 12 decembrie 2006

este temeinică și legală.

Verificările

efectuate au stabilit că petiționara nu a fost reținută nelegal în noaptea de

24 aprilie 2002, ora 9,30 și până la 25 aprilie 2002, ora 21, așa cum susține

aceasta. Petenta a fost depistată și condusă la sediul poliției, unde a fost

introdusă în camera de așteptare a persoanelor depistate ca suspecte de comiterea

unor fapte ilegale.

În

acest interval, față de M.E. și persoanele care o însoțeau, lucrătorii de

poliție au efectuat audieri și confruntări, activități în urma cărora s-a ajuns

la ordonanța de reținere a acesteia din 25 aprilie 2002, iar, apoi la

cercetarea penală, trimiterea în judecată și condamnarea acesteia.

În

raport de considerentele expuse, se constată că rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale este temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționara M.E., cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă

R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.E.

împotriva rezoluției din 12 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 178/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rezoluție pe care o menține.

Obligă

petiționara la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat .

Cu

recurs.

Pronunțată

în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.