ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1663/2015

Deliberând asupra cauzei de față, prin raportare la

dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin

cererea de chemare judecată înregistrata pe rolul Tribunalului Cluj la data de

29 iulie 2013 reclamantul M.D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr.1 din 01 iulie 2013, emisă de

pârâta SC P. SA, repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei

contestate, în sensul reintegrării pe postul de director general, obligarea

pârâtei la plata concediului de odihnă pe perioada 12 iulie 2012-01 iulie 2013

și plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și

reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data

concedierii și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost

angajatul pârâtei în postul de director general.

Cu privire la solicitarea de anulare a Deciziei nr. 1

din 01 iulie 2013 emisă de pârâta SC P. SA, acesta a susținut că decizia nu

conține mențiunea duratei perioadei de preaviz și că în realitate i s-a acordat

un preaviz de 16 zile lucrătoare în loc de 20 de zile lucrătoare.

Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și

fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 3688 din

08 mai 2014 a respins acțiunea formulată de reclamantul M.D., împotriva pârâtei

S.P. G.R.P. Ipurl în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC PI. SA.

Soluția primei instanțe a fost schimbată de Curtea de

Apel Cluj, secția I civilă. Astfel, prin Decizia civilă nr. 1123/A din 18

noiembrie 2014, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului, a fost anulată

Decizia nr. 1 din 01 iulie 2013 emisă de pârâtă, a fost dispusă reintegrarea

reclamantului în postul de director general și obligată pârâta să plătească

reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de

la data de 02 iulie 2013 și până la data reintegrării efective, fiind păstrată

dispoziția de respingere a cererii reclamantului de compensare în bani a

concediului de odihnă neefectuat.

Investită cu soluționarea recursului exercitat de pârâta SC

P. SA, prin lichidator judiciar S.P. G.R.P. Ipurl, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a procedat, ia data de 21 aprilie 2015, la

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C.F., la data de 04 mai 2015, constatând

că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea

punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același

act normativ, iar la data de 18 mai 2015 cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin.

(4) teza I din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intimatul M.D. a depus

punct de vedere la raport, invocând excepția nulității cererii de recurs pentru

lipsa mențiunilor ce sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Instanța, la termenul stabilit pentru judecarea în complet de

filtru a recursului, apreciind că excepția madmisibilității căii de atac este

prioritară soluționării excepției nulității cererii de recurs invocată de

pârâtul M.D., a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil,

în considerarea argumentelor care succed.

În speță, Curtea de Apei Cluj, secția I civilă, prin Decizia civilă

nr. 1123/A din 18 noiembrie 2014, a admis, în parte, apelul declarat de

reclamantul M.D., în sensul că a dispus anularea Deciziei nr. 1 din 01 iulie 2013

emisă de pârâtă, reintegrarea reclamantului în postul de director general și a

obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile

indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi

beneficiat reclamantul de la data de 02 iulie 2013 și până la data reintegrării

efective, fiind păstrată dispoziția de respingere a cererii reclamantului de

compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134

privind C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără

drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, „în procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct.

1 lit. a)- i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în

cele privind, navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă

și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri

evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea,

în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de

apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apelului'".Or," obiectul prezentului dosar îl reprezintă

un conflict de muncă. Ca atare, în raport de prevederile legale menționate, se

constată că decizia ce face obiectul prezentei căi de atac pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția I civilă, reprezintă o hotărâre definitivă, nesusceptibilă

a fi recurată.

Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților

îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a

sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași

pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud

examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții

decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte

condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de

atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege

susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât

cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului

legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața

legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor

judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin

lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin an. 126 alin.

(2) din Constituția României.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC P.C. SA prin lichidator judiciar S.P.

G.R.P. Ipurl împotriva Deciziei nr. 1123 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel

Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.P. G.R.P. Ipurl în

calitate de lichidator judiciar al pârâtei SC P.C. SA cu sediul în Cluj Napoca,

jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul M.D., cu domiciliul în. Gherla, jud.

Cluj, împotriva Deciziei nr. 1123 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția

I civilă.

Potrivit dispozițiilor art 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică

părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2015.