ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 56 din data de 11.02.2016 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței nr. 760/4.08.2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata Direcția de Asistență Socială-Serviciul Prestații Sociale - Consiliul Local Târgoviște, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 12.02.2016, contestatoarea A. formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 56 din data de 11.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învederând că instanța de recurs nu i-a recunoscut susținerile formulate în cererea de recurs.

Prin decizia nr. 600 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de netimbrare, invocată din oficiu și s-a anulat contestația în anularea deciziei nr. 56 din data de 11.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Direcția de Asistență Socială-Serviciul Prestații Sociale - Consiliul Local Târgoviște, ca netimbrată.

Împotriva deciziei nr. 600 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Invocând în drept dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului și anularea deciziei nr. 600 din 6 aprilie 2016, susținând că contestația în anulare trebuia judecată din oficiu, invocând și situația financiară precară.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., că recursul declarat de către recurentă este inadmisibil.

Raportul a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

II. Considerentele și soluția completului de filtru cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului

Înalta Curte sesizată cu cererea de recurs de față, procedând la verificarea acesteia, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii" principiul legalității căilor de atac, consacrat expres de dispozițiile mai sus arătate, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac legal reglementate, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituția României precizând că mijloacele procedurale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească, ca și procedura de judecată sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea căilor de atac trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

C. proc. civ. reglementează în Titlul II - Capitolul III, recursul (art. 483 - 502), cale extraordinară de atac, iar în art. 483 alin. (1) se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului, respectiv "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Apreciază Înalta Curte că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 457 alin. (3) din același Cod dau expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așadar, reține Înalta Curte că, în cauză, Decizia atacată cu recurs - Deciziei nr. 600 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este o hotărâre pronunțată asupra contestației în anulare, care potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Or, hotărârea atacată - Decizia nr. 56 din data de 11.02.2016 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este o hotărâre pronunțată în recurs, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este o hotărâre definitivă, ce nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 600 din 06 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2018.