ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2164/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/120/2014, reclamanta A. a chemat în judecată, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, pe pârâta Judecătoria Târgoviște - Biroul de Informare și Relații Publice din cadrul Judecătoriei Târgoviște.

Prin sentința nr. 1739 din 4 decembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Târgoviște - Biroul de Registratură și Biroul de Informare și Relații Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., iar, prin decizia nr. 893 din data de 23 martie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. x/120/2014/a1, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 893 din data de 23 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/120/2014, în contradictoriu cu intimata Judecătoria Târgoviște - Biroul de Registratură și Biroul de Informare și Relații Publice.

Prin decizia nr. 2045 din 4 august 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimata Judecătoria Târgoviște și a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 893 din data de 23 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata Judecătoria Târgoviște - Biroul de Registratură și Biroul de Informare și Relații Publice, ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 2045 din 4 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea contestației în anulare, a declarat recurs contestatoarea A.

Prin raportul întocmit la data de 2 februarie 2017, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că cererea de recurs nu îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recurenta nu a depus la dosar motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, respectiv taxa de timbru aferentă căii de atac exercitate, iar calea de atac formulată de recurentă nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 martie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a propus soluția de respingere a recursului ca inadmisibil.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, prin care s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ.: hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, iar conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Recurenta a urmărit, prin cererea cu care a învestit instanța, reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil potrivit principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de contestatoarea A. ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2045 din 4 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2017.