ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Sibiu,

secția civilă, prin sentința civilă nr. 657 din 25 iunie 2010, a admis acțiunea

civilă formulată de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

prin M.F.P., și pe cale de consecință: a constatat că reclamanta O.E. a fost

supusă unei măsuri administrative cu caracter politic în perioada 14 ianuarie

1945-22 noiembrie 1949; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de

100.000 euro în echivalent în lei, cu titlu de despăgubiri morale.

Pentru a pronunța

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta O.E. a

fost luată forțat de autoritățile comuniste în seara zilei de 14 ianuarie 1945

și dusă, împreună cu alți etnici germani, în fosta uniune sovietică, în

regiunea Donbass. Aici a fost supusă la muncă forțată, în condiții absolut

inumane, fără hrană adecvată, în mizerie, la muncă în subteran în condiții

deosebit de grele. Ridicarea sa s-a făcut de către autoritățile române și nu de

cele sovietice, fiind trimisă de comuniștii români la muncă pentru

reconstrucția U.R.S.S. Din cele relatate de martoră rezultă fără putință de

tăgadă că reclamanta a suferit foarte mult atât în acea perioadă, cât și după

aceea.

Reclamantei i s-a

recunoscut calitatea de persoană persecutată politic, prin Hotărârea nr.

1904/1991 a Comisiei Județene Sibiu de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990.

Față de aceste

împrejurări, instanța a constatat că măsura aplicată reclamantei a avut un

caracter politic, în sensul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Întrucât Legea nr.

221/2009 nu stabilește nici o limită minimă sau maximă în ce privește cuantumul

despăgubirilor, și cum nu există nici un criteriu obiectiv pentru aprecierea

acestui cuantum, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate instanța a

stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de câte 100.000 euro în echivalent în

lei.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. 85 din 11 martie 2011, a admis

apelurile declarate de pârâtul Statul Român, prin M.F.P., prin D.G.F.P. Sibiu

și de Ministerul Public, împotriva sentinței civile nr. 657/2010 pronunțată de

Tribunalul Sibiu; a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins

acțiunea formulată de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român, prin M.F.P.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamanta a învestit

instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect constatarea că aceasta a

suferit măsuri administrative, în sensul art. 3 din Legea nr. 221/2009, pe

perioada 14 ianuarie 1945 – 22 noiembrie 1949 fiind deportată în U.R.S.S., și

obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând daune morale.

Prin sentința

pronunțată, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea astfel cum a fost formulată,

hotărârea instanței de fond fiind una nelegală și netemeinică în raport de

norma legală aplicabilă speței.

Dispozițiile art. 1

din Legea nr. 221/2009, respectiv art. 3, 4 și 5 din aceeași lege, sunt fără

echivoc în sensul că beneficiari ai acestei legi sunt persoanele care au

suferit condamnări cu caracter politic, ori măsuri administrative cu caracter

politic, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite

înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept

scop împotrivirea față de regimul totalitar instituit la 6 martie 1945.

Or, reclamanta a

suferit măsura administrativă la data de 14 ianuarie 1945, deci anterior

perioadei stabilită de dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar acesta a constat în

deportarea sa în U.R.S.S., la „muncă de reconstrucție”, în regiunea Donbass.

Pe de altă parte,

scopul urmărit de către reclamantă este obligarea statului la despăgubiri

reprezentând prejudiciul moral suferit în conformitate cu dispozițiile art. 5

din Legea nr. 221/2009.

Însă, prin Decizia

nr. 1358/2010 și Decizia nr. 1380 din 21 octombrie 2010, publicate în M. Of.

761 din 18 noiembrie 2010 au fost declarate neconstituționale prevederile art.

5 alin. (1) lit. a) teza a I-a din Legea nr. 221/2009, dispoziții care

prevedeau tocmai despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare

sau prin măsuri administrative cu caracter politic.

Întrucât dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) teza a I-a din Legea nr. 221/2009 și-au încetat

efectele juridice conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, cum se

statuează în cuprinsul deciziilor Curții Constituționale reținute mai sus, nu

mai pot fi acordate despăgubiri pentru prejudicii morale.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta O.E., în contradictoriu

cu Statul Român, prin M.F.P., criticând-o ca fiind nelegală, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- În mod greșit,

instanța de apel a statuat că nu are caracter politic măsura administrativă

luată de deportare a reclamantei și dusă forțat la muncă în U.R.S.S. în

perioada 14 ianuarie 1945 -22 noiembrie 1949

- Caracterul politic

al măsurii de deportare, i-a fost recunoscută prin Hotărârea nr. 1904/1991 a

Comisiei județene Sibiu de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990.

Recursul nu este

fondat.

Reclamanta O.E. a

învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect constatarea că

aceasta a suferit măsuri administrative în sensul art. 3 din Legea nr.

221/2009, pe perioada 14 ianuarie 1945-22 noiembrie 1949 fiind deportată în

U.R.S.S., și obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând daune morale.

Dispozițiile art. 1

din Legea nr. 221/2009, respectiv art. 3, 4 și 5 din aceeași lege, sunt fără

echivoc în sensul că beneficiarii acestei legi sunt persoanele care au suferit

condamnări cu caracter politic, ori măsuri administrative cu caracter politic,

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite înainte de

data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop

împotrivirea față de regimul totalitar instituit la 6 martie 1945.

Or, reclamanta a

suferit măsura administrativă la data de 14 ianuarie 1945, anterior perioadei

stabilite de dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar aceasta a constat în

deportarea sa în U.R.S.S., la „muncă de corecție”, în regiunea Donbass.

Pe de altă parte,

scopul urmărit de către reclamantă este obligarea statului la despăgubiri

reprezentând prejudiciu moral suferit în conformitate cu dispozițiile art. 5

din Legea nr. 221/2009.

De menționat este

faptul că, prin Decizia nr. 1358/2010 și Decizia nr. 1380 din 21 octombrie 2010

publicate în M. Of. nr. 761 din 18 noiembrie 2010, au fost declarate

neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr.

221/2009, dispoziții care prevedeau tocmai despăgubirile pentru prejudiciul

moral suferit prin condamnare sau prin măsuri administrative cu caracter

politic.

Întrucât dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a), teza I din Legea nr. 221/2009, și-au încetat efectele

juridice conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, cum se statuează

în cuprinsul deciziilor Curții Constituționale reținute mai sus, nu mai pot fi

acordate despăgubiri pentru prejudicii morale.

Prin urmare, decizia

pronunțată de instanța de apel este temeinică și dată cu aplicarea corectă a

legii.

În consecință, se va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta O.E. împotriva deciziei nr. 85 din 11

martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2012.