ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 736/2017

Decizia

nr. 736/2017

Asupra cauzei de față, prin

raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., constată, următoarele:

Curtea

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 72

din 13 ianuarie 2017,

a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de reclamantul A. și de pârâta B. Ilfov împotriva sentinței

nr. 1610 din 4 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția

civilă, în Dosarul nr. x/93/2014.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul A.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

procedat, la 10 martie 2017, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 13

martie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493

alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților,

pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin.

(4) din cod.

La 23 martie 2017, intimata -

pârâtă B. Ilfov a depus punct de vedere la raport, solicitând recursului,

ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată această

etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 28 martie 2017, s-a

stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 10 mai 2017, în

temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., tară citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constata

că aste inadmisibil,

în considerarea argumentelor ce

succed:

În fapt, prin cererea introductivă de

instanță, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziei

nr. 148324 din 7 octombrie 2014, solicitând anularea parțială a

acesteia, majorarea valorii punctului de pensie ținând seama de actele

depuse, precum și obligarea pârâtei B. Ilfov la plata pensiei restante de

la data depunerii cererii, actualizată cu indicele de inflație

și a daunelor materiale reprezentând dobânzi legale neîncasate de la data

depunerii cererii de pensionare și până la plata efectivă a

pensiei restante.

Prin cerere modificatoare, reclamantul a

solicitat anularea parțiala a Deciziei nr. 252701 din 8 august 2013

privind acordarea pensiei anticipate, emisă de Casa de pensii

București sector 2; obligarea pârâtei B. Ilfov Ia emiterea deciziei prin

care să se calculeze retroactiv drepturile de pensie anticipată

cuvenită începând cu data de 10 iunie 2013, cu luarea în considerare

și a veniturilor brute atestate de adeverința din 11 aprilie

2013

emisă de SC C. SA, cu respectarea

dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 și la plata

efectivă a diferenței dintre pensia cuvenită și cea efectiv

încasată pentru perioada 10 iunie 2013 - 7 octombrie 2014, sume ce vor fi

actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;

anularea parțială a Deciziei nr. 148324 din 7 octombrie 2014;

obligarea pârâtei B. Ilfov la emiterea deciziei prin care sa recalculeze

drepturile de pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 7

octombrie 2014, cu luarea în considerare și a veniturilor brute atestate

de adeverințele din 11 aprilie 2013 și din 13 noiembrie 2014 emise de

SC C. SA cu respectarea dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010

și la plata diferenței dintre pensia cuvenită și cea

efectiv încasată, începând cu 7 octombrie

2013

la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data

plății efective, precum și obligarea pârâtelor la daune

materiale reprezentând dobânda legală de la data depunerii cererii de pensionare

și până la plata efectivă a pensiei restante.

Tribunalul Ilfov, secția civilă, prin

sentința nr. 1610 din 4 iunie 2015 a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive, invocată de către pârâtă.

A admis, în parte, cererea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta B. Ilfov,

astfel cum a fost precizată. A anulat Decizia nr. 252701 din 8 august 2013

emisă de Casa de pensii sector 2 București. A obligat-o pe

pârâtă să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului

și să emită o nouă decizie în acest sens, retroactiv,

începând cu data de 1 iulie 2013, cu luarea în considerare și a

veniturilor suplimentare reprezentând acord global, venituri atestate de

adeverința din 11 aprilie 2013 eliberată de către SC C. SA. A

obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a

sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită

potrivit sentinței și cea efectiv încasată în perioada de la 1

iulie 2013 și până ia emiterea noii decizii de recalculare,

actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până

la data plății efective. A admis excepția

inadmisibilității capătului de cerere privind valorificarea

adeverinței din 13 noiembrie 2014, invocată de către pârâtă

și a respins respectivul capăt de cerere pentru lipsa procedurii

prealabile.

Soluția primei instanțe a fost

menținută de Curtea de Apel București, secția a Vll-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Decizia civilă nr. 72 din 13 ianuarie 2017, prin care s-au respins,

ca nefondate, apelurile declarate de reclamant și de pârâta B. Ilfov

.

Împotriva sentinței pronunțate de

tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum, și cele neatacate cu recurs.

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013,

astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 în procesele pornite

începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până Ia

data de 31 decembrie 2018, nu simt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la

1.000.000 lei inclusiv, De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse

recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care

legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apelului.

În raport de dispozițiile legale

menționate, Decizia civilă nr. 72 din 13 ianuarie 2017 a Curții

de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză,

nu este supusă recursului.

Se reține totodată că prin

dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în

sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau

judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate

obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile

legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați

în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea

în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții

decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ.

rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei cai de atac, este și cea

privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege

susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în.

alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum

și a fi principiului constituțional al egalității în

fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea

instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în

limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din

Constituția României.

Față de toate cele de mai sus,

recursul declarat în cauză apare ca Inadmisibil, urmând a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 72 din 13 ianuarie

2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 10 mai 2017.