ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1668/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 20 februarie 2014, reclamantul D.I.

a chemat în judecată pe pârâtul C.M.J. Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună clarificare și obținerea actelor doveditoare ca

vechime în muncă desfășurată în perioada 1957-1975 în cadrul C.P.T. în vederea

încorporării în armată, precum și pregătirea A.V.S.A.P. cu activitate militară

ce a avut loc în cadrul Centrului din com. Râncezi, centru format de

Comisariatul Militar al raionului Teleajean Regiunea Ploiești.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin sentința civilă nr.

2231 din 8 octombrie 2014 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate de M.A.N. și a respins acțiunea civilă formulată de reclamant.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamantul, iar Curtea de Apel Ploiești, secția I

civilă, prin Decizia nr. 489 din 1 aprilie 2015 l-a respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel a declarat recurs reclamantul D.I.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 27 mai 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru

C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele

de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la filele 23-28 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar în data de 11 iunie 2015

a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului, în termenul

de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.,

acesta arătând că recursul este admisibil solicitând admiterea căii de atac și

a cererii introductive.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 18 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin.

(5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul

formulat în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speță, prin Decizia

nr. 489 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost

soluționat apelul declarat de reclamantul D.I. împotriva sentinței civile nr. 2231

din 8 octombrie 2014 a Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin care s-a

respins acțiunea civilă formulată de reclamant, având ca obiect un litigiu de

muncă.

Potrivit art. 634 alin.

(1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010-

privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la

conflictele de muncă și de asigurări sociale, cazul în speță, nu sunt supuse

recursului.

Față de cele sus

menționate și de obiectul prezentului litigiu, ce se încadrează în materia

litigiilor de muncă, Decizia civilă nr. 489 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă

recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C.

proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele

stabilite de aceasta.

Din interpretarea

acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe

alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de

atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu

constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

În acest context al

analizei, din coroborarea dispoz. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., art.

18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 alin. (2) teza finală C. proc.

civ., rezultă că Decizia civilă nr. 489 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de

Curtea de Apel în cadrul unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse

numai apelului.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul D.I. împotriva Deciziei nr. 489 din 1 aprilie 2015 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva Deciziei nr. 489

din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2015.