ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1678/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Judecătoriei Dorohoi, la data de 16 decembrie 2015, pe rolul Judecătoriei Dorohoi, reclamantul A. a chemat în judecată pe intimatele B., Comisia locală de fond funciar a comunei Cândești, județul Botoșani și Comisia județeană Botoșani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoșani, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să modifice titlul de proprietate nr. x din 30.09.2002, în sensul radierii din acest titlu a parcelei cadastrale x/1236, în suprafață de 1342 m.p. teren arabil extravilan și înscrierii suprafeței de 1960 m.p. teren intravilan din parcela cadastrală 520.

Prin Sentința civilă nr. 1177 din 1 iulie 2016, Judecătoria Dorohoi a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A.

Prin Decizia civilă nr. 644 din 11 octombrie 2017, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul A.

Prin Decizia nr. 2 din 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 644A din 11 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă.

Împotriva Deciziei nr. 2 din 8 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, la data de 14 ianuarie 2019, a declarat recurs reclamantul A.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, prin Rezoluția din 7 februarie 2019, comunicarea cererii de recurs, iar după îndeplinirea formalităților de comunicare, întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata Comisia locală de fond funciar Cândești a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității declarării recursului.

La data de 28 iunie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil, însă criticile formulate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu au legătură cu argumentele instanței care a pronunțat decizia recurată.

La data de 4 iulie 2019, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 3 octombrie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu preliminar, se reține că, în raport de dispozițiile art. 24 și 25 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea recursului de față se vor avea în vedere dispozițiile C. proc. civ. existente la data inițierii demersului judiciar.

Cu privire la excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimata Comisia locală de fond funciar Cândești prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 421 C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare."

Prin urmare, împotriva hotărârii de perimare pronunțate de curțile de apel, se poate exercita recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea de perimare.

În cauza dedusă judecății, decizia prin care s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 644A din 11 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, recurată în prezenta cauză, a fost pronunțată la data de 8 ianuarie 2019.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că recursul a fost declarat în termen legal, fiind exercitat la data de 14 ianuarie 2019, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul în care a fost expediat recursul.

În raport de dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 14 ianuarie 2019.

Cum recursul a fost declarat la data de 14 ianuarie 2019, înăuntrul termenului legal, excepția tardivității declarării recursului este neîntemeiată și nu poate fi primită.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs cu care recurentul a învestit Înalta Curte, nu se regăsesc critici în combaterea motivelor reținute de curtea de apel în pronunțarea soluției de constatare a perimării recursului, recurentul formulând susțineri cu privire la fondul litigiului său, respectiv abuzul făcut de Comisia locală Cândești în emiterea titlului de proprietate.

Totodată, recurentul a susținut că instanța de recurs nu a analizat hotărârea pronunțată de Tribunalul Botoșani, precum și că decizia atacată nu este motivată, însă fără a dezvolta aceste susțineri.

Or, a motiva recursul implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a fundamentat soluția, exigență care nu este îndeplinită fără a se arăta, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reținute de instanță în fundamentarea soluției pronunțate.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, constatând că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neindicând în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul, iar susținerile din cererea de recurs nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută în acest caz de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2 din 8 ianuarie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.

GGC - CL