ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1431/2015

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 249 din 25 februarie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, definitivă, s-a anulat

cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1222 din 4 noiembrie 2014 a aceleiași

instanțe, pentru nedepunerea acesteia în termenul prevăzut de lege.

Împotriva acestei

hotărâri definitive au declarat recurs revizuenții S.S.M. Sinaia și S.U.M.

Sinaia, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 2

aprilie 2015 și înaintat de această instanță, la data de 16 aprilie 2015,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 28 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul

nu este admisibil.

Completul de filtru

C4, la data de 28 aprilie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art.

493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile

să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.

(4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proce. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la filele 23-25 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 12 mai 2015 a

fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurenților, în termenul de

10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 28 mai 2015, în temeiul art. 493 alin. 5

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

În speță, hotărârea

atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 249 din 25 februarie 2015 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea cererii

de revizuire a Deciziei civile nr. 1222 din 4 noiembrie 2014 a aceleiași

instanțe, pe care a anulat-o pentru nedepunerea ei în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 634 alin.

(1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar potrivit art.

513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă

căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speță, hotărârea

supusă revizuirii a fost pronunțată în soluționarea unui litigiu de muncă care,

potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu este supusă recursului.

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor

de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară

de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale

în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Obiectul prezentului

dosar îl reprezintă cererea de revizuire formulată împotriva unei hotărâri prin

care s-a soluționat, în apel, un litigiu de asigurări sociale, respectiv, anularea

deciziilor de concediere, care se circumscrie dispozițiilor art. 18 alin. (2)

din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora, hotărârile pronunțate în cererile

privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse

recursului.

Așa fiind, față de

dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. Decizia civilă nr. 249 din 25

februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a

soluționat cererea de revizuire, este definitivă, nefiind supusă prin lege,

cenzurii căii de atac a recursului.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții S.S.M.

Sinaia și S.U.M. Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenții S.S.M. Sinaia și S.U.M. Sinaia

împotriva Deciziei nr. 249 din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția

I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2015.