ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 462/2017

Decizia nr. 462/2017

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția I civilă, prin decizia nr. 579/A din 20 octombrie

2016, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței

civile nr. 420 din 24 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Mureș

în Dosarul nr. x/102/2015.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul A.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a procedat, la data de 9 februarie 2017, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru

C3, la data de 13 februarie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților,

pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493

alin. (4) din cod.

La data 6 martie

2017, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport solicitând a se constata

admisibilitatea recursului.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția

din 7 martie 2017, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data

de 15 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea

părților.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor

ce succed:

În fapt, prin

cererea introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Teritorială de Pensii Mureș, obligarea pârâtei

la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, începând cu 1 ianuarie

2013, cu calcularea indicelui de corecție în raport de câștigul mediu

brut realizat de reclamant conform art. 170 din Legea nr. 263/2010 și obligarea

pârâtei la plata diferenței dintre pensia cuvenită și cea încasată

începând din 1 ianuarie 2013.

Tribunalul Mureș,

secția civilă, prin sentința nr. 420 din 24 martie 2016 a respins

acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Mureș, ca neîntemeiată.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 579/A din 20 octombrie 2016, prin care s-a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate

de tribunal

.

În drept, potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 95/2016 „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei

legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația

civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea

prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile

în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste

procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel

în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță

sunt supuse numai apelului”.

În raport de dispozițiile

legale menționate, decizia nr. 579/A din 20 octombrie 2016 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția civilă, atacată în prezenta cauză,

nu este supusă recursului.

Se reține

totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul

a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă,

în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de

drept aflați în situații identice.

Aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate

în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile

C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind

existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă

a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și

al principiului constituțional al egalității în fața legii și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

Față

de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil,

urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 579/A din 20 octombrie

2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 15 martie 2017.