ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 836/2017

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 septembrie 2015, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., a solicitat acordarea unor "drepturi bănești".

Prin încheierea din 20.11.2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 18.12.2015, reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare, solicitând instanței să revină asupra măsurii anulării acțiunii dispusă prin încheierea din data de 20.11.2015

Prin încheierea din 12.01.2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 2287 din 9 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Această decizie a fost atacată cu recurs de către reclamantul A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 septembrie 2016.

Autorul căii de atac nu a indicat în memoriul de recurs nicio critică ce ar putea fi circumscrisă cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 8 martie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 24 martie 2017, recurentul depunând la data de 5 aprilie 2017, punct de vedere la raport susținând admisibilitatea în principiu a recursului formulat în cauză.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A., pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs formulată de reclamantul A. are ca obiect decizia civilă nr. 2287 din 9 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii din 12.01.2016 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de reclamant.

Analizând admisibilitatea recursului, Înalta Curte constată că împotriva încheierii pronunțate în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, se poate formula numai cerere de reexaminare, conform art. 200 alin. (5) din același cod.

În speță, cererea de reexaminare formulată de reclamant a fost respinsă prin încheierea din 12.01.2016, aceasta fiind definitivă, conform art. 200 alin. (7) C. proc. civ.

Din această perspectivă, se constată că recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare a fost respins ca inadmisibil de Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 2287 din 9 mai 2016, astfel că, decizia atacată nu mai poate face obiectul unui nou recurs.

Se reține că, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, fiind soluționată de curtea de apel în cadrul judecării unui recurs declarat împotriva unei hotărâri care era definitivă, astfel că, nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 97 alin. (1) C. proc. civ. "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege ".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2287 din 9 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2287 din 9 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2017.