ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2277/2016

Decizia nr. 2277/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, la data de 2 iunie 2014, reclamantul A. a contestat, în

contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, decizia nr. 1 din 23 aprilie 2014, prin

care pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă,

solicitând anularea acestei decizii, obligarea pârâtei să îi înmâneze un

exemplar al contractului individual de muncă nr. 8 din 1 aprilie 2013,

reintegrarea în postul și funcția deținute anterior concedierii,

obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile

majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care

ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii până la reintegrarea

efectivă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, a

daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, la plata retroactivă a tuturor

sumelor neplătire potrivit nivelului salarial stabilit la nivel

național și a tuturor contribuțiilor aferente salariului

său, obligarea pârâtei la respectarea prevederilor legale în vigoare cu

privire la acordarea concediului pentru creșterea copilului și la

cheltuieli de judecată.

Prin

sentința civilă nr. 7084 din 29 iunie 2015, Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea

Tribunalului Călărași.

Prin

sentința civilă nr. 1082 din 5 noiembrie 2015, Tribunalul

Călărași, secția civilă, a admis în parte

acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 1 din 23 aprilie 2014, a dispus

obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului în funcția

deținută anterior, la plata către reclamant a drepturilor

salariale indexate și actualizate începând cu data de 23 aprilie 2014

până la încadrarea efectivă în funcția deținută

anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, constând

în diferența dintre salariul efectiv și salariul de bază brut

minim garantat pe țară, începând cu data încadrării acestuia,

respectiv 1 aprilie 2013 și până la efectiva reîncadrare și

obligarea pârâtei la plata către bugetul consolidat al statului la toate

contribuțiile de asigurări sociale și a impozitelor aferente

calității de salariat a reclamantului, raportate la salariul de

bază minim brut garantat pe țară, începând cu data de 1 aprilie

2013 și până la reîncadrarea efectivă.

Împotriva

acestei sentințe pârâta a declarat apel, respins prin decizia civilă

nr. 1589 din 29 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Împotriva

acestei decizii recurenta-pârâtă SC B. SRL a formulat prezentul recurs

înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 4

iulie 2016.

Învestită

cu soluționarea căii de atac a recursului declarat de

recurenta-pârâta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 1589 din 29 martie

2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte,

prin rezoluția din data de 13 septembrie 2016, a dispus întocmirea

raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului în condițiile

prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., în raport constatându-se

că recursul nu este admisibil față de dispozițiile art. 634

alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 30

septembrie 2016, completul 12 filtru, analizând raportul, a constatat că

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., dispunând comunicarea acestuia părților litigante, pentru

formularea în scris a unui punct de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Din procesele-verbale

din dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în

principiu a recursului a fost comunicat părților, fără ca

acestea să își exprime punctul de vedere, iar, prin rezoluția de

la data de 26 octombrie 2016 completul 12 filtru a stabilit termenul de

judecată pentru soluționarea recursului la 18 noiembrie 2016, conform

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând

recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL împotriva deciziei civile

nr. 1589 din 29 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a

VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, Înalta Curte constată următoarele:

Față

de natura pretenției deduse judecății, se reține că

aceasta se circumscrie litigiilor de muncă, astfel că sunt incidente

dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu

data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie

2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia

conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în

aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de

instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Coroborând dispozițiile

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt

hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de

recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora

nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca

obiect litigii de muncă, rezultă că decizia nr. 1589 din 29

martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este

susceptibilă de a fi atacată pe calea extraordinară a

recursului.

Din

perspectiva celor expuse Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de recurenta-pârâta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr.

1589 din 29 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a

VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recurenta-pârâta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr.

1589 din 29 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a

VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, ca inadmisibil.

Decizia nu

este supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.