ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 603/2017

Decizia nr. 603/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, prin decizia nr. 279 din 12 octombrie 2016 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 2 din 4 ianuarie 2017) a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1486/2016 a Tribunalului Alba.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs B. și A.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 20 februarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 21 februarie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 5 martie 2017 și respectiv la 9 martie 2017, s-au depus puncte de vedere de către recurenți șl intimată.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 14 martie 2017, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 29 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanță, B. și A. au solicitat, în temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 4 și 11 din Legea nr. 165/2013 și contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a terenului în suprafață de 537 m.p. în cote de 1/2 pentru fiecare dintre reclamanți.

Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 2152 din 11 noiembrie 2015 a constatat perimată cererea de chemare în judecată, obligând pe reclamanți să plătească pârâtei suma de 1.250 lei cheltuieli de judecată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, prin decizia nr. 47 din 24 februarie 2016, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Prin sentința nr. 1486 din 13 iulie 2016, Tribunalul Alba, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 2152/2015 pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia nr. 279 din 12 octombrie 2016 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 2 din 4 ianuarie 2017), Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1486/2016.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Totodată, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 279 din 12 octombrie 2016 a Curții de Ape! Alba lulia, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reține, totodată, că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva deciziei nr. 279 din 12 octombrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.