ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 85/2011

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 460 din 11 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2497/40/2010, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii C.I. și C.E., împotriva deciziei penale nr. 330 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Botoșani. Pentru a pronunța hotărârea, instanța de recurs a reținut că la 4 noiembrie 2008, C.I. și C.E. s-au plâns la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, ei cerând începerea urmăririi penale în contra lui M.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen.

Organul judiciar sesizat, prin rezoluția nr. 5376/P/2008 din 20 martie 2009, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale în ce-l privește pe M.I., în cauză lipsind latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 220 C. pen. Prin ordonanța nr. 633/II/2 din 5 iunie 2009, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani a respins plângerea formulată împotriva rezoluției amintite. Plângerea acelorași petenți la instanța competentă a fost respinsă ca nefondată prin sentința penală nr. 3309 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Botoșani. Împotriva sentinței, petentul C.I. a declarat recurs, cale de atac respinsă ca nefondată prin decizia penală nr. 49 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Botoșani.

În fapt, prin hotărâri pronunțate în civil, s-a stabilit că F.C., de la care M.I. deținea 0,24 ha teren intravilan încă din anul 1991, vânzătoarea moștenindu-l de la B.G., în condițiile în care titlul de proprietate nr. 71111 din 31 ianuarie 1997 emis pentru C.E., prin decizia civilă nr. 777/2006 a Tribunalului Botoșani, a fost dat în baza unei hotărâri a Comisiei județene Botoșani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor fără a fi fost înscrisă moștenitoarea, M.I. a avut convingerea că posedă titlu de proprietate, astfel că în sarcina sa nu se poate reține latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 220 C. pen. Tribunalul Botoșani, la 8 februarie 2010, a fost investit cu judecarea contestației în anulare formulată de C.I., el motivând că subzistă toate cazurile prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc.

pen. Prin decizia penală nr. 330 din 29 iunie 2010, Tribunalul Botoșani a respins ca inadmisibilă contestația în anulare, din interpretarea dispozițiilor art. 386-392 C. proc. pen. rezultând că împotriva deciziei pronunțată de o instanță de recurs legea procesual penală nu prevede încă un recurs, art. 392 alin. (3) și (4) C. proc. pen. nefiind aplicabile cauzei. Împotriva deciziei, contestatorul, la data de 21 octombrie 2010, a formulat un nou recurs, motivat pe considerentele de fapt considerate a fi de natură a atrage răspunderea penală a lui M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 C. pen. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 392 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestație (în anulare) este supusă apelului, iar decizia dată în apel, este supusă recursului.

În cauză din verificarea lucrărilor și raportarea la normele procesual penale, se constată că a fost atacată cu recurs o decizie pronunțată de curtea de apel în recurs, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct.1 lit. a) C. proc. pen., acesta este inadmisibil. Fiind în culpă procesuală, recurentul contestator, potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 460 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2011.