ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2013

HOTĂRÂRE
23.04.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 946 pronunțată la data de

19 aprilie 2011, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Local Târgoviște în contradictoriu cu SC G.E.P. SRL, ca

fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

Totodată, a respins

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C.E.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut următoarele:

La data de 18

ianuarie 2009, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu

a intervenientei C.E. care, ulterior, a susținut că pentru imobilele ce fac

obiectul prezentului litigiu, se judecă separat, în alt dosar cu Primăria

Târgoviște, având ca obiect acțiune în revendicare.

La data de 27

februarie 2009, intervenienta, în sprijinul celor susținute, a prezentat un

certificat de grefă, solicitând suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ.

Prin Încheierea din

27 februarie 2009, instanța a dispus suspendarea cauzei.

Cauza a fost repusă

pe rol de serviciul arhivă la 16 decembrie 2010, cu propunerea de perimare.

Intervenienta C.E. a

depus la dosarul cauzei un certificat de radiere a societății emis de Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împrejurare față de

care instanța a considerat că acțiunea apare ca fiind introdusă împotriva unei

persoane inexistente, fără capacitate procesuală și, ca efect al admiterii

excepției lipsei capacității procesuale a pârâtei, acțiunea reclamantei, cât și

cererea de intervenție a numitei C.E. au fost respinse ca fiind introduse

împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

Împotriva sentinței

civile evocate a declarat apel Consiliul Local Târgoviște, solicitând

modificarea în tot a acesteia, având în vedere că hotărârea criticată este

lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

În motivarea

apelului, după reiterarea situației de fapt, apelantul a arătat că acțiunea sa

a fost promovată la data de 31 iulie 2008, anterior radierii societății pârâte,

că la ultimul termen de judecată a solicitat introducerea în cauză, în calitate

de pârâtă, a asociatului unic și administrator C.E., ca succesor în drepturi al

SC G.E.P. SRL, însă instanța de fond nu a dat curs și nu a motivat această

cerere, precum și că soluția pronunțată de către instanța de fond este greșită,

fiind corespunzătoare ipotezei introducerii acțiunii față de o persoană

juridică radiată.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 85 din 19 septembrie 2011, a admis apelul reclamantului, a anulat sentința

apelată și a trimis cauza aceleiași instanțe de fond pentru continuarea

judecății.

În fundamentarea

acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că în condițiile în care

reclamantul a solicitat, chiar ca și opțiune alternativă, introducerea în cauză

a succesorului în drepturi al pârâtei, instanța de fond era obligată să se

pronunțe asupra acestei cereri, care privea în esență modificarea cadrului

procesual.

Curtea a apreciat că,

față de solicitarea reclamantului și față de dispozițiile art. 129 alin. (4) și

(5) C. proc. civ., prima instanță era obligată să pună în vedere reclamantului

să precizeze expres temeiul juridic al cererii de introducere în cauză a

succesorului în drepturi al pârâtei, după care să pună în discuția părților

această cerere, pentru respectarea principiului contradictorialității, și apoi

să o soluționeze, cu luarea în considerație a dispozițiilor art. 132 C. proc.

civ., precum și a dispozițiilor speciale din Legea nr. 31/1990 referitoare la

dizolvarea, lichidarea și radierea societății comerciale, precum și la

responsabilitatea asociaților, că abia după reglementarea definitivă a cadrului

procesual prima instanță putea trece la soluționarea acțiunii principale și a

cererii de intervenție în interes propriu, fie chiar pe cale de excepție.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs intervenienta în interes propriu C.E., solicitând

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii

apelului reclamantului, ca nefondat.

Recurenta-intervenientă

își subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., invocând încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor

art. 132 C. proc. civ., în conformitate cu care doar la prima zi de înfățișare

instanța poate acorda reclamantului un termen pentru modificarea cererii.

Consideră recurenta că prima zi de înfățișare a avut loc la data de 16 ianuarie

2009, când Tribunalul Dâmbovița a admis în principiu cererea de intervenție, după

această dată instanța nemaiputând acorda termen pentru modificarea acțiunii,

astfel că din acest punct de vedere trimiterea instanței de apel la aceste

prevederi este nelegală.

Consideră totodată

recurenta-intervenientă că art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. la care face

trimitere instanța de apel în considerentele deciziei atacate nu își au

aplicare în speță întrucât respectivele dispoziții se referă la îndreptățirea

judecătorului să ceară părților explicații și la îndatorirea acestuia să

stăruie în aflarea adevărului, putând pune în discuția părților necesitatea

altor probe, modificarea acțiunii nefiind inserată în evocatele dispoziții,

împrejurare față de care recurenta apreciază că fundamentul juridic al

admiterii apelului este nelegal.

În finalul

argumentației recurenta-intervenientă invocă și încălcarea de către instanța de

apel a principiului disponibilității și exacerbarea în mod nepermis a

principiului rolului activ al judecătorului.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că

recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 312 C.

proc. civ., la prima zi de înfățișare instanța va putea să dea reclamantului un

termen pentru întregirea sau modificarea cererii.

În speță, prima zi de

înfățișare în accepțiunea avută în vedere de legiuitor a fost la 16 ianuarie

2009, când instanța, admițând în principiu cererea de intervenție, a introdus

în cauză, în calitate de intervenient în interes propriu, pe C.E.

Judecata cauzei a

fost suspendată la data de 27 februarie 2009 în temeiul art. 244 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., măsura fiind menținută două termene consecutive și ulterior

repusă pe rol.

Excepția lipsei

capacității procesuale a pârâtei SC G.E.P. SRL a fost pusă în discuția părților

la data de 19 aprilie 2010, data pronunțării sentinței recurate, când

reprezentantul reclamantului și-a exprimat două opțiuni alternative: fie

respingerea acțiunii pentru lipsa capacității de folosință a pârâtei, fie

introducerea în cauză a succesorului în drepturi, respectiv a fostului

administrator statutar C.E.

Apare evident așadar

că, odată ce opțiunea introducerii în cauză a unei părți se înscrie în cauzele

de modificare a unei acțiuni din perspectiva cadrului procesual, această cerere

a intervenit ulterior primei zile de înfățișare reglementate de art. 132 C.

proc. civ.

Este totuși de

reținut că reclamantul a prezentat două alternative, iar instanța de fond,

pronunțând soluția apelată, a avut în vedere varianta viabilă și din punct de

vedere procedural la data pronunțării.

Față de cele arătate

raționamentul instanței de apel apare ca fiind excesiv și rigid, neținând cont

pe de o parte de caracterul imperativ al termenului prevăzut de art. 132 C.

proc. civ. și pe de altă parte de opțiunea exprimată de însăși

intimata-reclamantă.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este cenzurabilă din

perspectiva criticilor formulate, va admite recursul, va modifica decizia

recurată în sensul că va respinge apelul reclamantei ca nefondat.

Admite recursul

declarat de recurenta-intervenientă C.E. împotriva Deciziei nr. 85 din 19

septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în sensul că

respinge apelul formulat de reclamantul Consiliul Local Târgoviște împotriva

Sentinței nr. 946 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1077/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 2702/315/2010, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 393 din Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.I., N.G. ș
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86948)
de 3 iunie 2013 a fost acordat un termen pentru ca reclamantul să formuleze în scris excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și în vederea punerii în discuție a
ÎCCJ 2010-05-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2696/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, prin sentința nr. 1074 din 27 octombrie 2008, a disjuns capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamanta C.
ÎCCJ 2010-09-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3027/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 5826/315/2007, reclamanta T.I. a chemat în judecată pe pârâtele SC G.C. SRL și SC S. SA,
ÎCCJ 2011-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1654/2014
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1234 din 14 octombrie 2010 Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Primăria Municipiulu
Sursă