ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 5 martie

2007, dată în dosarul nr. 1134/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de G.V., magistrat judecător la Curtea de Apel Cluj, R.E., magistrat

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, P.A. și T.M. magistrați

judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

favorizarea infractorului prevăzute de articolele 246 și 264 C. pen., întrucât

fapta nu există.

Pentru a dispune astfel, s-a

reținut că împotriva magistraților mai sus-menționați, petentul a formulat plângere

penală, susținând, în esență, că au pronunțat soluții nefavorabile.

Se reține că în accepțiunea

petentului, magistratul judecător G.V. a comis infracțiunile de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorilor, deoarece

a pronunțat sentința penală cu numărul 18/F/2006 la Curtea de Apel Cluj, secția

penală, „fără a lua în considerare probele depuse de el” și a respins plângerea

acestuia. Tot prin această hotărâre magistratul în cauză 1-a obligat la plata

cheltuielilor de judecată, comițând în acest fel un abuz.

„Vinovăția” magistratului

procuror R.E. constă în faptul că, a pus concluzii de respingere a plângerii

petentului formulată împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale dată

în dosarul 132/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în

timp ce era procuror de ședință.

Magistrații judecători de la

Înalta Curte de Casație și Justiție P.A. și T.M. se fac vinovați de comiterea

de infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, deoarece

au respins recursul petentului formulat împotriva sentinței penale cu numărul

18/F/2006 al Curții de Apel Cluj.

Prin rezoluția cu numărul

132/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din data de 24

februarie 2005 pronunțată de magistratul procuror G.S., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., față de numiții L.I., P.M. și B.M. pentru comiterea infracțiuni de

fals intelectual, față de G.C. pentru infracțiunea de instigare la fals

intelectual și uz de fals și față de V.N., pentru complicitate la fals

intelectual și uz de fals și C.M. pentru abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, întrucât din probele administrate nu a rezultat săvârșirea

faptelor penale.

Plângerea împotriva soluției

a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția cu numărul 231/II/2/2005,

constatându-se că, soluția este legală și temeinică, în temeiul articolului 278

C. proc. pen.

Fiind nemulțumit de această

rezoluție numitul B.I. a formulat plângere împotriva soluției la instanța de

judecată ce a fost respinsă prin sentința penală cu numărul 18/F/2006b în

dosarul cu numărul 703/33/2006 al Curții de Apel Cluj, secția penală. Prin

această sentință s-a constatat că, rezoluția de neînceperea urmăririi penale

pronunțată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava este legală și

temeinică, astfel că, aceasta este menținută, iar petentul este obligat la

plata cheltuielilor judiciare, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Invocând dispozițiile art. 112

alin. (2) C. proc. pen., se constată că atribuirea cheltuielilor de judecată

este o măsură în concordanță cu normele penale legale în vigoare, și nu

reprezintă o „măsură discreționară" a magistraților.

„Vinovăția” magistratului

procuror R.E., în accepțiunea persoanei vătămate constă în faptul că, a pus

concluzii de respingere a plângerii sale, în cadrul ședinței de judecată.

Invocând dispozițiile art. 67

din Legea nr. 304/2004 și art. 316 C. proc. pen., se constată că, prin

susținerea de concluzii în fața instanței magistratul procuror nu înseamnă că

și-a încălcat atribuțiile de serviciu comițând vreo faptă de natură penală.

Invocând și literatura de

specialitate se concluzionează că, dacă se admite faptul că împotriva

persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri înseamnă că se

instituie noi căi de atac, neprevăzute de lege ceea ce este inadmisibil, iar

dacă soluțiile definitive ar putea antrena angajarea răspunderii penale a

persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție „se creează

posibilitatea unui comportament abuziv al părților de rea credință, precum și o

insecuritate juridică", aceasta însă neînsemnând în eventualitatea

nerespectării prevederilor legale de către un procuror sau judecător prin care

s-ar aduce atingere drepturilor procesuale ale părților sau ar încălca vădit

garanțiile procesuale, acesta să nu răspundă disciplinar, material, sau chiar

penal dacă s-ar constat reaua credință sau grava neglijență a magistratului.

S-a mai reținut că, pe

parcursul desfășurării cercetărilor penale, persoana vătămată a mai trimis la

dosar memorii și completări în care solicita cercetarea mai multor persoane

printre care judecătorul C.M. de la Judecătoria Fălticeni precum și diverse

persoane care au participat  într-un fel sau altul la judecarea acțiunilor sale

promovate la instanța de judecată. Deoarece dosarul cu numărul 685/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, privea aceeași persoană vătămată cu aceeași situație

de fapt iar prin ordonanța din data de 23 ianuarie 2007 s-a dispus disjungerea

și declinarea cauzei în favoarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava

ce este competent să soluționeze cauza, nu se impune efectuarea unei noi

declinări.

Împotriva acestei rezoluții

petentul a formulat plângere care în temeiul art. 278 C. proc. pen., iar prin

rezoluția din 05 iunie 2007, în dosarul nr. 5047/1889/2007, s-a dispus

următoarele:

Admiterea plângerii

formulate de B.I. împotriva rezoluției nr. 1134/P/2006 din 5 martie 2007

dispusă de Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosarul cu aceiași număr.

Infirmarea rezoluției nr. 1134/P/2006

din 5 martie 2007 a Secției de urmărire penală și criminalistică.

Neînceperea urmăririi penale

față de V.G., E.R., P.A. și T.M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art.

246 C. pen. și de art. 264 C. proc. pen.

Neînceperea urmăririi penale

față de F.O., P.M., H.G., S.G., A.G. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 246 C. pen. și art. 323 C. pen.

Neînceperea urmăririi penale

față de G.C., V.N., C.M., T.P., D.C., L.I.,

C.I. și H.T. pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 323 C. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a

reținut că pe lângă plângerile formulate de petent împotriva magistraților

pentru care s-a dispus prin rezoluția atacată, respectiv din 5 martie 2007, neînceperea

urmăririi penale, petentul a mai formulat alte plângeri după cum urmează:

B.I. a mai formulat, la 26

iulie 2006, o altă plângere pe care a adresat-o D.N.A., în cuprinsul căreia a

învederat că dorește să fie efectuate cercetări penale pentru comiterea

infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. și de art. 323 C. pen., de către F.O.

(procuror la Parchetul de pe lângă judecătoria Fălticeni), P.M. (judecător ia

Judecătoria Fălticeni), H.G., S.G. și A.G. (procurori la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava), R.E. (procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj), G.V. (judecător la Curtea de Apel Cluj) și judecătorii de la Înalta

Curte de Casație și Justiție care au soluționat recursul declarat împotriva

sentinței penale adoptate în dosarul nr. 703/33/2006. Persoana vătămată a

precizat că acești magistrați, cu ocazia soluționării unor cauze în care B.I. a

avut calitatea de parte, și-au încălcat atribuțiile de serviciu, dispunând

soluții contrare intereselor legale ale acestuia.

În aceeași plângere, B.I. a

mai solicitat să fie efectuate cercetări față de G.C., V.N., C.M., T.P., D.C.,

L.I. (notar public), C.I. și H.T., care s-ar face vinovați de comiterea

infracțiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. și art. 323 C. pen., iar D.N.A. a

trimis această plângere, la 17 noiembrie 2006, spre competentă soluționare,

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formându-se

lucrarea nr. 14461/2006 care a fost conexată la dosarul nr. 1134/P/2006.

Se mai reține că, la data de

12 decembrie 2006, persoana vătămată B.I. a mai formulat o plângere care a fost

conexată la același dosar, în cuprinsul căreia a cerut tragerea la răspundere

penală a judecătorului C.M. de la Judecătoria Fălticeni, a avocatului Z.D. de

la Baroul Suceava și a altor persoane (ce au fost nominalizate și în plângerea

adresată D.N.A. și prezentată mai sus) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută

de art. 246 C. pen., art. 215 C. pen. și art. 289 C. pen., fapte comise în

legătură cu punerea în executare a sentinței civile nr. 1974/1998 a Judecătoriei

Suceava.

În ceea ce-l privește pe

judecătorul C.M. de la Judecătoria Fălticeni, procurorul a arătat că față de

acesta (tot urmare unei plângeri formulate de B.I.) au fost efectuate acte

premergătoare în dosarul nr. 685/P/2006 al Secției de urmărire penală și

criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Suceava, unitate de parchet care se va pronunța asupra

faptelor penale sesizate de persoana vătămată B.I.

Se reține că plângerea

petentului împotriva rezoluției nr. 1134/P/2006 din 5 martie 2007 este fondată

însă pentru alte considerente decât cele invocate de petent.

Avându-se în vedere că,

petentul a formulat plângere și împotriva altor făptuitori indicați mai sus,

iar la adoptarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1134/P/2005,

procurorul nu s-a pronunțat în legătură cu aceștia, rezoluția a fost infirmată

numai din acest punct de vedere, dispunându-se soluția de neîncepere a

urmăririi penale și față de aceștia.

S-a reținut că la dosar nu

există dovezi în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de fals, abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, înșelăciune, favorizarea infractorului

ori asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Împotriva acestei rezoluții petentul

a formulat plângere solicitând în esență desființarea ambelor rezoluții date în

cauză.

Susține că termenul în care

a fost soluționată plângerea sa împotriva rezoluției din 5 martie 2007 a

depășit cele 20 zile prevăzute de lege.

Mai susține petentul că

soluțiile dispuse nu au la bază probele dosarului.

Examinând cauza se constată

că recursul este nefondat.

Fără a relua argumentele

expuse în rezoluțiile atacate prin care detaliat se argumentează pentru fiecare

presupus făptuitor motivele pentru care activitatea desfășurată nu întrunește

elementele constitutive ale presupuselor infracțiuni, invocate de petent, se

constată că petentul B.I. a formulat plângeri împotriva persoanelor investite

cu soluționarea litigiilor în care acesta este parte, urmare a adoptării în

aceste cauze a unor soluții în defavoarea sa.

Acesta, reluând aceleași

argumente folosite în plângerile depuse împotriva magistraților, judecători și

procurori, consideră că o analiză corectă a probatoriului administrat ar

confirma săvârșirea infracțiunilor enumerate mai sus.

În conformitate cu

principiul liberei aprecieri a probelor, existența sau inexistența unei

infracțiuni poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege,

dacă organul judiciar le consideră necesare, în formarea convingerii că a aflat

adevărul în cauza penală.

Din analiza actelor

premergătoare administrate în cauză nu rezultă că faptele există în

integralitatea lor, rezoluțiile date fiind legale și temeinice.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge plângerea formulată de

petiționarul B.I. împotriva rezoluției din 5 martie 2007 dispusă în dosarul nr.

1134/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției din 5 martie 2007

dispusă în dosarul nr. 1134/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o

menține.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 mai 2008.