ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3358/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, la data

de 30 aprilie 2012, sub nr. 353/39/2012, reclamantul B.E., în contradictoriu cu

intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat

sancționarea intimatei în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr.

554/2004 și obligarea acesteia să pună în executare Sentința nr. 37 din 31

ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosarul nr. 1015/39/2010.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Sentința

nr. 183 din data de 28 mai 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea

reclamantului B.E., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Împotriva acestei

sentințe a promovat recurs reclamantul, arătând că este beneficiarul Sentinței

nr. 37 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios

administrativ și fiscal, definitivă și irevocabilă, sentință pe care Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București refuză, în mod

nejustificat, să o pună în executare, motiv pentru care a inițiat prezentul

demers procedural, pentru sancționarea acestei autorități în temeiul art. 24

din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Încheierea

nr. 1551 din data de 25 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a

scos cauza de pe rol și a trimis-o Curții de Apel Suceava, reținând incidența

art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost

modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013, coroborat cu dispozițiile art. 10

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 3 C. proc. civ., conform

cărora, acest recurs se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal

a curții de apel.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal la data de 27 martie 2013 sub nr. de dosar

353/39/2012*.

2.3. Prin Decizia nr.

4543 din 27 mai 2013, Curtea de Apel Suceava a admis recursul formulat de B.E.,

a casat sentința recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, „aceleiași

instanțe”.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal la data de 5 iulie 2013, sub nr.

353/39/2012*.

Tribunalul a introdus

în cauză, în calitate de pârâtă, Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, față

de obiectul judecății, de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 și de

faptul că acțiunea, având ca obiect „obligația de a face”, a cărei neexecutare

se invocă în cauză, a fost soluționată de Curtea de Apel Suceava, aceasta fiind

instanța competentă și în soluționarea prezentului litigiu.

2.4. Prin Sentința

nr. 523 din 26 februarie 2014, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Suceava.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că obiectul judecății în prezenta cauză este

reprezentat de solicitarea reclamantului de sancționare a intimatei, în

conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 și obligarea

acesteia să pună în executare Sentința nr. 37 din 31 ianuarie 2011 a Curții de

Apel Suceava.

Potrivit art. 25

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sancțiunea și despăgubirile prevăzute de art.

24 se acordă de „instanța de executare”.

Noțiunea de instanță

de executare este definită de art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

„instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ”.

Cum, în cauză, fondul

litigiului de contencios administrativ a fost soluționat de Curtea de Apel

Suceava, prin Sentința nr. 37 din 31 ianuarie 2011, tribunalul a apreciat că

aceasta este instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze și

litigiul.

Totodată, tribunalul

a reținut că prin Decizia nr. 4543 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Suceava s-a

stabilit același lucru, mențiunea eronată din considerentele respectivei

hotărâri, fiind singura cauză pentru care dosarul a fost înaintat și

înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 353/39/2012**.

2.5. Prin Sentința

nr. 108 din 2 iunie 2014, Curtea de Apel Suceava a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, reținând incidența

dispozițiile art. X și art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a

fost modificat art. 20 teza I din Titlul nr. VII al Legii nr. 247/2005.

Curtea de apel a

reținut că prin aceste dispoziții legale se instituie o excepție de la regula

consacrată atât prin dispozițiile art. 725 alin. (2) din vechiul Cod de

procedură civilă cât și prin art. 25 alin. (2) din noul Cod de procedură

civilă, respectiv cărora procesele în curs de judecată la data schimbării

competenței rămân supuse regulilor de competență de la data începerii

procesului.

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, în

raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente și va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul cererii

deduse judecății vizează sancționarea autorității publice, în conformitate cu

prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea obligațiilor

stabilite prin Sentința nr. 37 din 31 ianuarie 2011, definitivă și irevocabilă,

a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosarul nr. 1015/39/2010.

Înalta Curte constată

că raționamentul judecătorului de la tribunal care a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea curții de apel este la adăpost de orice

critică.

Într-adevăr,

soluționarea litigiilor din faza punerii în executare, prevăzută de art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este dată în competența instanței de

executare, conform art. 25 alin. (1) din lege, adică instanța care a soluționat

fondul litigiului, după cum se precizează în art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea

nr. 554/2004.

Cum în cauză, fondul

litigiului a fost soluționat irevocabil de către Curtea de Apel Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 37 din 31 ianuarie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 1015/39/2010.273, această instanță are competența de

a judeca cererea întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, în

calitate de instanță de executare.

Litigiul de față nu

intră în sfera de incidență a dispozițiilor art. X și art. XXIII alin. (2) din

Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, cum în mod greșit a reținut chiar și instanța supremă, ulterior și

curtea de apel, deoarece vizează faza executării hotărârii judecătorești

definitive și irevocabile pronunțate în cauza propriu-zisă de contencios

administrativ, iar nu fondul cauzei.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.E., în contradictoriu cu

pârâții Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român

prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor București, în favoarea

Curții de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM