ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 657 din 25 iunie 2010, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P., și pe cale de consecință: a constatat că reclamanta O.E. a fost supusă unei măsuri administrative cu caracter politic în perioada 14 ianuarie 1945-22 noiembrie 1949; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 100.000 euro în echivalent în lei, cu titlu de despăgubiri morale. Pentru a pronunța hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta O.E. a fost luată forțat de autoritățile comuniste în seara zilei de 14 ianuarie 1945 și dusă, împreună cu alți etnici germani, în fosta uniune sovietică, în regiunea Donbass.

Aici a fost supusă la muncă forțată, în condiții absolut inumane, fără hrană adecvată, în mizerie, la muncă în subteran în condiții deosebit de grele. Ridicarea sa s-a făcut de către autoritățile române și nu de cele sovietice, fiind trimisă de comuniștii români la muncă pentru reconstrucția U.R.S.S. Din cele relatate de martoră rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta a suferit foarte mult atât în acea perioadă, cât și după aceea. Reclamantei i s-a recunoscut calitatea de persoană persecutată politic, prin Hotărârea nr. 1904/1991 a Comisiei Județene Sibiu de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990. Față de aceste împrejurări, instanța a constatat că măsura aplicată reclamantei a avut un caracter politic, în sensul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Întrucât Legea nr. 221/2009 nu stabilește nici o limită minimă sau maximă în ce privește cuantumul despăgubirilor, și cum nu există nici un criteriu obiectiv pentru aprecierea acestui cuantum, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de câte 100.000 euro în echivalent în lei. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. 85 din 11 martie 2011, a admis apelurile declarate de pârâtul Statul Român, prin M.F.P., prin D.G.F.P. Sibiu și de Ministerul Public, împotriva sentinței civile nr. 657/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu; a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect constatarea că aceasta a suferit măsuri administrative, în sensul art. 3 din Legea nr. 221/2009, pe perioada 14 ianuarie 1945 – 22 noiembrie 1949 fiind deportată în U.R.S.S., și obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând daune morale. Prin sentința pronunțată, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, hotărârea instanței de fond fiind una nelegală și netemeinică în raport de norma legală aplicabilă speței.

Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 221/2009, respectiv art. 3, 4 și 5 din aceeași lege, sunt fără echivoc în sensul că beneficiari ai acestei legi sunt persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, ori măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instituit la 6 martie 1945. Or, reclamanta a suferit măsura administrativă la data de 14 ianuarie 1945, deci anterior perioadei stabilită de dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar acesta a constat în deportarea sa în U.R.S.S., la „muncă de reconstrucție”, în regiunea Donbass.

Pe de altă parte, scopul urmărit de către reclamantă este obligarea statului la despăgubiri reprezentând prejudiciul moral suferit în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009. Însă, prin Decizia nr. 1358/2010 și Decizia nr. 1380 din 21 octombrie 2010, publicate în M. Of. 761 din 18 noiembrie 2010 au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza a I-a din Legea nr. 221/2009, dispoziții care prevedeau tocmai despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare sau prin măsuri administrative cu caracter politic. Întrucât dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza a I-a din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele juridice conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, cum se statuează în cuprinsul deciziilor Curții Constituționale reținute mai sus, nu mai pot fi acordate despăgubiri pentru prejudicii morale.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta O.E., în contradictoriu cu Statul Român, prin M.F.P., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - În mod greșit, instanța de apel a statuat că nu are caracter politic măsura administrativă luată de deportare a reclamantei și dusă forțat la muncă în U.R.S.S. în perioada 14 ianuarie 1945 -22 noiembrie 1949 - Caracterul politic al măsurii de deportare, i-a fost recunoscută prin Hotărârea nr. 1904/1991 a Comisiei județene Sibiu de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990. Recursul nu este fondat. Reclamanta O.E. a învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect constatarea că aceasta a suferit măsuri administrative în sensul art. 3 din Legea nr. 221/2009, pe perioada 14 ianuarie 1945-22 noiembrie 1949 fiind deportată în U.R.S.S., și obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând daune morale.

Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 221/2009, respectiv art. 3, 4 și 5 din aceeași lege, sunt fără echivoc în sensul că beneficiarii acestei legi sunt persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, ori măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instituit la 6 martie 1945. Or, reclamanta a suferit măsura administrativă la data de 14 ianuarie 1945, anterior perioadei stabilite de dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar aceasta a constat în deportarea sa în U.R.S.S., la „muncă de corecție”, în regiunea Donbass.

Pe de altă parte, scopul urmărit de către reclamantă este obligarea statului la despăgubiri reprezentând prejudiciu moral suferit în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009. De menționat este faptul că, prin Decizia nr. 1358/2010 și Decizia nr. 1380 din 21 octombrie 2010 publicate în M. Of. nr. 761 din 18 noiembrie 2010, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, dispoziții care prevedeau tocmai despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare sau prin măsuri administrative cu caracter politic. Întrucât dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a), teza I din Legea nr. 221/2009, și-au încetat efectele juridice conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, cum se statuează în cuprinsul deciziilor Curții Constituționale reținute mai sus, nu mai pot fi acordate despăgubiri pentru prejudicii morale.

Prin urmare, decizia pronunțată de instanța de apel este temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii. În consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta O.E. împotriva deciziei nr. 85 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2012.