ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2925/2014

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 725 din 19 iunie 2014,

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul principal declarat de

pârâta S.C. M.M. împotriva sentinței tribunalului. A respins apelul incident declarat

de reclamanți împotriva aceleiași hotărâri. A schimbat în parte sentința, în

sensul că a respins și capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la

plata sumelor de bani reprezentând drepturi salariale stabilite prin art. 3 din

deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă și a actualizării

acestora cu indicele de inflație. A menținut în rest dispozițiile sentinței.

Împotriva acestei

hotărâri definitive au declarat recurs reclamanții A.C. ș.a., înregistrat pe

rolul Curții de Apel Ploiești la data de 14 august 2014 și înaintat de această

instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a procedat, la data de 18 septembrie 2014, la întocmirea raportului

asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru

C3, la data de 18 septembrie 2014, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru

depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din

Cod.

Părțile nu au

formulat puncte de vedere asupra raportului.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin Rezoluția din 9 octombrie

2014, s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 29 octombrie

2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul,

înalta curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce

succed:

În speță, prin

hotărârea atacată cu recurs, respectiv prin Decizia nr. 725 din 19 iunie 2014,

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul principal declarat de

pârâta S.C. M.M. împotriva sentinței tribunalului. A respins apelul incident

declarat de reclamanți împotriva aceleiași hotărâri. A schimbat în parte

sentința, în sensul că a respins și capetele de cerere având ca obiect

obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând drepturi salariate

stabilite prin art. 3 din deciziile de încetare a contractelor individuale de

muncă și a actualizării acestora cu indicele de inflație. A menținut în rest

dispozițiile sentinței.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94

pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON

inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile

date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de

prima instanță sunt supuse numai apelului".

Or, obiectul

prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă.

Se reține că prin

dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina

părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele

stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C.

proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei

hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului

judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în

limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Ca atare, în raport de

dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 725 din 19 iunie 2014 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este

supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții

A.C. ș.a.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A.C. ș.a. împotriva Deciziei nr.

725 din 19 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2014.

Procesat de GGC - AM