ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2479/2015

Asupra cauzei de față,

prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dâmbovița sub nr. 3514/120 din 30 iulie 2014, reclamanta T.V. a chemat-o în judecată

pe pârâta Direcția de Asistență Socială Dâmbovița pentru ca prin sentința ce se

va pronunța să se soluționeze refuzul acesteia de a-i acorda plata ajutorului social

din luna iunie 2014.

Prin sentința nr. 1366

din 13 noiembrie 2014 a Tribunalului Dâmbovița s-a luat act de cererea reclamantei

T.V. de renunțare la judecată.

Prin decizia nr. 364 din

02 aprilie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia nr. 533 din

16 iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a respins, ca nefondată,

contestația în anularea deciziei civile nr. 364 din 02 aprilie 2015, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 3514/120/2014, formulată de contestatoarea

T.V.

În motivarea deciziei

s-a arătat faptul că, deși contestatoarea a susținut că a formulat contestația în

anulare pentru că nu i se recunoaște dreptul la recurs, referindu-se la completul

de judecată care a reținut că cererea de renunțare la judecată formulată la data

de 29 august 2014 are valoarea unui act juridic unilateral, adică nu mai poate fi

desființat, iar judecata nu mai poate fi continuată, curtea de apel a reținut că

această susținere este nefondată, întrucât instanța de recurs a analizat cererea

de recurs având în vedere și cererea formulată de contestatoare la instanța de fond

la data de 29 august 2014, prin care a învederat că renunță la judecata cererii.

De asemenea, curtea de

apel a reținut că este nefondată și susținerea contestatoarei potrivit căreia completul

de judecată nu a avut în vedere dispozițiile art. 406 alin. (6) C. proc. civ., întrucât

în cauză a fost analizat recursul și s-a pronunțat o decizie.

În fine, curtea de apel

a reținut că motivele invocate de către contestatoare nu se circumscriu dispozițiilor

art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Împotriva deciziei

nr. 533 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat

recurs petenta T.V., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 07 august 2015.

Învestită cu soluționarea

căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat,

la data de 24 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2,

constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a

dispus, prin rezoluția din 05 octombrie 2015, comunicarea raportului părților, pentru

ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493

alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate

la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului

a fost comunicat părților.

Recurenta T.V. a depus

punct de vedere asupra raportului, prin care arată faptul că recursul este admisibil.

Analizând recursul formulat,

Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. 457 alin. (1) C.

proc. civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune faptul că

o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de căile de

atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a

se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Dreptul de a exercita

o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată

nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci

nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recursul este o cale extraordinară

de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege,

se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Dispozițiile art. 483

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit

legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute

de lege sunt supuse recursului”.

Potrivit dispozițiilor

art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date

în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Decizia nr. 533 din 16

iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta

cauză, a fost pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare.

Hotărârea atacată cu contestație

în anulare - decizia civilă nr. 364 din 02 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești în Dosarul nr. 3514/120/2014, este o hotărâre definitivă, pronunțată

în soluționarea unui recurs.

Potrivit dispozițiilor

art. 508 alin. (4) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestație în anulare este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.

Prin urmare, decizia

nr. 533 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care

s-a soluționat contestația în anulare, ce face obiectul prezentei căi de atac, fiind

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu mai poate fi atacată cu

vreo altă cale de atac întrucât este o hotărâre definitivă.

Față de dispozițiile legale

anterior menționate, decizia nr. 533 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești,

secția I civilă, ce face obiectul căii de atac din prezenta cauză, nu este supusă

recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C.

proc. civ., întrucât nici decizia atacată cu contestație în anulare nu este susceptibilă

de recurs.

Prin urmare, instanța

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta T.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petenta T.V. împotriva deciziei nr. 533 din 16 iunie 2015 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2015.