ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1979/2020

Ședința publică din data de 8 octombrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 august 2016 pe rolul Judecătoriei Darabani, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Coțușca și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Botoșani, obligarea acestora la înscrierea dreptului său de proprietate asupra terenului intravilan de 7.488 mp; includerea în titlul său de proprietate a suprafeței de 5.000 mp teren, situată în comuna Coțușca, jud. Botoșani, achiziționată în baza contractului de vânzare-cumpărare de la tatăl său B. în anul 1956, suprafață care o deține; reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5.000 mp în tarlaua Podiș, inclusă în p.c. x, precum și pentru suprafața de 7.200 mp din tarlaua x, din parcela Gheal, ce nu a fost cuprinsă în tarlaua x.

Prin sentința civilă nr. 187 din 6 martie 2019, Judecătoria Darabani a admis în parte cererea de chemare în judecată și a constatat că reclamantul este proprietarul suprafeței de 4.741 mp, aferente casei de locuit, achiziționate prin contractul de vânzare-cumpărare din 09.04.1956, situat în p.c. 889 intravilan și p.c. 385 intravilan Coțușca, jud. Botoșani. A dispus modificarea titlului de proprietate nr. x din 11.02.2010, emis pe numele reclamantului, prin înscrierea suprafeței de 3.741 mp în p.c. 889 intravilan, precum și a suprafeței de 1000 mp în p.c. 385 intravilan Coțușca, în categoria de folosință stabilită potrivit adresei nr. x din 31.01.2019 a Primăriei Coțușca, respectiv a evidenței Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Coțușca. Le-a obligat pe pârâte la întocmirea documentației necesare modificării titlului de proprietate nr. x din 11.02.2010.

Prin decizia nr. 759 din 2 octombrie 2019, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 187 din 6 martie 2019 a Judecătoriei Darabani.

Prin decizia nr. 96 din 28 mai 2020, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 759 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 96 din 28 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a formulat calea de atac intitulată "apel" petentul A., la 22 iunie 2020 (data depunerii la oficiul poștal), reclamând, în esență, modalitatea de soluționare a fondului litigiului, în sensul nerespectării în integralitate a proceselor-verbale de punere în posesie.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 13 iulie 2020, sub nr. x/2016, prin rezoluția din 15 iulie 2020 stabilindu-se termen de judecată pentru discutarea admisibilității căii de atac, la 8 octombrie 2020.

La acest termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac, prin raportare la dispozițiile art. 97 C. proc. civ. și la faptul că aceasta a fost declarată împotriva unei decizii definitive.

Examinând calea de atac, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul căii de atac deduse judecății este reprezentat de decizia nr. 96 din 28 mai 2020, prin care Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 759 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă (pct. 1) recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; (pct. 2) recursurile în interesul legii; (alin. (3) cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; (pct. 4) orice alte materii date prin lege în competența sa. Pentru a judeca, potrivit art. 97 pct. 4 C. proc. civ., în orice alte materii date prin lege în competența sa, se impune ca aceste cereri să fie expres atribuite de legiuitor în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, stipulează că "Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel."

În ceea ce privește completurile de judecată, potrivit art. 31 alin. (2) din același act normativ, acestea se compun din 3 judecători ai aceleiași secții.

Din coroborarea dispozițiilor legale incidente, anterior expuse, și din aplicarea cu prioritate a normelor imperative care guvernează competența materială, se constată că Înalta Curte nu soluționează cauzele aflate în etapa procesuală a apelului. Pentru a judeca în această materie, se impune ca aceste cereri să-i fie atribuite în competență prin lege, conform art. 97 alin. (4) C. proc. civ.

Reținând că hotărârea atacată a fost pronunțată în recurs, rezultă că împotriva acesteia nu poate fi exercitată nicio cale de atac, de reformare, decizia fiind definitivă, în înțelesul art. 634 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", declarată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 96 din 28 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată apel, declarată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 96 din 28 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2020.