ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1732/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin decizia nr. 1040 din 4 iulie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C. împotriva sentinței civile nr. 71/2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a declarat, recurs reclamantul C.

Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 2 octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 3 octombrie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 17 octombrie 2017 a fost înregistrat punctul de vedere al intimatei-pârâte SC A. SA, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, iar prin punctul de vedere al recurentului din 20 octombrie 20 î 7, s-a considerat admisibilă calea de atac, având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 ale cărei efecte se produc erga omnes.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 26 octombrie 2017, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 8 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanță formulată la 7 ianuarie 2036, reclamantul C. a solicitat, în contradictoriu cu SC A. SA și B., obligarea pârâtei la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de daune morale,

Tribunalul Sibiu, secția I civilă, prin sentința nr. 71 din 2 februarie 2017 a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta SC A. SA și, în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. L-a obligat pe reclamant să plătească pârâtei SC A. SA suma de 4.500 lei cheltuieli de judecată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civila, prin decizia nr. 1040 din 4 iulie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. I lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.600.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului

Se observă că prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a fost declarată neconstituțională.

În considerentele deciziei, instanța de contencios constituțional a reținut că, efect al constatării neconstituționalității dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a se aplica prevederile textului de lege în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după data publicării deciziei în Monitorul Oficial, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul material prevăzut de același text de lege,

În consecință, dat fiind faptul că decizia atacată cu recurs în prezenta cauză a fost pronunțată la 4 iulie 2017, anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, rezultă că aceasta nu este incidență în speță, contrar celor susținute de recurent.

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 1040 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reține totodată ca prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei nr. 1040 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 20 î 7.