ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 976/2017

Decizia nr. 976/2017

Asupra cauzei de

față constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub Dosar nr. x/97/2016/al, petenta A. a solicitat în

temeiul art. 443 alin. (1) C. proc. civ. lămurirea hotărârii și

înlăturarea dispozițiilor contradictorii a Deciziei civile nr. 1850/2016,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosar nr. x/97/2016.

Prin

Decizia civilă nr. 252 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Alba

Iulia,

secția

I civilă, cererea a fost respinsă ca nefondată.

Pentru

a hotărî astfel,

instanța

a reținut următoarele:

Pentru

a fi admisibilă cererea de lămurirea a hotărârii și de

înlăturare a dispozițiilor contradictorii, trebuie îndeplinită

condiția de a fi necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau de a se constata

că hotărârea cuprinde dispoziții contradictorii.

Niciunde

în considerentele instanței de apel nu s-a reținut ceea ce

afirmă petenta, respectiv: „ucenicul să fi fost plătit conform

cu Hotărârea nr. 1036 pentru fixarea drepturilor ucenicilor școlilor

profesionale."

Instanța

a analizat îndeplinirea cerinței ca reclamanta să fi fost „ucenic în

plată" prin raportare la Decizia nr. 18/2015 a Înaltei Curții de

Casație și Justiție, la prevederile Hotărârii Consiliului

de Miniștri nr. 4161/1953 și la înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, concluzionând că în cauză nu s-a probat faptul că

reclamantei i s-au achitat sume de către întreprinderea la care și-a

desfășurat practica în producție pentru a se putea prezuma în

baza prevederilor Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 4161/1953

îndeplinirea obligației de plată a contribuției pentru

asigurări sociale.

S-a

mai constatat că, împrejurarea că reclamanta îndeplinea cerința

de „ucenic în plată" la care se referă Înalta Curte de Casație

și Justiție în decizia amintită nu poate fi probată cu

dispozițiile legale ci cu înscrisuri emanate de la întreprinderea la care

a desfășurat practica și care să ateste concret plata

efectivă a unor astfel de sume cu titlu de salariu sau indemnizație

asimilate veniturilor care decurg dintr-un contract de muncă.

S-a

mai constatat și că în dispozitivul hotărârii nu există

dispoziții contradictorii, de asemenea, raportat la considerentele

reținute de instanța de apel nu se justifică nici lămurirea

înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului în sensul

arătat de dispozițiile art. 443 C. proc. civ.

S-a

considerat că susținerile petentei readuc în discuție chestiuni

de fond ale cauzei care nu mai pot fi examinate și cenzurate în procedura

de față și prin urmare nu sunt îndeplinite cerințele art. 443

C. proc. civ.

Împotriva

acestei hotărâri, a formulat recurs reclamanta A.

prin care a solicitat admiterea

cererii de lămurire a hotărârii și înlăturarea

dispozițiilor contradictorii a Deciziei civile nr. 1850/2016,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosar nr. x/97/2016.

Învestită

cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului

asupra admisibilității în principiu, prin care magistratul asistent a

apreciat că recursul nu este admisibil.

Completul

de filtru CF11, la data de 2 mai 2017, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților,

pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de

judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a

fixat termen pentru judecarea recursului la data de 8 iunie 2017, în temeiul art.

493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără

citarea părților, dată la care, instanța a reținut

cauza în pronunțare pe excepția

de

inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești.

Analizând,

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, înalta

Curte, constată ca este inadmisibil și urmează, să-l

respingă, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 446 C. proc. civ. încheierile pronunțate în cererile de lămurire

a hotărârii și îndreptarea înlăturării dispozițiilor

contradictorii sunt supuse acelorași căi de atac ca și

hotărârile în legătură cu care s-a solicitat.

În

ceea ce privește decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, se

constată că este definitivă, pentru că și Decizia nr. 1850/2016,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosar nr. x/97/2016, al

cărui dispozitiv s-a solicitat a fi lămurit, este definitivă,

nefiind supusă recursului, întrucât a fost dată în materia

asigurărilor sociale, iar potrivit art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010,

privind N.C.P.C., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la

conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse

recursului.

În concluzie,

față de

dispozițiile legale prevăzute de art. 446 C. proc. civ., Decizia nr. 252

din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I

civilă, nu este supusă recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr.

252 din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

I civilă.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 08 iunie 2017.