ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 946 pronunțată la data de 19 aprilie 2011, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local Târgoviște în contradictoriu cu SC G.E.P. SRL, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală. Totodată, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C.E. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: La data de 18 ianuarie 2009, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei C.E. care, ulterior, a susținut că pentru imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu, se judecă separat, în alt dosar cu Primăria Târgoviște, având ca obiect acțiune în revendicare.

La data de 27 februarie 2009, intervenienta, în sprijinul celor susținute, a prezentat un certificat de grefă, solicitând suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin Încheierea din 27 februarie 2009, instanța a dispus suspendarea cauzei. Cauza a fost repusă pe rol de serviciul arhivă la 16 decembrie 2010, cu propunerea de perimare. Intervenienta C.E. a depus la dosarul cauzei un certificat de radiere a societății emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împrejurare față de care instanța a considerat că acțiunea apare ca fiind introdusă împotriva unei persoane inexistente, fără capacitate procesuală și, ca efect al admiterii excepției lipsei capacității procesuale a pârâtei, acțiunea reclamantei, cât și cererea de intervenție a numitei C.E.

au fost respinse ca fiind introduse împotriva unei persoane fără capacitate procesuală. Împotriva sentinței civile evocate a declarat apel Consiliul Local Târgoviște, solicitând modificarea în tot a acesteia, având în vedere că hotărârea criticată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În motivarea apelului, după reiterarea situației de fapt, apelantul a arătat că acțiunea sa a fost promovată la data de 31 iulie 2008, anterior radierii societății pârâte, că la ultimul termen de judecată a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a asociatului unic și administrator C.E., ca succesor în drepturi al SC G.E.P. SRL, însă instanța de fond nu a dat curs și nu a motivat această cerere, precum și că soluția pronunțată de către instanța de fond este greșită, fiind corespunzătoare ipotezei introducerii acțiunii față de o persoană juridică radiată.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 85 din 19 septembrie 2011, a admis apelul reclamantului, a anulat sentința apelată și a trimis cauza aceleiași instanțe de fond pentru continuarea judecății. În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că în condițiile în care reclamantul a solicitat, chiar ca și opțiune alternativă, introducerea în cauză a succesorului în drepturi al pârâtei, instanța de fond era obligată să se pronunțe asupra acestei cereri, care privea în esență modificarea cadrului procesual. Curtea a apreciat că, față de solicitarea reclamantului și față de dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., prima instanță era obligată să pună în vedere reclamantului să precizeze expres temeiul juridic al cererii de introducere în cauză a succesorului în drepturi al pârâtei, după care să pună în discuția părților această cerere, pentru respectarea principiului contradictorialității, și apoi să o soluționeze, cu luarea în considerație a dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., precum și a dispozițiilor speciale din Legea nr. 31/1990 referitoare la dizolvarea, lichidarea și radierea societății comerciale, precum și la responsabilitatea asociaților, că abia după reglementarea definitivă a cadrului procesual prima instanță putea trece la soluționarea acțiunii principale și a cererii de intervenție în interes propriu, fie chiar pe cale de excepție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenienta în interes propriu C.E., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantului, ca nefondat. Recurenta-intervenientă își subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., în conformitate cu care doar la prima zi de înfățișare instanța poate acorda reclamantului un termen pentru modificarea cererii. Consideră recurenta că prima zi de înfățișare a avut loc la data de 16 ianuarie 2009, când Tribunalul Dâmbovița a admis în principiu cererea de intervenție, după această dată instanța nemaiputând acorda termen pentru modificarea acțiunii, astfel că din acest punct de vedere trimiterea instanței de apel la aceste prevederi este nelegală.

Consideră totodată recurenta-intervenientă că art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. la care face trimitere instanța de apel în considerentele deciziei atacate nu își au aplicare în speță întrucât respectivele dispoziții se referă la îndreptățirea judecătorului să ceară părților explicații și la îndatorirea acestuia să stăruie în aflarea adevărului, putând pune în discuția părților necesitatea altor probe, modificarea acțiunii nefiind inserată în evocatele dispoziții, împrejurare față de care recurenta apreciază că fundamentul juridic al admiterii apelului este nelegal. În finalul argumentației recurenta-intervenientă invocă și încălcarea de către instanța de apel a principiului disponibilității și exacerbarea în mod nepermis a principiului rolului activ al judecătorului.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta. Potrivit art. 312 C. proc. civ., la prima zi de înfățișare instanța va putea să dea reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii. În speță, prima zi de înfățișare în accepțiunea avută în vedere de legiuitor a fost la 16 ianuarie 2009, când instanța, admițând în principiu cererea de intervenție, a introdus în cauză, în calitate de intervenient în interes propriu, pe C.E. Judecata cauzei a fost suspendată la data de 27 februarie 2009 în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura fiind menținută două termene consecutive și ulterior repusă pe rol.

Excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei SC G.E.P. SRL a fost pusă în discuția părților la data de 19 aprilie 2010, data pronunțării sentinței recurate, când reprezentantul reclamantului și-a exprimat două opțiuni alternative: fie respingerea acțiunii pentru lipsa capacității de folosință a pârâtei, fie introducerea în cauză a succesorului în drepturi, respectiv a fostului administrator statutar C.E. Apare evident așadar că, odată ce opțiunea introducerii în cauză a unei părți se înscrie în cauzele de modificare a unei acțiuni din perspectiva cadrului procesual, această cerere a intervenit ulterior primei zile de înfățișare reglementate de art. 132 C. proc. civ. Este totuși de reținut că reclamantul a prezentat două alternative, iar instanța de fond, pronunțând soluția apelată, a avut în vedere varianta viabilă și din punct de vedere procedural la data pronunțării.

Față de cele arătate raționamentul instanței de apel apare ca fiind excesiv și rigid, neținând cont pe de o parte de caracterul imperativ al termenului prevăzut de art. 132 C. proc. civ. și pe de altă parte de opțiunea exprimată de însăși intimata-reclamantă. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este cenzurabilă din perspectiva criticilor formulate, va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-intervenientă C.E. împotriva Deciziei nr. 85 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul formulat de reclamantul Consiliul Local Târgoviște împotriva Sentinței nr. 946 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ