ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4746/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal actuală secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.A. SRL, R. a chemat în judecată pe pârâții M.L. și M.D. pentru ca aceștia să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 7.100 mp teren situat în intravilanul comunei R., asupra căruia deține drept titlu contractul de schimb autentificat sub nr. S1. din 21 iulie 2006, precum și pentru ca pârâții să fie obligați la plata de daune cominatorii de 1.000 RON/zi întârziere, începând cu data pronunțării în fond a hotărârii de admitere și până la eliberarea efectivă a terenului în litigiu.

A arătat că terenul în litigiu face parte dintr-un trup în suprafață de 36.904, 87 mp, cu nr. cadastral nedefinitiv, înscris în CF nr. C1. a comunei R., iar că pe acesta sunt amplasate imobile și utilaje industriale pe care le folosește în procesul de producție. A prețuit terenul revendicat la valoarea de 110.000 RON. Pârâții au depus întâmpinare în care au arătat că se opun admiterii acțiunii, susținând că ei sunt proprietari ai terenului în litigiu, pe care l-au dobândit prin adjudecare la licitație publică, acesta aparținând anterior Societății Agricole Roșiori, prin valorificarea dispoziției art. 29 alin. (1), (2) din Legea nr. 18/1991. Pe calea cererii reconvenționale, în care au chemat în judecată în calitate de pârâtă și pe Primăria comunei R. - prin primar, M.D.

și M.L. au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de schimb autentificat sub nr. S1. din 21 iulie 2006, în sensul excluderii terenului de 7.100 mp în discuție din obiectul schimbului, pentru cauză ilicită, conform art. 966, 968 C. civ. coroborat cu art. 5 C. civ. În esență, pârâții - reclamanți au arătat că actul atacat a avut la bază Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Botoșani nr. 226 din 15 aprilie 2006, care a valorificat Hotărârea Consiliului local nr. 15 din 29 martie 2005, ulterior revocată prin H.C.L. nr. 20 din 28 aprilie 2005, niciuna dintre acestea neavând temei legal, pentru că terenul în discuție nu făcea parte din domeniul privat al comunei R., ci s-a aflat în patrimoniul unei asociații agricole, legal înființată conform Legii nr. 36/1991.

SC S.A. SRL R. a depus întâmpinare în care a invocat inexistența dreptului de proprietate afirmat de pârâții - reclamanți, susținând că ar fi nereală operațiunea de cumpărare la licitație a terenului în litigiu de către aceștia și a arătat că respectivul teren nu s-a aflat în proprietatea societății agricole private „Roșiori - R.”, ci a trecut în patrimoniul privat al comunei R., în baza art. 31 din Legea nr. 18/1991, care a încheiat legal actul de schimb nr. S1. din 21 iulie 2006. Printr-o cerere de completare a obiectului cererii reconvenționale, M.D. și M.L. au solicitat obligarea reclamantei - pârâte SC S.A. SRL să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 398 mp teren, despre care susține că este ocupată fără titlu de aceasta și, totodată, pentru a se ridica și gardul de sârmă pe schelet metalic care împrejmuiește terenul.

Din oficiu, instanța a invocat excepția de necompetență materială, în raport de natura socotită civilă a cauzei, excepție pe care a admis-o ca întemeiată, încât a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Botoșani, pronunțând în acest sens sentința nr. 1599 din 25 noiembrie 2010. Pârâții - reclamanți au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, cererea lor fiind admisă prin decizia nr. 85 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care a dispus casarea și trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond la aceiași instanță. Instanța de control judiciar a reținut că natura cauzei este vădit comercială, încât este atrasă incidența art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 17 C. proc.

civ. Reinvestit cu soluționarea sub nr. 2781/40/2010* la data de 22 februarie 2011, tribunalul a procedat la administrarea de probe, sens în care s-a întocmit în cauză expertiza tehnică în specialitatea topografie ing. Ț.C., cu un supliment în care s-a dat răspuns obiecțiunilor părții pârâte, și cu ascultarea în instanță a expertului, pentru lămurirea deplină a conținutului raportului său și, pe de altă parte, au fost ascultați martorii propuși de pârâții - reclamanți. Primăria comunei R. a depus la dosar H.C.L. nr. 22 din 28 aprilie 2005 cu documentația aferentă, iar Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Botoșani a răspuns solicitării instanței, depunând întreaga documentație ce a stat la baza intabulării dreptului de proprietate afirmat de reclamantă.

Prin sentința nr. 507 din 07 februarie 2012, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte, cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți M.L. ȘI M.D. în contradictoriu cu reclamanta SC S.A. SRL R. și pârâta Comuna R., județul Botoșani - prin primar, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de schimb autentificat sub nr. S1. din 21 iulie 2006, în ce privește suprafața totală de 8.310 mp teren, identificată prin conturul 12 - 13 - 72 - 71 - 11 în schița anexă nr. Z1. la raportul de expertiză ing. Ț.C., parte integrantă din prezenta sentință și a obligat pe reclamanta - pârâtă și pe pârâta Comuna R. - prin primar să plătească pârâților - reclamanți suma de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, a respins, ca nefondată, acțiunea în revendicare teren formulată de reclamanta - pârâtă SC S.A. SRL R., precum și capetele de cerere în revendicare teren și ridicare gard din cererea reconvențională. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea de ședință din 04 martie 1992 dată în Dosarul nr. 26/1992 al Judecătoriei Botoșani, s-a admis cererea formulată de pârâta - reclamantă M.L., alături de L.D. și S.V., toți în calitate de reprezentanți legali ai societății agricole „R. - Roșiori”, de înscriere a acesteia în registrul agricol al instanței conform Legii nr. 36/1991. În considerentele acestei hotărâri se face vorbire despre capitalul social inițial al societății agricole, în valoare totală de 99.043.042 RON, în care se includ bunurile dobândite din patrimoniul C.A.P.

R., între acestea fiind construcțiile și terenul aparținând de sectorul zootehnic al cooperativei. A reținut tribunalul că preluarea din patrimoniul fostului C.A.P. R. a avut ca temei legal art. 29 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, după care „construcțiile agrozootehnice, precum și terenurile de sub acestea, plus cele necesare utilizării lor normale, devin proprietatea membrilor asociaților de tip privat” ce se vor constitui, Societatea Agricolă „R. - Roșiori” reprezentând o asemenea asociere. Având în vedere că art. 26 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, introdus prin Legea nr. 169/1997, obliga asociația agricolă să solicite eliberarea unui titlu de proprietate asupra terenurilor preluate conform art. 29 alin. (1) din patrimoniul fostului C.A.P., prin adresa nr. 1802 din 19 februarie 1998, Societatea Agricolă „R.

- Roșiori” s-a adresat în acest sens Comisiei județene Botoșani pentru aplicarea legilor fondului funciar, menționându-se că prin adresa Primăriei R. nr. 1609 din 17 octombrie 1995 se recunoaște calitatea de posesor a asociației, pentru 2,00 ha teren, preluată de la fostul C.A.P. R. Tribunalul a constatat că nu s-a depus la dosar un răspuns la atare solicitare, astfel că se deprinde concluzia că Asociația Agricolă „R. - Roșiori” nu a primit titlul de proprietate conform procedurii legilor fondului funciar, asupra terenului clădit și neclădit, aferent, preluat de la C.A.P. R. A mai reținut instanța că, la data de 05 august 2002, Societatea Agricolă „R. - Roșiori” scoate la vânzare un perimetru pe care-l măsoară ca având 8.341,00 mp și pe care se află un număr de cinci construcții, imobile preluate din patrimoniul fostului C.A.P.

și emite factura fiscală nr. F1. din 05 august 2002 pe numele cumpărătorului M.L., care achită pe bază de chitanță prețul vânzării. După cum rezultă din adeverința nr. A1. din 04 decembrie 2003, cumpărătoarea M.L. și soțul ei, M.D., se înscriu cu imobilele cumpărate în registrul agricol al satului Roșiori, comuna R., pentru care achită impozite la bugetul local. În acest context, tribunalul a reținut că M.L. a luat cunoștință despre intenția Consiliului local R. de a se concesiona suprafața de teren pentru care a plătit prețul vânzării sus-menționate, și a formulat, în scris, opoziție la aceasta, pe care a comunicat-o și Primăriei R. și Consiliului județean Botoșani, în care și-a afirmat calitatea de proprietar asupra terenului în discuție.

În fine, M.L. și M.D. s-au adresat apoi Judecătoriei Botoșani spre a dobândi act autentic de vânzare - cumpărare asupra aceluiași teren, cererea lor fiind admisă în contradictoriu cu Societatea Agricolă „R. - Roșiori”, prin sentința nr. 588 din 29 ianuarie 2009, rămasă irevocabilă prin nerecurare. A reținut instanța că această hotărâre judecătorească are valoarea unui contract de vânzare - cumpărare, iar că înstrăinătorul din contract, Asociația Agricolă „R. - Roșiori” nu deținea la momentul vânzării titlul de proprietate emis în procedura legilor fondului funciar. Drept urmare, M.L. și M.D. nu-și pot dovedi dreptul de proprietate pe care-l afirmă în apărare și în cererea reconvențională, câtă vreme autorul lor nu deținea în patrimoniu asemenea drept.

În schimb, tribunalul a reținut că de la momentul 05 august 2002 pârâții - reclamanți dețineau posesia continuă asupra terenului despre care afirmă că l-au cumpărat, împreună cu clădirile de pe acesta, această stare de fapt fiind dovedită cu înscrisurile prezentate și cu declarațiile martorilor Ș.R. și D.I., audiați în cauză. În ce o privește pe reclamanta SC S.A. SRL, tribunalul a reținut că aceasta își afirmă dreptul de proprietate pe contractul de schimb autentificat sub nr. S1. din 21 iulie 2006, încheiat cu Primăria comunei R., în cuprinsul căruia s-a menționat că terenul dobândit de reclamantă este același cu cel pentru care aceasta a obținut concesiunea în baza contractului de concesiune nr. B1.

din 24 mai 2005, încheiat cu Consiliul local al Primăriei R. (nedepus la dosar). A reținut tribunalul că schimbul în discuție are la bază dreptul de proprietate al Primăriei comunei R. asupra terenului, drept atestat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 226 din 15 aprilie 2006, însă la dosarul cauzei nu s-a depus atare hotărâre, Primăria comunei R. susținând că, în realitate, baza schimbului de terenuri stă în Hotărârea Consiliului județean Botoșani cu același număr și aceeași dată. Prin această hotărâre se aprobă un schimb de terenuri între Consiliul Local R. și Comisia Locală R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, astfel încât terenul transmis către SC S.A.

SRL să facă parte din domeniul privat al comunei. A reținut deci instanța că, suprafața de teren asupra căreia reclamanta afirmă dreptul de proprietate s-a aflat în domeniul public al comunei, la dispoziția Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor până la momentul 15 aprilie 2006, iar trecerea terenului în domeniul privat al comunei, spre a putea fi vândut/schimbat, s-a realizat pe baza propunerii Consiliului Local al comunei R., conformă H.C.L. nr. 15 din 29 martie 2005. Însă, această din urmă hotărâre a fost revocată de emitent, prin H.C.L. nr. 20 din 28 aprilie 2005, la solicitarea expresă în acest sens a Prefectului Județului Botoșani (adresa nr. A1. din 27 aprilie 2005). Drept urmare, H.C.J.

nr. 226 din 15 aprilie 2005 - dincolo de împrejurarea că nu apare textul în contractul de schimb, este caducă, deci fără nicio eficiență, pentru că propunerea Consiliului Local R., pe care o aproba, a fost desființată cu caracter retroactiv. Așadar, tribunalul a constatat că reclamanta nu a dobândit proprietatea pe care o afirmă, pentru că aceasta se găsea în patrimoniul înstrăinătorului sub regim de drept public, dreptul de proprietate fiind în atare caz inalienabil. Deci, la fel ca și în situația pârâților - reclamanți, analizată în cele din precedent, titlul afirmat de reclamantă nu este eficace, în a dovedi dreptul de proprietate al acesteia asupra terenului revendicat. Mai mult decât atât, instanța a reținut că autoritățile comunei R. au acționat în frauda drepturilor pârâtei - reclamantei M.L., câtă vreme au cunoscut faptul existenței Societății Agricole „R.

- Roșiori” și preluarea de către aceasta a fostei ferme zootehnice, la fel ca și demersurile acesteia și ale lui M.L. de a dobândi titlu de proprietate în procedura legilor fondului funciar, dar au ignorat toate acestea, acționând în favoarea SC S.A. SRL, în folosul căreia au realizat demersuri cu aparență de legalitate, spre furnizarea unui titlu de proprietate contrar. S-a remarcat în acest sens că, somația Prefectului județului Botoșani, de a se proceda la revocarea H.C.L. nr. 15 din 29 martie 2005, a fost adusă la îndeplinire prin H.C.L. nr. 20 din 28 aprilie 2005, pentru ca în aceiași ședință de Consiliu local să se procedeze la emiterea unei alte hotărâri, H.C.L. nr. 22 din 28 aprilie 2005, cu un conținut absolut identic cu cel al hotărârii revocate.

Tribunalul a considerat că intenția de fraudă rezultă clar din aceste demersuri și a apreciat că este îndreptățit să considere că, în contextul arătat, H.C.L. nr. 22 din 28 aprilie 2005 trebuie socotită ca fiind inexistentă, cu atât mai mult cu cât ea nu a fost obiectul aprobării Comisiei județene de fond funciar și nici nu este indicată în contractul de schimb nr. S1. din 21 iulie 2006. Drept urmare, având în vedere toate cele din precedent, și câtă vreme „fraus omnia corrumpit”, tribunalul a reținut nulitatea absolută a contractului de schimb nr. S1. din 21 iulie 2006, limitat - în raport de interesul juridic al pârâtei reclamante - la conturul pentru care M.L. și M.D. afirmă că l-au dobândit prin cumpărare de la Asociația Agricolă „R.

- Roșiori” și pentru care această asociație a formulat cerere pentru eliberarea titlului de proprietate. Acest perimetru este identificat prin punctele 12 - 13 - 72 - 71 - 11 în schița anexă la raportul de expertiză ing. Ț.C. întocmit în cauză și mărginește o suprafață de 8.310 mp măsurată de expert - compusă din 7.912 mp efectiv ocupată de pârâții - reclamanți (contur 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 11 figurat cu culoarea galben) și din 398 mp revendicată în speță de aceștia (contur 13 - 14 - 15 - 16 - 71 - 72 figurată cu culoare galben) - și corespunde perimetrului identificat în schița terenului și a construcțiilor „executată de expert topo T.C., ce a stat la baza pronunțării sentinței nr. 588 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Botoșani.

Tribunalul nu a luat în considerare câtimea de 8.341 mp a suprafeței respectivului perimetru, câtă vreme suprafața de 8.310 mp rezultă în cauza de față prin măsurare cu aparatură performantă cu laser, iar conturul avut în vedere la executarea schițelor de către expertul T.C. și expertul Ț.C. s-a dovedit a fi strict același (conform declarației dată de expertul cauzei în ședința din 13 decembrie 2011, verificată pe schițe în ședință). În continuarea judecății, răspunzând la cererile părților din proces pe baza concluziilor adoptate până la acest punct, instanța a respins, ca nefondată, cererea în revendicare a reclamantei, câtă vreme aceasta nu-și dovedește prin titlu valabil dreptul de proprietate afirmat.

Totodată, pentru că nici pârâții - reclamanți nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului de 398 mp revendicat, și cererea acestora în revendicare a fost respinsă, ca nefondată, la fel ca cererea accesorie - ce nu poate primi altă soluție - de ridicare a gardului reclamantei - pârâte. Instanța a acordat pârâților - reclamanți cheltuieli de judecată în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă, precum și cu pârâta Comuna R. - prin primar, în temeiul art. 274 C. proc. civ. și cu aplicarea art. 276 C. proc. civ., în contextul în care doar cererea în constatare nulitate a fost admisă, celelalte capete de cerere ale reconvenționalei fiind respinse. Astfel, instanța a acordat pârâților - reclamanți doar suma de 1.200 RON, ca parte din totalul de 2.456,50 RON solicitat de aceștia, apreciind că doar aproximativ 50% din pretenții au fost admise.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanta SC S.A. SRL, pârâții M.L., M.D. și pârâta Primăria comunei R., jud. Botoșani Prin apelul declarat, întemeiat pe disp. art. 295, alin. (1) și (2) din C. proc. civ., pârâții M.L. și M.D. au arătat că instanța de fond a stabilit greșit situația de fapt și a aplicat greșit legea, atât în judecata cererii reconvenționale - fiind respinsă cererea în revendicarea suprafeței de teren de 429 mp dintr-un total de 8.341 mp - intravilan Roșiori. R., Jud Botoșani cât și în privința cererii de obligare a reclamantei SC S.A. SRL la ridicarea gardului din sârmă cu schelet metalic, fixat pe proprietatea lor de 8341 mp.

Soluția greșită în judecata revendicării și a obligației de a face ce a făcut obiectul reconvenționalei, se datorează interpretărilor greșite, nelegale, a primei instanțe în aprecierea regimului juridic al terenului ce a făcut obiectul litigiului din cererea reconvențională - așa cum a fost completată și precizată. Instanța de fond a încălcat principiul preeminenței dreptului, care rezultă din puterea de lucru judecat, dată celor statuate prin sentința nr. 588 din 9 ianuarie 2009 – Dosar nr. 10073/193/2008 al Judecătoriei Botoșani - care a verificat și stabilit regimul juridic al terenului de 8341 mp intravilan Roșiori, R. - această hotărâre fiind constitutivă de drept, ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare între reclamanții (cumpărători) și pârâta Societate Agricolă R. Roșiori (vânzătoare).

Această sentință a stabilit calitatea de proprietar a vânzătoarei - ei fiind cumpărători în cadrul unei licitații organizate de vânzătoare (necontestată de nimeni în termen legal). Dreptul de proprietate al acestei asociații agricole a fost înființat în condițiile art. 29. alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 36/1991, fiind reținută încheierea din 4 martie 92 din Dosar nr. 26/1992 al Judecătoriei Botoșani - de înscriere a respectivei asociații agricole în Registrul special al instanței, conform Legii nr. 36/1991 - ocazie cu care s-a înscris și patrimoniul acesteia, format din construcții și terenuri - din care făcea parte și terenul ce a făcut obiectul sentinței 588/2009 a Judecătoriei Botoșani.

Bunul avea un regim juridic unic (temeiul aplicabil era exclusiv art. 29. alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 cât și Legea nr. 36/1991). În aceste condiții s-a apreciat interesul legitim pentru a promova acțiunea de constatare a vânzării, întrucât, la data acțiunii, deși Societatea Agricolă R. - Roșiori făcuse toate demersurile pentru a obține titlul de proprietate pentru terenul în litigiu - aceasta nu a reușit datorită culpei autorităților competente. Sentința civilă nr. 588/2009 a avut în vedere existența valabilă a raportului de vânzare-cumpărare din 5 august 2002, controlând întreaga documentație a dreptului vânzătoarei, cât și legalitatea actelor licitate, considerând justificat interesul admiterii acțiunii în temeiul art. 2 din titlul 10 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției.

La data respectivei sentințe s-a constatat predarea bunului cumpărat prin punere în posesie, încât posesia lor legală a început a curge începând cu data adjudecării, respectiv din 5 august 2002. Această sentință nr. 588/2009 a Judecătoriei Botoșani are valoare de titlu - asupra sa planând prezumția de adevăr. Au mai susținut recurenții că, în ce-i privește pe terți, literatura de specialitate statuează că efectul pozitiv al puterii de lucru judecat decurgând dintr-o judecată anterioară, dezlegată pe cale incidentală de acea instanță, se impune, într-o pricină viitoare, ca o chestiune prejudicială deja demonstrată din punct de vedere juridic și care nu mai poate fi combătută, fapt important și pentru stabilitatea raporturilor juridice.

Ori sentința de față este nelegală pentru că încalcă recunoașterea prezumției de adevăr și incontestabilitate a sentinței 588/2009 a Judecătoriei Botoșani - care are valoare de titlu de proprietate care poate fi opus într-o revendicare. Acest titlu se corelează cu posesia continuă de la data dobândirii dreptului 5 august 2002- până în prezent, în ce privește dreptul dobândit pentru întreaga suprafață de 8341 mp. Astfel, terenul în cauză nu este nici domeniu public și nici proprietatea privată a comunei R., cum a statuat din eroare instanța, constatând lipsa titlului pentru reclamanții din cererea reconvențională și aplicând greșit art. 480, 481 C. civ.

Din cauza acestei rețineri a lipsei titlului, instanța fondului nu a analizat deloc culpa reclamatului din acțiunea principală față de cererea de revendicare a terenului în suprafață de 429 mp (cu observarea că revendicarea a fost precizată în ce privește întinderea suprafeței, după identificarea exactă a suprafeței ocupate din totalul de 8341 mp din sentința nr. 588/2009, conform constatărilor de la pct. b și d din raportul expertului T. din 13 septembrie 2011- susținerile sale regăsindu-se în perimetrul colorat cu galben din anexa 2- care reține suprafața ce o stăpânește de 7912 mp din totalul de 8341 mp cât a preluat în posesie la 5 august 2002- lipsind diferența de suprafață revendicată - conform constatării de la pct. d de 429 mp).

Totodată expertul a constatat și înființarea gardului pe proprietatea lor, fără nici o justificare legală. Un alt aspect de greșită interpretare a expertizei privește reținerea eronată a unei suprafețe de 8310 mp - pretins ca fiind cea existentă la data adjudecării din 5 august 2002, întrucât expertul a găsit întreaga suprafață de 8341 mp, stabilind cât posedă actual, respectiv 7912 mp și că lipsesc 429 mp de care au fost deposedați de reclamant. Un alt motiv de apel privește situația considerentelor incomplete de motivare a dispoziției de constatare nulitate absolută a contractului de schimb nr. S1. din 21 iulie 2006 - care se impune a fi anulat în suprafața totală reală de 8.341 mp și nu 8.310 mp - nulitatea fiind limitată din eroare doar la 8.310 mp.

Astfel, deși s-au exclus hotărârile consiliului local, cât și hotărârea comisiei județene - ca fiind acte fără legătură cu schimbul, iar cele menționate în schimb au fost revocate, prima instanță nu a făcut o analiză concretă din punctul de vedere al Legii nr. 215/2001 [art. 38 alin. (2) lit. m), art. 125 alin. (1)] cât și a dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și dispozițiile H.G. nr. 113/92 care stabilește domeniul privat al comunelor sau orașelor, pe mobile și imobile, altele decât cele din domeniul public. Aceste legi au fost invocate pentru a dovedi că terenul în cauză, (din sentința nr. 588/2009 a Judecătoriei Botoșani), nu face obiectul acestei legi.

În plus, acest teren nu a făcut obiectul dispozițiilor art. 26, alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 - care reglementează situația unor categorii de terenuri care trec în proprietatea comunei, orașului sau municipiului și în administrarea primăriilor. Totodată, terenul în litigiu nu s-a circumscrie dispozițiilor art. 31, alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991, având în vedere regimul lui anterior actului de adjudecare - niciodată nu a fost proprietate de stat și nu a avut caracter de teren neatribuit rămas la dispoziția Comisiei, terenul fiind proprietatea societății agricole, conform art. 29, alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 36/1991. În aceste condiții, terenul nu s-a aflat în domeniu privat al comunei.

Prin urmare, invocă lipsa dreptului de dispoziție a co-schimbașilor, care nu erau proprietari pe obiectul schimbului, terenul transmis reclamantei neputând face obiectul unui schimb. Atât prin actul schimbului cât și prin actele care le-au precedat, se relevă o conduită complicitară a emitenților în raport cu reclamanta, de încălcare a normelor legale imperative pe fondul cunoașterii legii rezultând vădit reaua-credință (invocă decizia 5120 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală). Au mai susținut apelanții că instanța de fond a aplicat greșit legea în calculul cheltuielilor de judecată care trebuiau acordate conform decontului.

În ce privește apelul declarat împotriva încheierii de respingere a recuzării, a arătat că această încheiere este nelegală, și că după data recuzării, instanța și-a schimbat conduita, expunându-i unor restricții în privința obiectivelor; ulterior manifestând o disponibilitate de rol activ - prin audierea expertului; că motivările insuficiente denotă că justifică recuzarea. Au mai arătat apelanții, că în mod greșit a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale, față de cele reținute de experți prin raportul de expertiză. Ulterior, pârâții-apelanți M.L. și M.D., au invocat excepția tardivității declarării apelului de către Comuna R.- prin primar. Prin apelul declarat, reclamanta SC S.A.

SRL și pârâta Primăria comunei R., au arătat că, i nstanța de fond a apreciat greșit că, contractul de schimb autentificat la notariat cu nr. S1. din 21 iulie 2006 nu ar fi eficient, deoarece terenul acordat la schimb de către Comuna R., jud. Botoșani, era trecut în proprietatea privata a comunei ca urmare a efectului disp. art. 31 din Legea nr. 18/1991. Prin desființarea fostului C.A.P. R., o parte din terenurile intravilane, inclusiv cel în litigiu, au intrat în proprietatea privata a comunei R. Dispozițiile art. 31 din Legea nr. 18/1991 prevăd în mod expres ca terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor agricole de producție, daca rămân neatribuite, vor trece în domeniul privat al comunei.

În fapt, nici nu mai era nevoie de o autorizare prealabila de schimb de terenuri între comisia locala de fond funciar și consiliul local, deoarece terenul a trecut în domeniul privat al comunei prin efectul legii speciale de fond funciar. În acest context, hotărârile consiliului local și hotărârea comisiei județene de fond funciar nu mai prezintă relevanta în speță, legea fiind aceea care tranșează regimul juridic al terenului revendicat. Instanța a apreciat greșit ca fiind caduca H.C.J. Botoșani nr. 226 din 15 aprilie 2005 deoarece, chiar daca H.C.L. R. nr. 15 din 29 martie 2005, prin care s-a aprobat schimbul de terenuri între Consiliul Local R. și Comisia Locala R. de fond funciar, a fost revocată prin H.C.L.

R. nr. 20 din 28 aprilie 2005, în aceeași ședința a Consiliului local R. din 28 aprilie 2005 s-a emis o alta H.C.L. nr. 22 din 28 aprilie 2005 cu conținut absolut identic cu prima. În realitate și sub aspect juridic exista o confirmare a primei H.C.L., deci un act confirmativ cu efecte depline în ceea ce privește schimbul de terenuri menționat. Deși instanța de fond a constatat ca titlul de proprietate exhibat de pârâți nu este eficient, admite capătul de cerere privind nulitatea absoluta parțială a contractului de schimb autentificat la notariat cu nr. S1. din 21 iulie 2006 în ce privește suprafața de teren de 8.310 m.p. Se motivează ca există un interes al pârâților în cauză care sunt în posesia terenului revendicat.

Acest aspect al interesului pârâților nu poate fi primit deoarece interesul trebuie să îndeplinească mai multe condiții printre care și caracterul legitim. Ori, în cauza, titlul pârâților fiind ineficient, nu exista legitimitate în promovarea unei acțiuni in constatarea nulității ci există ilegitimitate din partea pârâților care dețin abuziv un termen în suprafață de 7.100 mp ce aparține unui alt proprietar. A mai susținut Primăria comunei R., prin apelul declarat că în mod greșit s-a dispus obligarea Comunei R. la plata în solidar cu reclamanta - pârâtă SC S.A. SRL a sumei de 1.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecata. Din perspectiva dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., calitatea de parte căzută în pretenții o are în speță reclamanta-pârâtă, pârâta Comuna R. neavând nicio culpă procesuală, deoarece pe timpul soluționării cauzei a avut un rol activ în depunerea la dosarul cauzei a documentelor necesare pentru justa soluționarea a cauzei.

Având în vedere prevederile art. 63 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală coroborate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 cu modificările și completările ulterioare prevede în mod expres obligativitatea ordonatorilor de credite de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituției respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Având în vedere că în bugetul anual aprobat în condițiile legii, nu sunt prevederi bugetare având destinația de cheltuieli pentru plata unor sume stabilite prin titluri executorii, nu sunt în măsură a achita cheltuielile de judecată în favoarea pârâților, dispuse de către instanța de fond, astfel încât solicită instanței exonerarea de la plata acestora. Prin decizia civilă nr. 4 din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II - a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția tardivității apelului formulat de Comuna R., prin Primar ca nefondată. Au fost respinse apelurile formulate de reclamanta SC S.A. SRL și de pârâta Comuna R. prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 507 din 7 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II - a civilă și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

A admis apelul declarat de pârâții - reclamanți M.L. și M.D. împotriva sentinței civile nr. 507 din 7 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani pe care a schimbat-o în parte și în rejudecare: a admis cererea reconvențională în sensul că a obligat reclamanta - pârâtă SC S.A. SRL să lase pârâților - reclamanți M.L. și M.D. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 398 m.p., teren identificat în schița anexă nr. 3 la raportul de expertiză, delimitat prin pct. 13, 72, 71, 16, 15, 14 și 13. A obligat pe aceeași reclamantă - pârâtă să-și ridice gardul din sârmă - ochiuri, individualizat prin aceeași schiță - anexă la raportul de expertiză prin pct. 13, 14, 15, 16. Reclamanta - pârâtă a fost obligată să plătească pârâților - reclamanți suma de 1.273 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente: Examinând excepția tardivității declarării apelului de către Comuna R. - prin primar, excepție invocată de către apelanții M.L. și M.D., Curtea a constatat că este nefondată. Astfel, din dovada de comunicare a sentinței atacate, aflată la dosar fond, rezultă data primirii ca fiind 14 martie 2012 iar data declarării apelului așa cum rezultă din rezoluția aplicată pe petiția intitulată eronat ca fiind recurs motivat - dosar apel, este 27 martie 2012, așadar înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile imperative ale art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. Ca urmare, excepția tardivității declarării apelului invocată mai sus, urmează a fi respinsă ca nefondată. În ceea ce privește motivele invocate de către apelantele SC S.A. SRL R. și Comuna R.- prin primar (care sunt identice), Curtea a constatat că acestea reprezintă de fapt o reluare a apărărilor invocate la instanța de fond, neconstituind practic critici privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate. Astfel, Curtea a constatat că reclamanta M.L., împreună cu L.D. și S.V. au solicitat Judecătoriei Botoșani înscrierea Societății Agricole „R. - Roșiori”, în registrul agricol al instanței conform Legea nr. 36/1991, cerere ce a fost admisă prin încheierea de ședință din 04 martie 1992 (Dosar nr. 26/1992) a Judecătoriei Botoșani, rezultând din cuprinsul acesteia un capital social inițial în valoare de 99.043.042 RON, incluzând bunurile dobândite din patrimoniul C.A.P.

R. cum ar fi construcțiile și terenul aparținând sectorului zootehnic al cooperativei. Așa cum corect a reținut și instanța de fond, preluarea din patrimoniul fostului C.A.P. R. a avut ca temei legal art. 29 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, conform căruia „construcțiile agrozootehnice, precum și terenurile de sub acestea plus cele necesare utilizării lor normale, devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat”. În pofida tuturor demersurilor efectuate, Societatea Agricolă R. nu a primit titlul de proprietate conform art. 26 alin. (3) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1997. La data de 5 august 2002, Societatea „R. - Roșiori” a scos la vânzare suprafața de 8.341 mp teren pe care se aflau 5 construcții, mobile ce au fost cumpărate de către pârâta reclamantă M.L., operațiune dovedită prin factura nr. F1.

din 05 august 2002 și chitanțele nr. 53 din 05 august 2002 și respectiv nr. 54 din 25 octombrie 2002, cumpărătoarea împreună cu soțul său M.D., înscriindu-se cu aceste imobile în registru agricol al satului Roșiori, conform adeverinței nr. A1. din 04 decembrie 2003. Ulterior, M.L. și soțul său M.D. s-au adresat cu o cerere Judecătoriei Botoșani pentru a obține o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare -cumpărare, cerere admisă prin sentința nr. 588 din 29 ianuarie 2009, rămasă irevocabilă. De altfel, începând din data de 5 august 2002, pârâții reclamanți au deținut posesia continuă și sub nume de proprietar a imobilelor menționate. În ceea ce privește criticile apelantei SC S.A.

SRL referitoare la sentința atacată, vizând dreptul său de proprietate asupra terenului din litigiu, motive preluate identic și de către apelanta Comuna R. - prin primar, Curtea le-a apreciat că sunt nefondate. Astfel, apelanta SC S.A. SRL își susține dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, pe un contract de schimb (respectiv nr. S1. din 21 iulie 2006, încheiat cu com. R.) având la bază Hotărârea Consiliului Județean nr. 226 din 15 aprilie 2005 prin care s-a aprobat un schimb de terenuri între Consiliul Local R. și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor R., astfel încât terenul transmis SC S.A. SRL să facă parte din dreptul privat al comunei, în baza H.C.L.

nr. 15 din 29 martie 2005. Esențial în cauză este faptul că la solicitarea Prefectului Jud. Botoșani prin adresa nr. A1. din 27 aprilie 2005, H.C.L. nr. 15 din 29 martie 2005 a fost revocată de către emitent prin H.C.L. nr. 20 din 28 aprilie 2005, devenind astfel caducă, fără nici o eficiență, terenul menționat în contractul de schimb fiind în proprietatea publică și deci inalienabil. Faptul că în aceeași ședință de revocare a H.C.L. nr. 15/2005, adusă la îndeplinire prin H.C.L. nr. 20 din 28 aprilie 2005, Consiliul Local R. a emis o altă hotărâre, respectiv H.C.L. nr. 22 din 28 aprilie 2005 cu un conținut identic cu cel al hotărârii revocate, demonstrează o dată în plus intenția de fraudă a autorităților locale cu atât mai mult cu cât nu a fost supusă aprobării Comisiei județene de fond funciar.

Ca urmare, în mod corect, instanța de fond a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de schimb în ceea ce privește suprafața de 8.310 mp teren identificat prin schița anexă nr. 2 la raportul de expertiză T.C. prin punctele 12-13-72-71-11, respingând totodată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta SC S.A. SRL R. Comparând drepturile de proprietate afirmate de fiecare dintre cele două părți, reținând pentru motivele sus-arătate, nulitatea parțială a contractului de schimb cu privire la terenul din litigiu și constatând faptul că vânzarea la licitație publică de către Asociația Agricolă „R.

- Roșiori” nu a fost contestată în vreun fel, nefiind atacată cu vreo acțiune în instanța de judecată, pârâții - reclamanți înscriindu-se în registrul agricol cu imobilele achiziționate, devenind astfel opozabile erga omnes, și cum în favoarea lor a fost emisă sentința civilă nr. 588 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Botoșani (rămasă irevocabilă), care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare privind suprafața de 8.341 m.p. din litigiu, Curtea apreciază temeinicia cererii reconvenționale, în baza art. 480, 481 din vechiul C. civ., doar cu privire la revendicarea suprafeței de 398 mp. teren, așa cum au solicitat pârâții prin completarea cererii reconvenționale și obligarea reclamanților la ridicarea gardului, ambele aliniamente fiind identificate prin schița anexă nr. 3 la raportul de expertiză efectuat de către expertul Ț.C.

(de altfel unicul raport de expertiză efectuat în cauză), rezultatele fiind stabilite prin măsurători efectuate cu aparatură performantă cu laser. În ceea ce privește solicitarea apelanților M.L. și M.D. de a fi avut în vedere raportul de expertiză efectuat de ing. M.G.C., Curtea a apreciat că este neîntemeiată, întrucât nu a fost ordonată de către instanța de fond o asemenea lucrare, nefiind depus la dosar un astfel de raport, la dosar apel aflându-se doar o schiță extrajudiciară întocmită de expert M.G.C. la solicitarea apelanților M., așa cum precizează la dezbateri. În ceea ce privește criticile apelanților M.L. și M.D., privind încheierea de ședință prin care s-a soluționat cererea lor de recuzare, Curtea a reținut că sunt nefondate, în mod corect instanța de fond respingând cererea de recuzare, motivele invocate necircumscriindu-se disp.

art. 27 C. proc. civ. La data de 14 februarie 2013, pârâții - reclamanți M.D. și M.L. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele sentinței civile nr. 507 din 7 februarie 2012 a Tribunalului Botoșani în sensul că în loc de suprafața de 8310 m.p., să se treacă corect 8.341 m.p., cât a fost identificată în anexa II a suplimentului la raportul de expertiză din 13 septembrie 2011 cât și eroarea materială strecurată în decizia civilă nr. 4 din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava în sensul de a se trece suprafața de 429 m.p., în loc de 398 m.p. Au mai solicitat completarea deciziei civile în sensul de a li se acorda suma de 2.456 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de 27 martie 2013 de Curtea de Apel Suceava a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de M.D. și M.L. întrucât aspectele invocate ar putea constitui greșeli de judecată ce pot fi îndreptate doar de către instanța de recurs și nu erori materiale susceptibile a fi îndreptate în temeiul art. 281 C. proc. civ. Referitor la capătul de cerere privind acordarea sumei de 2.456 RON, cheltuieli de judecată, Curtea a reținut că în considerentele deciziei s-au arătat motivele pentru care au fost acordate, respectiv, pentru că acțiunea a fost admisă în parte. Împotriva deciziei nr. 4 din 31 ianuarie 2013 și a încheierii de ședință din 27 martie 2013 pârâții - reclamanți au formulat recurs invocând următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Instanța de apel a omis să soluționeze motivul din cererea de apel vizând încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 507 din 7 februarie 2012 a Tribunalului Botoșani, în sensul că în loc de suprafața de 8.310 m.p., trebuia menționată suprafața corectă de 8.341 m.p., preluată ilicit prin actul de schimb și confirmată de expertizele tehnice efectuate în cauză. Un al doilea motiv de recurs se referă la nesoluționarea capătului de cerere privind revendicarea suprafeței în litigiu, de 429 m.p., conform anexei nr. 2 la raportul de expertiză din 13 septembrie 2011, din totalul de 8.341 m.p. Au mai susținut recurenții - pârâți că, instanța de apel nu a sesizat faptul că, în raport de concluzia expertizei arătate la pct. b și d și-au precizat întinderea obiectului revendicării la suprafața de 429 m.p., în loc de 398 m.p., cât au solicitat prin cererea reconvențională.

O ultimă critică se referă la greșita acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea fondului cauzei, recurenții apreciind că se impunea acordarea sumei de 2.456 RON și nu de 1.200 RON. În concluzie, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și admiterea cererilor așa cum au fost formulate. Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate împotriva încheierii de ședință din data de 27 martie 2013 și a deciziei civile nr. 4 din 31 ianuarie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, urmează a fi respinse pentru considerentele ce succed: Pârâții - reclamanți M.D.

și M.L. au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de schimb autentificat sub nr. S1. din 21 iulie 2006 în sensul excluderii terenului în suprafață de 7.100 m.p., în litigiu, pentru cauză ilicită, conform art. 966 și 968 din vechiul C. civ., contract încheiat între SC S.A. SRL și Primăria comunei R. Ulterior, pârâții - reclamanți și-au completat obiectul cererii reconvenționale în sensul obligării reclamantei - pârâte să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 398 m.p., despre care au susținut că este ocupată fără titlu de reclamantă și pentru a-și ridica gardul de sârmă pe schelet metalic care împrejmuiește terenul.

Prin sentința civilă nr. 507 din 7 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți, constatându-se nulitatea absolută parțială a contractului de schimb autentificat sub nr. S1. din 21 iulie 2006 pentru suprafața de 8.310 m.p., identificată în expertiza Ț.C. Problema ce trebuie dezlegată în speță, este cea referitoare la suprafața de teren revendicată de către pârâții - reclamanți, respectiv de 8.341 m.p., în raport cu cea reținută de prima instanță de 8.310 m.p. Prin sentința civilă nr. 588 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea în constatare formulată de reclamanții M.L.

și M.D. în contradictoriu cu pârâta Societatea Agricolă Roșiori și în consecință a stabilit că prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare între reclamanți în calitate de cumpărători și pârâtă în calitate de vânzătoare, având ca obiect suprafața de 8.341 m.p. situată în intravilanul localității Roșiori, județul Botoșani. Din considerentele acestei sentințe rezultă că suprafața de 8.341 m.p., este identificată prin schițele aflate la dosar. Respectând dimensiunile loturilor din schița la raportul de expertiză întocmit de expert ing. Ț., suprafața de teren înstrăinată de Societatea Agricolă R. a fost de 8.322 m.p. și nu de 8.343 m.p., cât s-a precizat în actul de adjudecare, acestea fiind concluziile expertizei tehnice întocmită de expert Ț.C.

În aceste condiții pârâții - reclamanți și-au precizat obiectul cererii reconvenționale solicitând restituirea suprafeței de 429 m.p., pe motiv că expertul tehnic a delimitat greșit suprafața de 8.341 m.p. Răspunzând obiecțiunilor formulate de către pârâții - reclamanți, expertul tehnic Ț.C. și-a menținut concluziile formulate în raportul de expertiză, depus la dosar. Așa fiind, critica formulată de pârâții - reclamanți referitoare la greșita reținere a suprafeței de 8310 m.p., și nu de 8343 m.p., este nefondată. Expertiza tehnică a stabilit fără putință de tăgadă că, terenul în litigiu este cel înscris în schița raportului de expertiză efectuat de expert T., ce a făcut obiectul actului de adjudecare.

Diferența dintre suprafața de 429 m.p. și cea de 398 m.p., înscrisă în raportul de expertiză provine din erorile de măsurare intervenite în cadrul unor măsurători cu aparatură performantă cu laser și calculul suprafețelor în mod geometric, erori stabilite prin expertiza T. Prima instanță a dispus obligarea reclamanților - pârâți și a pârâtei Comuna R. prin Primar să plătească pârâților - reclamanți suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, ca parte din totalul sumei de 2.456,50 RON, apreciind că doar 50% din pretențiile formulate de către părți au fost admise. Așadar, este nefondată și critica referitoare la neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată ocazionate la instanța de fond, în contextul în care pretențiile recurenților au fost admise în parte.

În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, recursurile declarate împotriva încheierii de ședință din 27 martie 2013, cât și a deciziei civile nr. 4 din 31 ianuarie 2014 ambele pronunțate de Curtea de Apel Suceava vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții M.D. și M.L. împotriva încheierii de ședință din 27 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 315/39/2012, și recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 4 din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.