ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1663/2015

Deliberând asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea de chemare judecată înregistrata pe rolul Tribunalului Cluj la data de 29 iulie 2013 reclamantul M.D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr.1 din 01 iulie 2013, emisă de pârâta SC P. SA, repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei contestate, în sensul reintegrării pe postul de director general, obligarea pârâtei la plata concediului de odihnă pe perioada 12 iulie 2012-01 iulie 2013 și plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost angajatul pârâtei în postul de director general. Cu privire la solicitarea de anulare a Deciziei nr. 1 din 01 iulie 2013 emisă de pârâta SC P. SA, acesta a susținut că decizia nu conține mențiunea duratei perioadei de preaviz și că în realitate i s-a acordat un preaviz de 16 zile lucrătoare în loc de 20 de zile lucrătoare. Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 3688 din 08 mai 2014 a respins acțiunea formulată de reclamantul M.D., împotriva pârâtei S.P. G.R.P. Ipurl în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC PI. SA. Soluția primei instanțe a fost schimbată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 1123/A din 18 noiembrie 2014, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului, a fost anulată Decizia nr. 1 din 01 iulie 2013 emisă de pârâtă, a fost dispusă reintegrarea reclamantului în postul de director general și obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de 02 iulie 2013 și până la data reintegrării efective, fiind păstrată dispoziția de respingere a cererii reclamantului de compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat. Investită cu soluționarea recursului exercitat de pârâta SC P. SA, prin lichidator judiciar S.P.

G.R.P. Ipurl, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, ia data de 21 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C.F., la data de 04 mai 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ, iar la data de 18 mai 2015 cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin. (4) teza I din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intimatul M.D. a depus punct de vedere la raport, invocând excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa mențiunilor ce sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Instanța, la termenul stabilit pentru judecarea în complet de filtru a recursului, apreciind că excepția madmisibilității căii de atac este prioritară soluționării excepției nulității cererii de recurs invocată de pârâtul M.D., a rămas în pronunțare asupra acestei excepții. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor care succed.

În speță, Curtea de Apei Cluj, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 1123/A din 18 noiembrie 2014, a admis, în parte, apelul declarat de reclamantul M.D., în sensul că a dispus anularea Deciziei nr. 1 din 01 iulie 2013 emisă de pârâtă, reintegrarea reclamantului în postul de director general și a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de 02 iulie 2013 și până la data reintegrării efective, fiind păstrată dispoziția de respingere a cererii reclamantului de compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134 privind C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind, navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului'".Or," obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă. Ca atare, în raport de prevederile legale menționate, se constată că decizia ce face obiectul prezentei căi de atac pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, reprezintă o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi recurată. Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin an. 126 alin. (2) din Constituția României. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC P.C. SA prin lichidator judiciar S.P. G.R.P. Ipurl împotriva Deciziei nr. 1123 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.P. G.R.P. Ipurl în calitate de lichidator judiciar al pârâtei SC P.C. SA cu sediul în Cluj Napoca, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul M.D., cu domiciliul în. Gherla, jud. Cluj, împotriva Deciziei nr. 1123 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2015.