ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 861/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.06.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. - Primar al Primăriei Târgoviște, a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, contestație împotriva Dispoziției nr. 2447/27.05.2014 privind admiterea cererii nr. x pentru acordarea ajutorului social de 142 RON. Prin Sentința nr. 1016 din data de 20.10.2015 Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. - Primar al Primăriei Târgoviște, pentru lipsa procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia, anularea sentinței recurate și rejudecarea fondului cauzei, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 307 din data de 23 februarie 2016 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A., împotriva Sentinței nr. 1016 din 20 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Primar B. - Primăria Târgoviște. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta A. înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015/a4. Prin Decizia nr. 811 din data de 18 mai 2016 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția nulității, invocată din oficiu și a anulat contestația în anulare formulată de contestatoarea A., privind Decizia nr. 307 din data de 23 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul în contestație Primar B. - Primăria Târgoviște, pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

Cererea de recurs. Împotriva Deciziei nr. 811 din data de 18 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Deci, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. statuează în mod expres că hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, sunt hotărâri definitive. Studiind actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta A. a exercitat calea de atac a contestației în anulare împotriva unei decizii definitive, respectiv Decizia nr. 307 din data de 23 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A., împotriva Sentinței nr. 1016 din 20 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. De asemenea, se constată că, potrivit art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În raport de dispozițiile sus citate rezultă că Decizia nr. 811 din data de 18 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind pronunțată în calea de atac a recursului, este definitivă și împotriva acesteia nu se mai poate exercita calea de atac a recursului. Având în vedere că recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate în recurs, instanța de control judiciar constată că aceasta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, deoarece hotărârea atacată nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere dispozițiile art. 7, pe cele ale art. 457 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, într-o contestație exercitată împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., era definitivă, nemaiputând fi supusă reformării și dat fiind faptul că reclamanta a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege, recursul dedus judecății este inadmisibil.