ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1133/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1583 din 23 iunie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SA, a constatat că reclamantul beneficiază de grupa 1 de muncă, în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, în perioada 01 august 1975-15 noiembrie 1979 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 1404 din 27 noiembrie 2014, a admis apelul deciarat de pârâta SC P.L. SA și a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată. Prin aceeași decizie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Împotriva acestei decizii definitive, reclamantul M.C.V. a declarant recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 ianuarie 2015. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive. Raportul a fost comunicat părților, în vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Părțile nu a depus puncte de vedere la raport, Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art, 493 alin. (5) C. proc.

civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac Ia data de 24 aprilie 2015, fără citarea părților. Analizând recursul, în condițiile art 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 1583 din 23 iunie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SA, a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, în perioada 01 august 1975-15 noiembrie 1979 și a obligat pe pârâtă să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă în care acesta și-a desfășurat activitatea.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 1404 din 27 noiembrie 2014, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant și a admis apelul declarat de pârâta SC P.L. SA, a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu mențiunea că decizia este definitivă. Împotriva acestei decizii definitive, reclamantul M.C.V. a declarant recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 ianuarie 2015. În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, Iară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010- privind noul C. proc.

civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă, respectiv un litigiu prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă pentru perioada în care acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției pârâte. Față de cele sus menționate, Decizia nr. 1404 din 27 noiembrie 2014, a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Potrivit dispozițiilor ari 457 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, Din interpretarea acestui text legal rezultă ca o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție. Pentru considerentele sus-menționate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul M.C.V. împotriva Deciziei nr. 1404 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2015.