ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5221/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31/ P din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. 1708/PI/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 284 1 C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva numiților T.G. și V.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea vătămată M.D.A. la plata sumei de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare, în favoarea statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea prealabilă înregistrată la instanță, la data de 28 martie 2005, partea vătămată M.D.A.

a solicitat condamnarea numiților T.G. și V.G., ambii procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen. În motivarea plângerii sale, partea vătămată M.D.A. a arătat că se simte amenințat de cei doi procurori și chiar terorizat, prin faptul că i s-a spus că va fi trimis în judecată și că nu îi va fi admis să depună probațiune în favoarea sa și îi va fi refuzată proba examinării medicale. Partea vătămată a mai adăugat că în fața instanței se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza personal. La termenele de judecată consecutive din 11 mai 2005 și 1 iunie 2005, partea vătămată M.D.A.

a lipsit nejustificat, deși a fost legal citat la adresa indicată în plângere. Față de aceasta, echivalând cu o retragere a plângerii, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și cu referire la art. 284 1 C. proc. pen., prima instanță a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva numiților T.G. și V.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, criticând hotărârea pronunțată pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 2 C. proc.

pen., deoarece potrivit art. 279 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală, când aceasta este îndreptată contra unui procuror. Or, în cauză cei doi învinuiți au calitatea de procurori, instanța încălcând prevederile imperative referitoare la legala sa sesizare, ce atrage sancțiunea nulității absolute potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., solicitând în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului parchetului și casarea sentinței penale nr. 31/P/2005. Procurorul în dezbateri a pus concluzii în sensul că instanța nu a fost legal sesizată, ceea ce atrăgea aplicarea art. 285 C. proc. pen., respectiv trimiterea cauzei la parchet, astfel că se impune admiterea recursului declarat de parchet, casarea sentinței și în baza art. 285 C. proc.

pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea față de calitatea de procurori a persoanelor împotriva cărora a fost formulată plângerea. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 2 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 din același cod, Înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta. În conținutul art. 279 alin. (2) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. I, pct. 169 din Legea nr. 281/2003, legiuitorul a prevăzut expres organele cărora li se adresează plângerea prealabilă astfel: a) instanței de judecată, în cazul infracțiunilor prevăzute de C. pen., în art. 180, art. 184 alin. (1), art. 193, art. 205, art. 206, art. 210, art. 213 și art. 220, dacă făptuitorul este cunoscut.

Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.

Aceste prevederi se aplică și în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193, art. 205 și art. 206 C. pen., săvârșite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă; b) organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infracțiuni decât cele arătate la lit. a); c) organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, militar, judecător și controlor financiar de la camera de conturi județeană, controlor financiar de la curtea de conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1. Totodată, în cuprinsul dispozițiilor art. 285 din același cod, se statuează că plângerea prealabilă greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite organului competent, cazuri în care, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul competent.

Din interpretarea dispozițiilor mai sus menționate rezultă că atunci când împotriva persoanelor ce au calitățile expres arătate la lit. c) se formulează plângere prealabilă pentru o infracțiune din cele enumerate limitativ la lit. a), al cărui subiect activ este circumstanțiat, plângerea prealabilă se adresează întotdeauna procurorului, deoarece acesta este competent să efectueze urmărirea penală. În contextul cauzei, rezultă că instanța de fond în mod greșit a soluționat plângerea prealabilă formulată de partea vătămată M.D.A. împotriva făptuitorilor T.G. și V.G., pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen., fără să verifice legala sa sesizare, potrivit de art. 279 alin. (2) lit. a) și c) C. proc.

pen., față de calitățile acestora, ambii îndeplinind funcția de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, precum și soluția care se impune într-o asemenea situație. Astfel, Înalta Curte apreciază că prima instanță, judecând fondul cererii, prin încetarea procesului penal, a pronunțat o soluție nelegală, deoarece nu a verificat, mai întâi, legala sa sesizare în raport cu dispozițiile statuate în art. 279 alin. (2) lit. a) și c) C. proc. pen., nerespectarea prevederilor arătate fiind sancționată cu nulitatea absolută a hotărârii, potrivit art. 197 alin. (2) din același cod. În raport cu cele menționate, plângerea prealabilă formulată de partea vătămată M.D.A. împotriva făptuitorilor T.G.

și V.G. fiind greșit îndreptată sunt incidente dispozițiile art. 285 C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 31/ P din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea. Se va casa sentința atacată și în temeiul art. 285 C. proc. pen., cu referire la art. 279 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., va trimite plângerea prealabilă a părții vătămate M.D.A., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în vederea efectuării urmăririi penale, privind pe făptuitorii T.G. și V.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen., acesta fiind organul de urmărire competent, ambele persoane împotriva cărora a fost formulat plângerea penală fiind procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 31/ P din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea. Casează sentința atacată și în temeiul art. 285 C. proc. pen., cu referire la art. 279 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., trimite plângerea prealabilă a părții vătămate M.D.A., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în vederea efectuării urmăririi penale, privind pe făptuitorii T.G. și V.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2005.