ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 946 pronunțată la data de
19 aprilie 2011, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de
reclamantul Consiliul Local Târgoviște în contradictoriu cu SC G.E.P. SRL, ca
fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Totodată, a respins
cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C.E.
Pentru a pronunța
această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18
ianuarie 2009, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu
a intervenientei C.E. care, ulterior, a susținut că pentru imobilele ce fac
obiectul prezentului litigiu, se judecă separat, în alt dosar cu Primăria
Târgoviște, având ca obiect acțiune în revendicare.
La data de 27
februarie 2009, intervenienta, în sprijinul celor susținute, a prezentat un
certificat de grefă, solicitând suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. (1)
pct. 1 C. proc. civ.
Prin Încheierea din
27 februarie 2009, instanța a dispus suspendarea cauzei.
Cauza a fost repusă
pe rol de serviciul arhivă la 16 decembrie 2010, cu propunerea de perimare.
Intervenienta C.E. a
depus la dosarul cauzei un certificat de radiere a societății emis de Oficiul
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împrejurare față de
care instanța a considerat că acțiunea apare ca fiind introdusă împotriva unei
persoane inexistente, fără capacitate procesuală și, ca efect al admiterii
excepției lipsei capacității procesuale a pârâtei, acțiunea reclamantei, cât și
cererea de intervenție a numitei C.E. au fost respinse ca fiind introduse
împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Împotriva sentinței
civile evocate a declarat apel Consiliul Local Târgoviște, solicitând
modificarea în tot a acesteia, având în vedere că hotărârea criticată este
lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii.
În motivarea
apelului, după reiterarea situației de fapt, apelantul a arătat că acțiunea sa
a fost promovată la data de 31 iulie 2008, anterior radierii societății pârâte,
că la ultimul termen de judecată a solicitat introducerea în cauză, în calitate
de pârâtă, a asociatului unic și administrator C.E., ca succesor în drepturi al
SC G.E.P. SRL, însă instanța de fond nu a dat curs și nu a motivat această
cerere, precum și că soluția pronunțată de către instanța de fond este greșită,
fiind corespunzătoare ipotezei introducerii acțiunii față de o persoană
juridică radiată.
Curtea de Apel
Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia
nr. 85 din 19 septembrie 2011, a admis apelul reclamantului, a anulat sentința
apelată și a trimis cauza aceleiași instanțe de fond pentru continuarea
judecății.
În fundamentarea
acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că în condițiile în care
reclamantul a solicitat, chiar ca și opțiune alternativă, introducerea în cauză
a succesorului în drepturi al pârâtei, instanța de fond era obligată să se
pronunțe asupra acestei cereri, care privea în esență modificarea cadrului
procesual.
Curtea a apreciat că,
față de solicitarea reclamantului și față de dispozițiile art. 129 alin. (4) și
(5) C. proc. civ., prima instanță era obligată să pună în vedere reclamantului
să precizeze expres temeiul juridic al cererii de introducere în cauză a
succesorului în drepturi al pârâtei, după care să pună în discuția părților
această cerere, pentru respectarea principiului contradictorialității, și apoi
să o soluționeze, cu luarea în considerație a dispozițiilor art. 132 C. proc.
civ., precum și a dispozițiilor speciale din Legea nr. 31/1990 referitoare la
dizolvarea, lichidarea și radierea societății comerciale, precum și la
responsabilitatea asociaților, că abia după reglementarea definitivă a cadrului
procesual prima instanță putea trece la soluționarea acțiunii principale și a
cererii de intervenție în interes propriu, fie chiar pe cale de excepție.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs intervenienta în interes propriu C.E., solicitând
admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii
apelului reclamantului, ca nefondat.
Recurenta-intervenientă
își subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct.
9 C. proc. civ., invocând încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor
art. 132 C. proc. civ., în conformitate cu care doar la prima zi de înfățișare
instanța poate acorda reclamantului un termen pentru modificarea cererii.
Consideră recurenta că prima zi de înfățișare a avut loc la data de 16 ianuarie
2009, când Tribunalul Dâmbovița a admis în principiu cererea de intervenție, după
această dată instanța nemaiputând acorda termen pentru modificarea acțiunii,
astfel că din acest punct de vedere trimiterea instanței de apel la aceste
prevederi este nelegală.
Consideră totodată
recurenta-intervenientă că art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. la care face
trimitere instanța de apel în considerentele deciziei atacate nu își au
aplicare în speță întrucât respectivele dispoziții se referă la îndreptățirea
judecătorului să ceară părților explicații și la îndatorirea acestuia să
stăruie în aflarea adevărului, putând pune în discuția părților necesitatea
altor probe, modificarea acțiunii nefiind inserată în evocatele dispoziții,
împrejurare față de care recurenta apreciază că fundamentul juridic al
admiterii apelului este nelegal.
În finalul
argumentației recurenta-intervenientă invocă și încălcarea de către instanța de
apel a principiului disponibilității și exacerbarea în mod nepermis a
principiului rolului activ al judecătorului.
Înalta Curte,
examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că
recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 312 C.
proc. civ., la prima zi de înfățișare instanța va putea să dea reclamantului un
termen pentru întregirea sau modificarea cererii.
În speță, prima zi de
înfățișare în accepțiunea avută în vedere de legiuitor a fost la 16 ianuarie
2009, când instanța, admițând în principiu cererea de intervenție, a introdus
în cauză, în calitate de intervenient în interes propriu, pe C.E.
Judecata cauzei a
fost suspendată la data de 27 februarie 2009 în temeiul art. 244 alin. (1) pct.
1 C. proc. civ., măsura fiind menținută două termene consecutive și ulterior
repusă pe rol.
Excepția lipsei
capacității procesuale a pârâtei SC G.E.P. SRL a fost pusă în discuția părților
la data de 19 aprilie 2010, data pronunțării sentinței recurate, când
reprezentantul reclamantului și-a exprimat două opțiuni alternative: fie
respingerea acțiunii pentru lipsa capacității de folosință a pârâtei, fie
introducerea în cauză a succesorului în drepturi, respectiv a fostului
administrator statutar C.E.
Apare evident așadar
că, odată ce opțiunea introducerii în cauză a unei părți se înscrie în cauzele
de modificare a unei acțiuni din perspectiva cadrului procesual, această cerere
a intervenit ulterior primei zile de înfățișare reglementate de art. 132 C.
proc. civ.
Este totuși de
reținut că reclamantul a prezentat două alternative, iar instanța de fond,
pronunțând soluția apelată, a avut în vedere varianta viabilă și din punct de
vedere procedural la data pronunțării.
Față de cele arătate
raționamentul instanței de apel apare ca fiind excesiv și rigid, neținând cont
pe de o parte de caracterul imperativ al termenului prevăzut de art. 132 C.
proc. civ. și pe de altă parte de opțiunea exprimată de însăși
intimata-reclamantă.
În considerarea celor
ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este cenzurabilă din
perspectiva criticilor formulate, va admite recursul, va modifica decizia
recurată în sensul că va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de recurenta-intervenientă C.E. împotriva Deciziei nr. 85 din 19
septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în sensul că
respinge apelul formulat de reclamantul Consiliul Local Târgoviște împotriva
Sentinței nr. 946 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ