ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2277/2016

Decizia nr. 2277/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 2 iunie 2014, reclamantul A. a contestat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, decizia nr. 1 din 23 aprilie 2014, prin care pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă, solicitând anularea acestei decizii, obligarea pârâtei să îi înmâneze un exemplar al contractului individual de muncă nr. 8 din 1 aprilie 2013, reintegrarea în postul și funcția deținute anterior concedierii, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, a daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, la plata retroactivă a tuturor sumelor neplătire potrivit nivelului salarial stabilit la nivel național și a tuturor contribuțiilor aferente salariului său, obligarea pârâtei la respectarea prevederilor legale în vigoare cu privire la acordarea concediului pentru creșterea copilului și la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7084 din 29 iunie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Călărași.

Prin sentința civilă nr. 1082 din 5 noiembrie 2015, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 1 din 23 aprilie 2014, a dispus obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, la plata către reclamant a drepturilor salariale indexate și actualizate începând cu data de 23 aprilie 2014 până la încadrarea efectivă în funcția deținută anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, constând în diferența dintre salariul efectiv și salariul de bază brut minim garantat pe țară, începând cu data încadrării acestuia, respectiv 1 aprilie 2013 și până la efectiva reîncadrare și obligarea pârâtei la plata către bugetul consolidat al statului la toate contribuțiile de asigurări sociale și a impozitelor aferente calității de salariat a reclamantului, raportate la salariul de bază minim brut garantat pe țară, începând cu data de 1 aprilie 2013 și până la reîncadrarea efectivă.

Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel, respins prin decizia civilă nr. 1589 din 29 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva acestei decizii recurenta-pârâtă SC B. SRL a formulat prezentul recurs înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 4 iulie 2016. Învestită cu soluționarea căii de atac a recursului declarat de recurenta-pârâta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 1589 din 29 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 13 septembrie 2016, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., în raport constatându-se că recursul nu este admisibil față de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin. (1) C. proc. civ. La data de 30 septembrie 2016, completul 12 filtru, analizând raportul, a constatat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., dispunând comunicarea acestuia părților litigante, pentru formularea în scris a unui punct de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Din procesele-verbale din dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, fără ca acestea să își exprime punctul de vedere, iar, prin rezoluția de la data de 26 octombrie 2016 completul 12 filtru a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la 18 noiembrie 2016, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. Examinând recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 1589 din 29 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte constată următoarele: Față de natura pretenției deduse judecății, se reține că aceasta se circumscrie litigiilor de muncă, astfel că sunt incidente dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale.

De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect litigii de muncă, rezultă că decizia nr. 1589 din 29 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea extraordinară a recursului.

Din perspectiva celor expuse Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 1589 din 29 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-pârâta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 1589 din 29 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.