ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 592/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 592/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 592/2017
Asupra cauzei de față, prin
raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată
următoarele:
Cererea de recurs;
Prin
recursul declarat la data de 16 decembrie 2016 împotriva Deciziei nr. 5006/2016
din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel București,
secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de
revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5) C. proc. civ.
îndreptată împotriva Deciziei nr. 1758/2016 din 5 aprilie 2016 a
Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, recurenta critică decizia
instanței de revizuire, invocând, în sinteză, faptul că sunt
întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire
prevăzute de art. 509 pct. 5) C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție la data de 30 ianuarie 2017 și
repartizat completului C2.
în baza rezoluție din data de 1
februarie 2017
a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, raportului asupra admisibilității în principiu
a recursului a fost comunicat părților, potrivit dovezilor aflate la
filele 25-26 în dosarul acestei instanțe, fără ca
părțile să fi depus punct de vedere la raport.
Prin rezoluție din data de 6 martie 2017,
s-a acordat termen la data de 28 martie 2017, în temeiul art. 493 alin.
(5) C. proc. civ., în vederea soluționării recursului.
Analizând recursul, Înalta Curte
urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele
considerente:
În cauză, instanța a fost
sesizată cu soluționarea unui litigiu privitor la drepturi de
asigurări sociale, în sensul dispozițiilor Legii nr. 263/2010 privind
sistemul public de pensii.
Astfel, prin cererea înregistrată la data
de 30 decembrie 2014, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a chemat
în judecată pe pârâta B. București solicitând obligarea pârâtei la
emiterea unei noi decizii prin care să îi fie recalculate drepturile de
pensie cu luarea în considerare a adeverinței din 21 iulie 2014 emisă
de SC C. SA și din 14 august 2014 emisă de SC D. SA.
Prin
sentința nr. 9780
din 14 octombrie 2015,
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a
admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, obligând
pârâta să emită o decizie de recalculare a pensiei cuvenite
reclamantei începând cu data de 1 septembrie 2014, cu luarea în considerare a
veniturilor din adeverința din 21 iulie 2014 emisă de SC C. SA
și să plătească reclamantei diferența de pensie
corespunzătoare, de Ia data de 1 septembrie 2014 la zi, actualizată
cu rata inflației și dobânda aferentă, respingând cererea cu
privire la adresa din 14 august 2014, emisă de SC D. SA.
Prin
Decizia nr.
1758/2016 din 5 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția
a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale,
a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de
reclamantă Împotriva sentinței nr. 9780 din 14 octombrie 2035 a
Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale.
Împotriva Deciziei nr. 1758/2016 din 5 aprilie
2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a formulat
cerere de revizuire reclamata,
la data de 4
august 2016, întemeiată pe dispozițiile
ari 509 pct. 5 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 5006/2016 din 13
octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
În sinteză, instanța de revizuire a
reținui că înscrisul nou de care înțelege să se
folosească revizuenta în susținerea cererii este adeverința din 13
iulie 2016, emisă de angajatorul SC D. SA. Or, acest înscris nu
întrunește condițiile art. 509 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., respectiv
înscrisul invocat să fi existat ia data când a fost pronunțată
hotărârea ce se solicită a fi revizuită și să nu fi
putut fi produs, fie pentru că a fost reținut de către partea
potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința
părții, în sensul existenței cazului de forță
majoră.
În cauză, înscrisul a fost emis la data de
13 iulie 2016, iar decizia a cărei revizuire se solicită a fost
pronunțată ia data de 5 aprilie 2016, deci la data
pronunțării nu exista adeverința invocată. De asemenea, nu
există nici un caz de forță majoră care să fi
împiedicat partea să înfățișeze înscrisul în
instanță pentru simplul fapt că înscrisul nici nu exista la data
pronunțării deciziei, așa cum s-a arătat anterior.
Împotriva aceste decizii a declarant recurs
revizuenta la data de 16 decembrie 2016.
Se reține că potrivit art. 634 alin. (1)
pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în
apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin.
(2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile
date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că
hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.
18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr.
89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015
și O.U.G. nr. 95/2016, hotărârile pronunțate în cererile
privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse
mimai apelului la curtea de apel.
Litigiul inițiat de reclamanta A.
are ea obiect drepturi de asigurări sociale.
Față de cele menționate,
din coroborarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013
și art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., rezultă că
decizia pronunțată în apel, în soluționarea unui litigiu de
asigurări sociale nu poate fi supusă căii de atac a recursului,
fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării
unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului,
hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Totodată, potrivit art. 513 alin. (5)
C. proc. civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă
căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată".
Având în vedere și
dispozițiile art. 513 alin, (5) C. proc. civ., Decizia nr. 5006/2016 din
13 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
prin care a fost soluționată cererea de revizuire îndreptată
împotriva deciziei definitive a instanței de apel, este la rândul său
definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac de reformare, pe
nici una din părțile hotărârii prevăzute de
dispozițiile art. 461 C. proc. civ.
În concluzie, fiind vorba despre un
litigiu de asigurări sociale, început la data 30 decembrie 2014, după
data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2)
din Legea nr. 2/2013, Decizia civilă nr. 5006 din 13 octombrie 2016 a
Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în
apel, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind
supusă căii de atac a recursului.
Principiul legalității căilor de
atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre
judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac
reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea
le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se
obține reformarea sau retractarea unei hotărâri
judecătorești.
În raport cu dispozițiile legale anterior
menționate, Decizia civilă nr. 5006 din 13 octombrie 2036,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu
este supusă căii de atac a recursului.
Având în vedere dispozițiile art. 248 alin.
(1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A.
împotriva Deciziei nr. 5006 din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel București,
secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 28 martie 2017.