ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1308/2014

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Darabani, sub nr, 834/217 din 18 septembrie 2007, reclamantul C.A.V., în contradictoriu cu pârâții E.V., Comisia Locală de fond funciar Coțușca, jud. Botoșani și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Botoșani, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate 145.153, emis la data de 09 decembrie 2003, pe numele E.D., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivare a arătat reclamantul că, prin H.C.J din 02 iunie 2006, i-a fost respinsă cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,50 ha.

teren agricol, deși a deținut acest teren înainte de colectivizare. Prin sentința civilă nr. 604 din 02 decembrie 2008, Judecătoria Darabani a admis acțiunea civilă pentru reconstituirea dreptului de proprietate, formulată de reclamantul C.V., a anulat în parte H.C.J. Botoșani din 02 iunie 2006 și a dispus reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,50 ha teren agricol, situat pe teritoriul comunei Coțușca, jud. Botoșani. De asemenea, a admis în parte, acțiunea civilă pentru anulare parțială Titlu de proprietate introdusă de reclamantul C.V., a anulat pentru suprafața de 4,5 ha teren Titlul de proprietate eliberat de Comisia Județeană Botoșani, pe numele E.D., din 09 decembrie 2003, amplasamentul și dimensiunile suprafeței de 4,50 ha teren fiind prevăzute în anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică, întocmit în cauză de expert P.L.T.

Prin Decizia civilă nr. 988/R din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis recursurile declarate de pârâtele Comisia locală de fond funciar Coțușca, Comisia județeană Botoșani pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor și E.V. împotriva sentinței nr. 604 din 2 decembrie 2008 a Judecătoriei Darabani pe care a casat-o și a trimis cauza, spre rejudecare, Judecătoriei Darabani. Judecătoria Darabani, rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 359 din 6 mai 2010, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului C.V. Prin Decizia nr. 1187/R din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva sentinței nr. 359 din 6 mai 2010 a Judecătoriei Darabani, pe care a casat-o și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Urmare faptului că, la Judecătoria Darabani toți judecătorii s-au abținut cu privire la judecata acțiunii reclamantului, prin încheierea nr. 321 din 16 decembrie 2011, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a trimis cauza, spre soluționare, Judecătoriei Dorohoi, unde a fost înregistrată sub nr. 58/222 din 12 ianuarie 2012. Prin sentința civilă nr. 2810 din 28 decembrie 2013, Judecătoria Dorohoi a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.A.V. în contradictoriu cu pârâții E.V., Comisia Locală de fond funciar Coțușca, jud. Botoșani și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Botoșani. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâta E.V.

Prin Decizia nr, 792/R din 28 iunie 2013, Tribunalul Botoșani a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva sentinței civile nr. 2810 din 28 decembrie 2012 a Judecătoriei Dorohoi, pe care a menținut-o. Împotriva acestei decizii, reclamantul C.V. a declarat apel. Prin Decizia nr. 56 din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamantul C.V. împotriva Deciziei nr. 792/R din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 58/222/2012. Instanța Curții de Apel Suceava a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

În speță, reclamantul a înțeles să declare însă apel împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal în recurs or, față de dispozițiile legale menționate, reclamantul nu are deschisă calea de atac a apelului, împotriva hotărârii pronunțate în recurs. Împotriva Deciziei nr. 56 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, reclamantul a declarat recurs. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 noiembrie 2013, fiind stabilit termen pentru soluționare la 7 mai 2014. La termenul din 7 mai 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisihiUtății recursului, excepție pe care, analizând-o cu prioritate,in temeiul art. 137 C. proc.

civ., o va admite și va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art. 129 din Constituție, conform căruia: „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că aceasta se poate face numai „în condițiile legii", statuând astfel nu numai feptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii, un alt principiu care guvernează materia căilor de atac fiind acela ai unicității dreptului de a exercita o cale de atac, care presupune că părțile au dreptul de a exercita o singură dată o anumită cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date Iară drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicțîonale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date Iară drept de apel, cele date în apei, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speță, obiectul acțiunii reclamantului derivă din materia fondului funciar, competența de soluționare în primă instanță a cauzei aparținând judecătoriei, în raport de art. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Totodată, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Titlul XIII, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului, art. 2 pct. 3 C. proc. civ. statuând că tribunalul,ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Astfel cum reiese din redarea lucrărilor cauzei, acțiunea reclamantului a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria Dorohoi, în sensul respingerii acțiunii, iar prin Decizia civilă nr. 792/R din 28 iunie 2013, Tribunalul Botoșani a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva sentinței civile nr. 2810 din 28 decembrie 2012 a Judecătoriei Dorohoi, pe care a menținut-o, decizia pronunțată fiind irevocabilă la data pronunțării sale. Reclamantul a exercitat împotriva deciziei irevocabile a instanței de recurs calea de atac a apelului, deși această hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel sau, din nou, cu recurs, în raport de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. Cum reclamantul a uzat deja de dreptul său de a exercita calea de atac a recursului - care a fost respins, ca nefondat - drept ce a fost epuizat prin chiar exercițiul lui, acesta nu se poate judeca într-o altă cale de atac - apel -, care nici nu este prevăzută de lege în materia fondului funciar, după cum nu se poate judeca de mai multe ori în calea de atac a recursului. Astfel fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă E.V., prin întâmpinare întrucât aceasta nu a depus înscrisuri în dovedirea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva Deciziei nr. 56 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Respinge, ca nefondată, cererea formulată de intimata-pârâtă E.V. de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2014.