ÎCCJ, Decizia nr. 192/2017

Decizia civilă nr. 192/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 151 din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1440 din 23 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care, în procedura de filtrare a reglementată de art. 493 C. proc. civ., a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 274/R din 17 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs contestatorul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului și procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul nu este admisibil.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 24 aprilie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Recurentul a depus punct de vedere, înregistrat la dosar la data de 09.05.2017, prin care solicită judecarea cauzei pe fond.

III. Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de recurs în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil pentru considerentele arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, calea de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare, care, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., „este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.

Aplicând dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru decizia nr. 1440 din 23 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, care, fiind pronunțată în procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecință, decizia atacată în litigiul de față este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competența completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004 ori altor dispoziții legale.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 151 din 25 ianuarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2017.