ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.06.2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1403/2016

HOTĂRÂRE
16.06.2016
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1403/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1403/2016

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 20 februarie 2014 pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/105/2014, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâtei SC B. SA să constate că în perioada 12 martie 1980 - 6 septembrie 2005 și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în locuri de munca care se încadrează în grupa 1 de muncă.

Prin Sentința civilă nr. 862 din 3 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată, și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Hotărârea a fost dată cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, iar prin Decizia nr. 1431 din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., menționând totodată că hotărârea pronunțată este definitivă.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a formulat contestație în anulare A., iar prin Decizia nr. 259 din 4 februarie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, admițând excepția de tardivitate a contestației în anulare, a constatat nulitatea acesteia, în raport de dispozițiile art. 185 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 259 din 4 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția 1 civilă, la data de 3 martie 2016, reclamantul A. a formulat prezentul recurs.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil și urmează să-l respingă, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, (publicată în M. Of., Partea I nr. 89/12.02.2013), privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

În cauză, se constată că obiectul cererii deduse judecății îl constituie un conflict de muncă intervenit între reclamant și societatea pârâtă în legătură cu încadrarea acestuia în grupa I de muncă, pentru perioada 12 martie 1980 - 6 septembrie 2005.

Prin urmare, Decizia nr. 1431 din 6 octombrie 2035, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarant de reclamantul A., nu este supusă recursului.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În consecință, Decizia nr. 259 din 4 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost soluționată contestația în anulare împotriva deciziei pronunțate în apel, nu este supusă recursului, întrucât nici hotărârea atacată în contestația în anulare nu este la rândul ei susceptibilă de recurs.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești, nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor ari. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

Prezenta decizie nu este supusă nici unei căi de atac și va fi comunicată tuturor părților în cauza.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A., împotriva Deciziei nr. 259 din 4 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi, 16 iunie 2016.

Procesat de GGC - MI

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-05-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1004/2016
Decizia nr. 1004/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare Ia dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: I. Cererea de recurs: La data de 11 ianuarie 2016, contestatorul A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 2143 din
ÎCCJ 2015-04-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1133/2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1583 din 23 iunie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SA, a constatat că reclamantul beneficiaz
ÎCCJ 2019-12-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2335/2019
Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat
ÎCCJ 2017-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2017
Decizia nr. 558 /2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2015 la data de 23.03.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând ca prin
ÎCCJ 2016-06-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1449/2016
Decizia nr. 1449/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 88 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. S
Sursă