ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 462/2017

Decizia nr. 462/2017 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin decizia nr. 579/A din 20 octombrie 2016, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 420 din 24 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. x/102/2015. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 9 februarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, la data de 13 februarie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La data 6 martie 2017, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport solicitând a se constata admisibilitatea recursului. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 7 martie 2017, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 15 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: În fapt, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Teritorială de Pensii Mureș, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, începând cu 1 ianuarie 2013, cu calcularea indicelui de corecție în raport de câștigul mediu brut realizat de reclamant conform art. 170 din Legea nr. 263/2010 și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia cuvenită și cea încasată începând din 1 ianuarie 2013. Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 420 din 24 martie 2016 a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, ca neîntemeiată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 579/A din 20 octombrie 2016, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal . În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”. În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 579/A din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului. Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc.

civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 579/A din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2017.