ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7132/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44 din 14

septembrie 2005, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul H.A. împotriva

rezoluției de începere a urmăririi penale din 25 iunie 2005 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea dată în dosarul nr. 104/P/2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că petentul H.A. a cerut trimiterea în judecată a magistraților R.D.I.L.,

R.D.M. și V.G., primii doi judecători la Judecătoria Aleșd iar al treilea

procuror la Parchetul de pe lângă această judecătorie pentru infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

Petentul a motivat plângerea

împotriva magistraților prin soluțiile nefavorabile pe care magistrații le-au

pronunțat în dosarele nr. 796/2003, 799/2004, 139/2004 ale Judecătoriei Aleșd

având ca obiect infracțiuni de insultă, amenințare, violare de domiciliu

Prin rezoluția nr. 104/P/din 25 mai

2005, Parchetul Curții de Apel Oradea a soluționat plângerea prin neînceperea

urmăririi penale față de magistrați cu motivarea că aceștia și-au îndeplinit

corespunzător atribuțiile de serviciu.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

menționată, a confirmat soluția procurorului motivând că în cauză magistrații

nu au comis infracțiuni.

Împotriva deciziei a declarat recurs

petentul H.A. care reiterează nemulțumirile cu privire la modul în care

magistrații au soluționat dosarele în care petentul a fost parte.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 124 din contestația în

activitatea de judecată magistrații se supun numai legii ei efectuând această

activitate în numele legii.

Prin urmare magistratul care judecă

o cauză nu are de dat socoteală părților chiar greșită dacă ar fi soluția

adoptată căci soluția poate fi îndreptată în căile de atac ordinare prevăzute

de lege.

Este adevărat că magistratul poate

fi subiectul acțiunii penale atunci când comite o infracțiune în legătură cu

serviciul.

Aceasta impune însă ca magistratul

să fi acționat cu intenție, cu vădită rea credință, în scopul dobândirii pentru

el sau pentru actul a unui folos material sau cel puțin cu intenția de a

defavoriza o parte.

Or acest tip de poziție subiectivă

nu este evidențiat în cauză.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

petentului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul H.A. împotriva sentinței penale nr. 44/ P din 14 septembrie

2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 60 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,

16 decembrie 2005.