ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 5 martie 2007, dată în dosarul nr. 1134/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.V., magistrat judecător la Curtea de Apel Cluj, R.E., magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, P.A. și T.M. magistrați judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute de articolele 246 și 264 C. pen., întrucât fapta nu există. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că împotriva magistraților mai sus-menționați, petentul a formulat plângere penală, susținând, în esență, că au pronunțat soluții nefavorabile.

Se reține că în accepțiunea petentului, magistratul judecător G.V. a comis infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorilor, deoarece a pronunțat sentința penală cu numărul 18/F/2006 la Curtea de Apel Cluj, secția penală, „fără a lua în considerare probele depuse de el” și a respins plângerea acestuia. Tot prin această hotărâre magistratul în cauză 1-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, comițând în acest fel un abuz. „Vinovăția” magistratului procuror R.E. constă în faptul că, a pus concluzii de respingere a plângerii petentului formulată împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale dată în dosarul 132/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în timp ce era procuror de ședință.

Magistrații judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție P.A. și T.M. se fac vinovați de comiterea de infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, deoarece au respins recursul petentului formulat împotriva sentinței penale cu numărul 18/F/2006 al Curții de Apel Cluj. Prin rezoluția cu numărul 132/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din data de 24 februarie 2005 pronunțată de magistratul procuror G.S., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de numiții L.I., P.M. și B.M. pentru comiterea infracțiuni de fals intelectual, față de G.C. pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual și uz de fals și față de V.N., pentru complicitate la fals intelectual și uz de fals și C.M.

pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât din probele administrate nu a rezultat săvârșirea faptelor penale. Plângerea împotriva soluției a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția cu numărul 231/II/2/2005, constatându-se că, soluția este legală și temeinică, în temeiul articolului 278 C. proc. pen. Fiind nemulțumit de această rezoluție numitul B.I. a formulat plângere împotriva soluției la instanța de judecată ce a fost respinsă prin sentința penală cu numărul 18/F/2006b în dosarul cu numărul 703/33/2006 al Curții de Apel Cluj, secția penală. Prin această sentință s-a constatat că, rezoluția de neînceperea urmăririi penale pronunțată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava este legală și temeinică, astfel că, aceasta este menținută, iar petentul este obligat la plata cheltuielilor judiciare, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. Invocând dispozițiile art. 112 alin. (2) C. proc. pen., se constată că atribuirea cheltuielilor de judecată este o măsură în concordanță cu normele penale legale în vigoare, și nu reprezintă o „măsură discreționară" a magistraților. „Vinovăția” magistratului procuror R.E., în accepțiunea persoanei vătămate constă în faptul că, a pus concluzii de respingere a plângerii sale, în cadrul ședinței de judecată. Invocând dispozițiile art. 67 din Legea nr. 304/2004 și art. 316 C. proc. pen., se constată că, prin susținerea de concluzii în fața instanței magistratul procuror nu înseamnă că și-a încălcat atribuțiile de serviciu comițând vreo faptă de natură penală.

Invocând și literatura de specialitate se concluzionează că, dacă se admite faptul că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri înseamnă că se instituie noi căi de atac, neprevăzute de lege ceea ce este inadmisibil, iar dacă soluțiile definitive ar putea antrena angajarea răspunderii penale a persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție „se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părților de rea credință, precum și o insecuritate juridică", aceasta însă neînsemnând în eventualitatea nerespectării prevederilor legale de către un procuror sau judecător prin care s-ar aduce atingere drepturilor procesuale ale părților sau ar încălca vădit garanțiile procesuale, acesta să nu răspundă disciplinar, material, sau chiar penal dacă s-ar constat reaua credință sau grava neglijență a magistratului.

S-a mai reținut că, pe parcursul desfășurării cercetărilor penale, persoana vătămată a mai trimis la dosar memorii și completări în care solicita cercetarea mai multor persoane printre care judecătorul C.M. de la Judecătoria Fălticeni precum și diverse persoane care au participat într-un fel sau altul la judecarea acțiunilor sale promovate la instanța de judecată. Deoarece dosarul cu numărul 685/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, privea aceeași persoană vătămată cu aceeași situație de fapt iar prin ordonanța din data de 23 ianuarie 2007 s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava ce este competent să soluționeze cauza, nu se impune efectuarea unei noi declinări.

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere care în temeiul art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluția din 05 iunie 2007, în dosarul nr. 5047/1889/2007, s-a dispus următoarele: Admiterea plângerii formulate de B.I. împotriva rezoluției nr. 1134/P/2006 din 5 martie 2007 dispusă de Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul cu aceiași număr. Infirmarea rezoluției nr. 1134/P/2006 din 5 martie 2007 a Secției de urmărire penală și criminalistică. Neînceperea urmăririi penale față de V.G., E.R., P.A. și T.M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. și de art. 264 C. proc. pen. Neînceperea urmăririi penale față de F.O., P.M., H.G., S.G., A.G.

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 323 C. pen. Neînceperea urmăririi penale față de G.C., V.N., C.M., T.P., D.C., L.I., C.I. și H.T. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 323 C. pen. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că pe lângă plângerile formulate de petent împotriva magistraților pentru care s-a dispus prin rezoluția atacată, respectiv din 5 martie 2007, neînceperea urmăririi penale, petentul a mai formulat alte plângeri după cum urmează: B.I. a mai formulat, la 26 iulie 2006, o altă plângere pe care a adresat-o D.N.A., în cuprinsul căreia a învederat că dorește să fie efectuate cercetări penale pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen.

și de art. 323 C. pen., de către F.O. (procuror la Parchetul de pe lângă judecătoria Fălticeni), P.M. (judecător ia Judecătoria Fălticeni), H.G., S.G. și A.G. (procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava), R.E. (procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj), G.V. (judecător la Curtea de Apel Cluj) și judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție care au soluționat recursul declarat împotriva sentinței penale adoptate în dosarul nr. 703/33/2006. Persoana vătămată a precizat că acești magistrați, cu ocazia soluționării unor cauze în care B.I. a avut calitatea de parte, și-au încălcat atribuțiile de serviciu, dispunând soluții contrare intereselor legale ale acestuia.

În aceeași plângere, B.I. a mai solicitat să fie efectuate cercetări față de G.C., V.N., C.M., T.P., D.C., L.I. (notar public), C.I. și H.T., care s-ar face vinovați de comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. și art. 323 C. pen., iar D.N.A. a trimis această plângere, la 17 noiembrie 2006, spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formându-se lucrarea nr. 14461/2006 care a fost conexată la dosarul nr. 1134/P/2006. Se mai reține că, la data de 12 decembrie 2006, persoana vătămată B.I. a mai formulat o plângere care a fost conexată la același dosar, în cuprinsul căreia a cerut tragerea la răspundere penală a judecătorului C.M. de la Judecătoria Fălticeni, a avocatului Z.D.

de la Baroul Suceava și a altor persoane (ce au fost nominalizate și în plângerea adresată D.N.A. și prezentată mai sus) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 215 C. pen. și art. 289 C. pen., fapte comise în legătură cu punerea în executare a sentinței civile nr. 1974/1998 a Judecătoriei Suceava. În ceea ce-l privește pe judecătorul C.M. de la Judecătoria Fălticeni, procurorul a arătat că față de acesta (tot urmare unei plângeri formulate de B.I.) au fost efectuate acte premergătoare în dosarul nr. 685/P/2006 al Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unitate de parchet care se va pronunța asupra faptelor penale sesizate de persoana vătămată B.I.

Se reține că plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 1134/P/2006 din 5 martie 2007 este fondată însă pentru alte considerente decât cele invocate de petent. Avându-se în vedere că, petentul a formulat plângere și împotriva altor făptuitori indicați mai sus, iar la adoptarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1134/P/2005, procurorul nu s-a pronunțat în legătură cu aceștia, rezoluția a fost infirmată numai din acest punct de vedere, dispunându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale și față de aceștia. S-a reținut că la dosar nu există dovezi în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, înșelăciune, favorizarea infractorului ori asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere solicitând în esență desființarea ambelor rezoluții date în cauză. Susține că termenul în care a fost soluționată plângerea sa împotriva rezoluției din 5 martie 2007 a depășit cele 20 zile prevăzute de lege. Mai susține petentul că soluțiile dispuse nu au la bază probele dosarului. Examinând cauza se constată că recursul este nefondat. Fără a relua argumentele expuse în rezoluțiile atacate prin care detaliat se argumentează pentru fiecare presupus făptuitor motivele pentru care activitatea desfășurată nu întrunește elementele constitutive ale presupuselor infracțiuni, invocate de petent, se constată că petentul B.I. a formulat plângeri împotriva persoanelor investite cu soluționarea litigiilor în care acesta este parte, urmare a adoptării în aceste cauze a unor soluții în defavoarea sa.

Acesta, reluând aceleași argumente folosite în plângerile depuse împotriva magistraților, judecători și procurori, consideră că o analiză corectă a probatoriului administrat ar confirma săvârșirea infracțiunilor enumerate mai sus. În conformitate cu principiul liberei aprecieri a probelor, existența sau inexistența unei infracțiuni poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar le consideră necesare, în formarea convingerii că a aflat adevărul în cauza penală. Din analiza actelor premergătoare administrate în cauză nu rezultă că faptele există în integralitatea lor, rezoluțiile date fiind legale și temeinice. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției din 5 martie 2007 dispusă în dosarul nr. 1134/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției din 5 martie 2007 dispusă în dosarul nr. 1134/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2008.