ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

În luna august 2006, petiționarul

G.P., în calitate de persoană vătămată, a adresat Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere penală, solicitând efectuarea de

cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 264

C. pen., față de făptuitorii S.C., M.A. și V.Ș., procurori în cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În susținerea plângerii,

petiționarul a învederat faptul că, în mod abuziv, procurorul S.C. a dispus

neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 91/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, deși din probe rezultă clar vinovăția

magistraților pe care i-a reclamat.

De asemenea, petiționarul a

susținut că procurorul S.C. a refuzat să facă cercetări cu privire la plângerea

penală formulată de el în legătură cu dosarul nr. 1303/2004 al Judecătoriei

Aleșd.

Prin rezoluția nr. 257/VIII/1/2005,

din 22 iunie 2005, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea, în mod abuziv și cu o motivare lapidară, i-a respins plângerea

formulată împotriva rezoluției nr. 91/P/2005.

În mod abuziv și-a exercitat

atribuțiile de serviciu, favorizând infractorul și procurorul V.Ș., care a

dispus neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 56/P/2005 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Oradea, față de procurorul care a soluționat dosarul nr.

479/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd și față de judecătorul

care a pronunțat soluția în dosarul nr. 1303/P/2004 al Judecătoriei Aleșd.

Plângerea formulată de

petiționar, împotriva rezoluției nr. 56/P/2005, din 20 aprilie 2005 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost soluționată abuziv,

netemeinic și nelegal, în opinia sa, de către procurorul general adjunct M.A.,

prin rezoluția nr. 225/VIII/1/2005 din 13 iunie 2005.

Printre abuzurile reclamate

de petiționar se numără și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 38/P/2005,

din 14 iunie 2005, dată de procurorul S.C., favorizând pe lucrătorii de poliție

și executorul judecătoresc pe care i-a reclamat, în dauna intereselor sale.

Și de această dată,

procurorul general adjunct, săvârșind un abuz în serviciu, i-a favorizat pe

infractori, respingându-i prin rezoluția nr. 281/VIII/1/2005, plângerea

formulată împotriva soluției procurorului.

Ulterior, pe data de 5

decembrie 2006, petiționarul a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție o nouă plângere față de procurorul S.C., solicitând

efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor de împiedicarea

participării în proces, prevăzută de art. 261

1

C. pen. și cercetare

abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (3) C. pen., susținând că l-a sprijinit pe

M.C., învinuit în dosarul nr. 38/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Oradea, să amenințe martorii din cauză și prin promisiuni că le va plăti

ziua i-a determinat să declare în favoarea învinuitului.

Prin rezoluția nr. 965/P/2006,

din 2 februarie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin.

(6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de făptuitorii S.C., V.Ș. și M.A. pentru infracțiunile de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu

prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., iar față de primul și

infracțiunile de împiedicarea participării la proces, prevăzută de art. 261

1

C. pen. și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (3) C. pen.,

reținându-se că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarul a formulat plângere la conducerea secției de urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care,

prin rezoluția nr. 4180/1225/2007, din 28 martie 2007, a respins-o, ca

neîntemeiată, apreciind că nu se impune infirmarea soluției de neîncepere a

urmăririi penale.

Nemulțumit de două rezoluții

ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul

s-a adresat, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., Înaltei Curți de

Casație și Justiție solicitând desființarea acestora și reținerea cauzei spre

rejudecare, conform art. 278

1

alin. (8) pct. c) C. proc. pen.

Examinând plângerea,

potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale față de cei trei magistrați procurori, pentru infracțiunile

sus-arătate, dată în dosarul nr. 965/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este

temeinică și conformă legislației ce reglementează răspunderea penală a

judecătorilor și procurorilor pentru măsurile și hotărârile adoptate la

soluționarea cauzelor repartizate, precum și limitelor admise de prevederile

constituționale și procedurale pentru exercitarea controlului asupra hotărârilor

judecătorești definitive.

Simpla afirmație a

petiționarului că rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale date în dosarele

nr. 91/P/2005, nr. 38/P/2005 și nr. 56/P/2005 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea de către procurorii S.C. și V.Ș., prin încălcarea cu

știință a atribuțiilor de serviciu, favorizându-i astfel pe infractorii față de

care formulase plângere penală, sunt netemeinice și nelegale, fără a fi

susținută de probe, nu echivalează automat cu săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor

reclamate.

Același lucru este valabil

și în cazul rezoluțiilor nr. 257/VIII/1/2005, nr. 225/VIII/1/2005 și nr. 281/VIII/1/2005

prin care procurorul general adjunct M.A. a soluționat plângerile făcute de

petiționar împotriva soluțiilor procurorului.

De altfel, nemulțumit fiind

de soluțiile de netrimitere în judecată, petiționarul G.P. s-a adresat, în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată, criticând

cele trei rezoluții, de fiecare dată, plângerea fiindu-i respinsă ca nefondată.

În speța de față, cazul

privitor la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute

de art. 246, art. 247, art. 264, art. 261

1

și art. 266 alin. (3) C.

pen., ca temei al soluției de neîncepere a urmăririi penale este susținut de

probatoriul administrat, a cărui concluzie logică incontestabilă o reprezintă.

Astfel, nu au fost

evidențiate indicii sau împrejurări care să poată forma convingerea organului

de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale în cauză,

activitatea magistraților nesituându-se în sfera ilicitului penal, neaducând

nicio atingere intereselor legale ale petiționarului.

Așa fiind, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul G,P,, menținând rezoluția nr. 965/P/2006

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul G.P. împotriva rezoluției nr. 965/P/2006

din 2 februarie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2008.