ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1133/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1133/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1583 din 23 iunie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea
formulată de reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SA, a
constatat că reclamantul beneficiază de grupa 1 de muncă, în procent de 100%,
pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, în perioada 01
august 1975-15 noiembrie 1979
Curtea de Apel Ploiești, secția I
civilă, prin Decizia nr. 1404 din 27 noiembrie 2014, a admis apelul deciarat de
pârâta SC P.L. SA și a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul că a
respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prin aceeași decizie a respins, ca
nefondat, apelul declarat de reclamant, cu mențiunea că decizia este
definitivă.
Împotriva acestei decizii definitive,
reclamantul M.C.V. a declarant recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție la data de 27 ianuarie 2015.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc.
civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în
principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil,
fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
Raportul a fost comunicat părților, în
vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere
asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Părțile nu a depus puncte de vedere la
raport,
Constatându-se încheiată procedura de
filtru, în condițiile art, 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru
soluționarea căii de atac Ia data de 24 aprilie 2015, fără citarea părților.
Analizând recursul, în condițiile art
493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate,
reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1583 din 23
iunie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul M.C.V.,
în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SA, a constatat că reclamantul beneficiază
de grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în
cadrul unității pârâte, în perioada 01 august 1975-15 noiembrie 1979 și a
obligat pe pârâtă să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte
perioada, grupa de muncă în care acesta și-a desfășurat activitatea.
Curtea de Apel Ploiești, secția I
civilă, prin Decizia nr. 1404 din 27 noiembrie 2014, a respins ca nefondat
apelul declarat de reclamant și a admis apelul declarat de pârâta SC P.L. SA, a
schimbat în tot sentința tribunalului în sensul că a respins acțiunea ca
neîntemeiată, cu mențiunea că decizia este definitivă.
Împotriva acestei decizii definitive,
reclamantul M.C.V. a declarant recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție la data de 27 ianuarie 2015.
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct.
4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, Iară
drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr.
2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești
precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010- privind
noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele
de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Obiectul prezentului dosar îl
reprezintă un conflict de muncă, respectiv un litigiu prin care reclamantul
solicită obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă pentru perioada în
care acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției pârâte.
Față de cele sus menționate, Decizia nr.
1404 din 27 noiembrie 2014, a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, atacată
cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunțată de
curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei
hotărâri supuse numai apelului.
Potrivit dispozițiilor ari 457 alin.
(1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac
prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta,
Din interpretarea acestui text legal
rezultă ca o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele
expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor
judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu
constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.
Pentru considerentele sus-menționate,
Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va
respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil recursul
declarat de reclamantul M.C.V. împotriva Deciziei nr. 1404 din 27 noiembrie
2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin.
(5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică
părților.
Pronunțată în ședință publică astăzi,
24 aprilie 2015.