ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2015

Decizia nr. 1138/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale ce i se cuvin pentru perioada 23 aprilie 2009 - 14 februarie 2013.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în Dosarul nr. x/33/2010* a solicitat anularea Ordinului nr. 57 din 23 aprilie 2009 emis de către pârâtă precum și reintegrarea sa în funcția deținută anterior, aceea de director executiv adjunct la B., cerere ce a fost admisă prin Sentința nr. 10 din 12 ianuarie 2012.

A mai arătat reclamanta că la data de 17 ianuarie 2013 a solicitat punerea în executare a dispozitivului Sentinței menționate precum și plata drepturilor salariale restante, cerere refuzată de pârâtă.

În concluzie, reclamanta a solicitat în condițiile Legii nr. 188/1999, plata drepturilor salariale cuprinse între data încetării activității și data reintegrării efective.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Cluj, prin Sentința nr. 420 din 4 septembrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. și a obligat pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale la plata unei despăgubiri către reclamantă reprezentând salariile indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, aferente funcției de director executiv adjunct al B., pentru perioada 23 aprilie 2009 - 14 februarie 2013.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat pârâta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii.

Prin cererea de recurs recurenta critică sentința instanței de fond deoarece Curtea de Apel Cluj a depășit atribuțiile puterii judecătorești, instanțele judecătorești neavând competența de a crea, abroga ori modifica dispozițiile unui act normativ prin soluțiile pronunțate.

În al doilea rând, se critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, consacrată și prin art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din 3 decembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 26 februarie 2015.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale ce i se cuvin pentru perioada 23 aprilie 2009 - 14 februarie 2013.

Totodată, reclamanta a arătat că în Dosarul nr. x/33/2010* a solicitat anularea Ordinului nr. 57 din 23 aprilie 2009 emis de către pârâtă precum și reintegrarea sa în funcția deținută anterior, aceea de director executiv adjunct la B., cerere ce a fost admisă prin Sentința nr. 10 din 12 ianuarie 2012, de Curtea de Apel Cluj.

Cu alte cuvinte, așa cum reiese din petitul cererii de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, temeiul acțiunii îl constituie dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, intimata-reclamantă nesolicitând obligarea autorității publice recurente la plata despăgubirilor cuvenite prin acțiunea prin care a solicitat anularea actului administrativ vătămător.

Față de cele menționate, instanța de control judiciar urmează a admite recursul cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, care urmează a verifica îndeplinirea în cauză a cerințelor impuse de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 precum și faptul că în perioada în litigiu, intimata-reclamantă a lucrat în cadrul B., încasând sume care trebuie avute în vedere la un eventual calcul al despăgubirilor ce-i vor fi acordate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 C. proc. civ., instanța urmează a admite recursul cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială împotriva Sentinței nr. 420 din 4 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.

Procesat de GGC - GV