ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1546/2017

HOTĂRÂRE

24.10.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1546/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 septembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta Primăria Târgoviște, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate existența dreptului său de a obține o locuință socială.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2015, Judecătoria Târgoviște a respins contestația privind tergiversarea procesului, formulată de reclamanta A. în cadrul dosarului sus-menționat.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a formulat plângere, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 1- C. civ. din 24 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în anulare, ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă și a fost soluționată în sensul respingerii ca nefondată prin decizia nr. 111 din 14 aprilie 2015 a acestei instanțe.

Contestatoarea A. a atacat cu contestație în anulare și decizia nr. 111 din 14 aprilie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, calea extraordinară de atac de retractare fiind respinsă prin decizia civilă nr. 220 din 8 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei din urmă decizii, contestatoarea a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 135 din 07 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva ultimei decizii menționate, recurenta-contestatoare A. a declarat recurs, înregistrat la 27 mai 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, fără să indice vreunul dintre cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs depus la dosar, recurenta a solicitat anularea deciziei atacate.

La 10 iunie 2016, recurenta a depus la dosar motive de recurs, în cuprinsul cărora a susținut nelegalitatea și caracterul abuziv al hotărârii atacate și a precizat că instanța a apreciat eronat asupra incidenței dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. în cazul deciziilor pronunțate în contestația în anulare.

Prin rezoluția de primire s-a constatat că cererea de recurs este netimbrată, astfel că prin adresa emisă la 02 iunie 2016, sub sancțiunea anulării cererii, i s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 08 iunie 2016, recurenta a formulat atât cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, cât și cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 13 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost amânată judecata cererii de ajutor public judiciar la 01 noiembrie 2016, în vederea soluționării cererii de reexaminare a taxei de timbru.

Prin încheierea din 12 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, cererea privind reexaminarea taxei judiciare de timbru formulată de petenta A. a fost respinsă.

Prin încheierea din 01 noiembrie 2016, dată în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă și cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de A..

La 11 noiembrie 2016, recurenta a înregistrat o nouă cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, stabilită în sarcina sa pentru soluționarea recursului de față.

Prin încheierea din 06 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, instanța supremă i-a respins petentei A. cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru și i-a aplicat acesteia o amendă judiciară în sumă de 1.000 RON.

Împotriva încheierii anterior evocate, petenta a formulat cerere de reexaminare sub aspectul amenzii judiciare aplicate.

Prin încheierea din 01 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015.1, instanța supremă a respins cererea de reexaminare îndreptată împotriva încheierii din 06 decembrie 2016, dată în dosarul nr. x/2015.

Cererea de recurs a fost comunicată la 11 noiembrie 2016 intimatei-pârâte Primăria Municipiului Târgoviște, care nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, soluția preconizată fiind în principal aceea de anulare a recursului conform art. 493 alin. (5), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă extrinseci, neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, stabilită în sarcina sa potrivit art. 25 alin. (2) lit. 1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 mai 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezii de comunicare aflată la filele x recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părții la 3 aprilie 2017 și i s-a pus în vedere că în termen de 10 zile poate depune punct de vedere la raport. Recurenta nu a uzat însă de acest drept.

Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Prin rezoluția de primire a dosarului s-a constatat că recurenta nu a anexat cererii înscrisuri în susținere și nici dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 06 iunie 2016, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, conform art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, recurentei i-a fost comunicată necesitatea complinirii lipsurilor menționate, fără ca aceasta să se conformeze.

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv sub sancțiunea anulării cererii, obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși cererile sale de acordare de facilități și de reexaminare a modului de calcul al taxei judiciare de timbru au fost respinse prin încheieri definitive și i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, așa cum rezultă din dovada de înmânare existentă la dosarului de recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. Și al art. 496 alin. (1) teza a III-a 5 C. proc. civ., va anula recursul.