ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 446/2015

După deliberare, asupra cauzei de tăță, constată următoarele: Prin cererea expediată prin poștă la data de 24 noiembrie 2014, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25 noiembrie 2014, revizuientui M.M.G. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 3710 din 6 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de mutică și asigurări sociale, invocând în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct 5 C. proc. civ., în condițiile în care pe parcursul judecății intimata s-a folosit de înscrisuri prin care a combătut faptul că revizuientui de față nu a deținut funcția de manager de proiect. În cauză, prin sentința civilă nr. 7262 din 06 august 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă acțiunea formulată de contestatorul M.M.G., în contradictoriu cu intimata SC G.C.S.

SRL; a fost anulată Decizia nr. 1841 din 02 noiembrie 2011 emisă de intimată; a fost dispusă reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii; a fost obligată intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și eu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de ia data concedierii - 02 noiembrie 2011, până la reintegrarea efectivă; a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între părțile litigante au intervenit raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă din 17 ianuarie 2005, în temeiul căruia reclamantul a fost angajat Ia societatea intimată în funcția de inspector exploatare trafic.

Prin acte adiționale succesive au fost modificate funcția și salariul, astfel încât, începând cu data de 01 septembrie 2007, reclamantul a deținut funcția de manager proiect. Ulterior au fost majorate drepturile salariale aferente acestei funcții, ajungând la un salariu de bază lunar de 4500 lei, conform actului adițional din 01 august 2008. Prin actele adiționale din 02 februarie 2009 și din 01 iulie 2009, a fost modificat locul de muncă al reclamantului. Prin Decizia nr. 1841 din 02 noiembrie 2011, raporturile de muncă între părți au încetat în temeiul art. 65 C. muncii, ea urmare a desființării postului deținut de reclamant. Prin promovarea prezentei acțiuni, la data de 28 noiembrie 2011, reclamantul urmărește anularea deciziei de concediere și reintegrarea sa în funcția deținută anterior, cu plata cuvenitelor drepturi salariale.

Prin Decizia civilă nr. 934 din 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de recurenta-intimată SC G.C.S. SRL, împotriva sentinței civile nr. 7262/F din 706 august 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-contestator M.M.G., a fost modificată, în tot, sentința recurată, în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 3710 din 6 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoru!

M.M.G., împotriva Deciziei civile nr. 934 din 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. În ședința publică din data de 13 februarie 2014, Înalta Curte, față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 28 noiembrie 2011, a constatat că sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865 și, în raport de temeiul de drept invocat, art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a reținut cauza în vederea soluționării excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cereri de revizuire. În aceste condiții, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., „Cererea de revizuire se îndreaptă Ia instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere". În speță, se solicită revizuirea Deciziei nr. 3710 din 6 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apei București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Cum decizia ce se solicită a fi revizuită este o decizie irevocabilă și cum temeiul juridic invocat este reprezentat de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dispozițiile legale evocate fiind fără echivoc și limitative, rezultă că, în raport de prevederile art: 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte nu este competentă să soluționeze prezenta cerere de revizuire.

În cauză nu se aplică dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice". Întrucât cererea de revizuire nu este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Ca atare, cum. în speță, revizuientul a solicitat revizuirea unei decizii pronunțate de Curtea de Apel București, în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., rezultă că instanța competentă în acest caz este Curtea de Apel București, în favoarea căreia urmează a fi declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientu!

M.M.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de revizuire, formulată de revizuientul M.M.G., împotriva Deciziei nr. 3710 din 6 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2015.