ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5221/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/

P din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. 1708/PI/2005,

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1)

lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 284

1

C. proc. pen., s-a

dispus încetarea procesului penal pornit împotriva numiților T.G. și V.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligată partea vătămată M.D.A. la plata sumei de 1.000.000

lei, cheltuieli judiciare, în favoarea statului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea prealabilă

înregistrată la instanță, la data de 28 martie 2005, partea vătămată M.D.A. a

solicitat condamnarea numiților T.G. și V.G., ambii procurori în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd pentru săvârșirea infracțiunii de

amenințare prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen.

În motivarea plângerii sale,

partea vătămată M.D.A. a arătat că se simte amenințat de cei doi procurori și

chiar terorizat, prin faptul că i s-a spus că va fi trimis în judecată și că nu

îi va fi admis să depună probațiune în favoarea sa și îi va fi refuzată proba

examinării medicale.

Partea vătămată a mai

adăugat că în fața instanței se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe

care o va preciza personal.

La termenele de judecată

consecutive din 11 mai 2005 și 1 iunie 2005, partea vătămată M.D.A. a lipsit

nejustificat, deși a fost legal citat la adresa indicată în plângere.

Față de aceasta, echivalând

cu o retragere a plângerii, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și cu referire la art. 284

1

C. proc. pen., prima instanță a dispus încetarea procesului penal pornit

împotriva numiților T.G. și V.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 193 C. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a

fost obligată partea vătămată la plata sumei de 1.000.000 lei, cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea,

criticând hotărârea pronunțată pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.

385

9

pct. 2 C. proc. pen., deoarece potrivit art. 279 pct. 2 lit. c)

C. proc. pen., plângerea prealabilă se adresează organului competent să

efectueze urmărirea penală, când aceasta este îndreptată contra unui procuror.

Or, în cauză cei doi

învinuiți au calitatea de procurori, instanța încălcând prevederile imperative

referitoare la legala sa sesizare, ce atrage sancțiunea nulității absolute

potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., solicitând în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului parchetului și casarea

sentinței penale nr. 31/P/2005.

Procurorul în dezbateri a pus

concluzii în sensul că instanța nu a fost legal sesizată, ceea ce atrăgea

aplicarea art. 285 C. proc. pen., respectiv trimiterea cauzei la parchet,

astfel că se impune admiterea recursului declarat de parchet, casarea sentinței

și în baza art. 285 C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Oradea față de calitatea de procurori a persoanelor împotriva

cărora a fost formulată plângerea.

Examinând recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond, atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 2 C. proc. pen.,

cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

din același cod, Înalta Curte

apreciază recursul parchetului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor

arăta.

În conținutul art. 279 alin.

(2) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. I, pct. 169 din Legea nr.

281/2003, legiuitorul a prevăzut expres organele cărora li se adresează

plângerea prealabilă astfel:

a) instanței de judecată, în

cazul infracțiunilor prevăzute de C. pen., în art. 180, art. 184 alin. (1), art.

193, art. 205, art. 206, art. 210, art. 213 și art. 220, dacă făptuitorul este

cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa

organului de cercetare penală pentru identificarea lui.

Aceste prevederi se aplică

și în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193, art. 205 și art. 206 C. pen.,

săvârșite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă;

b) organului de cercetare

penală sau procurorului, în cazul altor infracțiuni decât cele arătate la lit.

a);

c) organului competent să

efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra

unui judecător, procuror, notar public, militar, militar, judecător și

controlor financiar de la camera de conturi județeană, controlor financiar de

la curtea de conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct.

1.

Totodată, în cuprinsul

dispozițiilor art. 285 din același cod, se statuează că plângerea prealabilă

greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se

trimite organului competent, cazuri în care, plângerea se consideră valabilă,

dacă a fost introdusă în termen la organul competent.

Din interpretarea

dispozițiilor mai sus menționate rezultă că atunci când împotriva persoanelor

ce au calitățile expres arătate la lit. c) se formulează plângere prealabilă

pentru o infracțiune din cele enumerate limitativ la lit. a), al cărui subiect

activ este circumstanțiat, plângerea prealabilă se adresează întotdeauna

procurorului, deoarece acesta este competent să efectueze urmărirea penală.

În contextul cauzei, rezultă

că instanța de fond în mod greșit a soluționat plângerea prealabilă formulată

de partea vătămată M.D.A. împotriva făptuitorilor T.G. și V.G., pentru

infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen., fără să verifice

legala sa sesizare, potrivit de art. 279 alin. (2) lit. a) și c) C. proc. pen.,

față de calitățile acestora, ambii îndeplinind funcția de procurori la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, precum și soluția care se impune

într-o asemenea situație.

Astfel, Înalta Curte

apreciază că prima instanță, judecând fondul cererii, prin încetarea procesului

penal, a pronunțat o soluție nelegală, deoarece nu a verificat, mai întâi,

legala sa sesizare în raport cu dispozițiile statuate în art. 279 alin. (2) lit.

a) și c) C. proc. pen., nerespectarea prevederilor arătate fiind sancționată cu

nulitatea absolută a hotărârii, potrivit art. 197 alin. (2) din același cod.

În raport cu cele

menționate, plângerea prealabilă formulată de partea vătămată M.D.A. împotriva

făptuitorilor T.G. și V.G. fiind greșit îndreptată sunt incidente dispozițiile art.

285 C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va

admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

împotriva sentinței penale nr. 31/ P din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Se va casa sentința atacată

și în temeiul art. 285 C. proc. pen., cu referire la art. 279 alin. (2) lit. c)

C. proc. pen., va trimite plângerea prealabilă a părții vătămate M.D.A.,

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în vederea efectuării urmăririi

penale, privind pe făptuitorii T.G. și V.G., pentru infracțiunea prevăzută de art.

193 C. pen., acesta fiind organul de urmărire competent, ambele persoane

împotriva cărora a fost formulat plângerea penală fiind procurori la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Aleșd.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 31/ P

din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Casează sentința atacată și

în temeiul art. 285 C. proc. pen., cu referire la art. 279 alin. (2) lit. c) C.

proc. pen., trimite plângerea prealabilă a părții vătămate M.D.A., Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în vederea efectuării urmăririi penale,

privind pe făptuitorii T.G. și V.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C.

pen.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2005.