ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1551/2017

Decizia nr. 1551/2017

Deliberând asupra recursului, în condițiile art. 395 coroborat cu dispozițiile art. 494 C. proc. civ., din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatoarea A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 999 din 11 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Târgoviște.

Pe parcursul soluționării recursului, la termenul din 12 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin încheierea din data de 12 aprilie 2016, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului declarat de contestatoarea A..

Împotriva încheierii de suspendare din data de 12 aprilie 2016, A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fără a-și încadra susținerile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta A. a solicitat, în esență, admiterea recursului, motivat de împrejurarea că, la termenul din 7 aprilie 2016, a respectat indicațiile înscrise pe citație, prin care a înțeles că recursul se poate judeca în lipsă în caz de neprezentare a părților.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 22 februarie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând încheierea recurată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Preliminar, se constată că, deși recurenta nu și-a încadrat criticile în motivele de nelegalitate expres și limitative prevăzute de pct. 1-8 ale art. 488, acestea ar putea fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., conform căruia hotărârea poate fi casată când, prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, așa încât recursul va fi analizat din perspective acestui text legal.

Este de reținut că nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, nu este suficientă pentru a putea fi admis recursul, întinderea controlului judiciar fiind condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și limitele conferite de dispozițiile legale ale art. 488 C. proc. civ.

Deși recurenta nu a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază criticile sale, Înalta Curte constată că acestea pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., conform căruia hotărârea poate fi casată când, prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, dar acest motiv de recurs nu-și găsește incidența.

Conform dispozițiilor art. 411 C. proc. civ. instanța va suspenda judecata cauzei dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a solicitat în scris judecarea în lipsă.

Înalta Curte constată că, în speță, Curtea de Apel Ploiești, cu respectarea principiului disponibilității părților, în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât la termenul de judecată la care s-a suspendat pricina, procedura de citare a fost legal îndeplinită, părțile au lipsit nejustificat și nu a existat vreo solicitare în sensul judecării cauzei în lipsă, fiind astfel întrunite cerințele textului legal anterior evocat, așa încât, criticile recurentei nu pot fi primite.

Recurenta pretinde că la termenul la care s-a pronunțat încheierea atacată, a respectat indicațiile înscrise pe citație, prin care a înțeles că recursul se poate judeca în lipsă în caz de neprezentare a părților.

Or, din actele aflate la dosar se constată că recurenta a respectat indicațiile înscrise pe citație doar în ce privește achitarea taxei judiciare de timbru, iar nu și pe cele privind posibilitatea de a solicita judecarea cauzei și în lipsă.

În consecință, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., încheierea recurată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 12 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca nefondat, menținând hotărârea instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 12 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2017.