ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 976/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 976/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 976/2017 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub Dosar nr. x/97/2016/al, petenta A. a solicitat în temeiul art. 443 alin. (1) C. proc. civ. lămurirea hotărârii și înlăturarea dispozițiilor contradictorii a Deciziei civile nr. 1850/2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosar nr. x/97/2016. Prin Decizia civilă nr. 252 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, cererea a fost respinsă ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Pentru a fi admisibilă cererea de lămurirea a hotărârii și de înlăturare a dispozițiilor contradictorii, trebuie îndeplinită condiția de a fi necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau de a se constata că hotărârea cuprinde dispoziții contradictorii.
Niciunde în considerentele instanței de apel nu s-a reținut ceea ce afirmă petenta, respectiv: „ucenicul să fi fost plătit conform cu Hotărârea nr. 1036 pentru fixarea drepturilor ucenicilor școlilor profesionale." Instanța a analizat îndeplinirea cerinței ca reclamanta să fi fost „ucenic în plată" prin raportare la Decizia nr. 18/2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, la prevederile Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 4161/1953 și la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, concluzionând că în cauză nu s-a probat faptul că reclamantei i s-au achitat sume de către întreprinderea la care și-a desfășurat practica în producție pentru a se putea prezuma în baza prevederilor Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 4161/1953 îndeplinirea obligației de plată a contribuției pentru asigurări sociale.
S-a mai constatat că, împrejurarea că reclamanta îndeplinea cerința de „ucenic în plată" la care se referă Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia amintită nu poate fi probată cu dispozițiile legale ci cu înscrisuri emanate de la întreprinderea la care a desfășurat practica și care să ateste concret plata efectivă a unor astfel de sume cu titlu de salariu sau indemnizație asimilate veniturilor care decurg dintr-un contract de muncă. S-a mai constatat și că în dispozitivul hotărârii nu există dispoziții contradictorii, de asemenea, raportat la considerentele reținute de instanța de apel nu se justifică nici lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului în sensul arătat de dispozițiile art. 443 C. proc.
civ. S-a considerat că susținerile petentei readuc în discuție chestiuni de fond ale cauzei care nu mai pot fi examinate și cenzurate în procedura de față și prin urmare nu sunt îndeplinite cerințele art. 443 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamanta A. prin care a solicitat admiterea cererii de lămurire a hotărârii și înlăturarea dispozițiilor contradictorii a Deciziei civile nr. 1850/2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosar nr. x/97/2016. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care magistratul asistent a apreciat că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru CF11, la data de 2 mai 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 8 iunie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților, dată la care, instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.
Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, înalta Curte, constată ca este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 446 C. proc. civ. încheierile pronunțate în cererile de lămurire a hotărârii și îndreptarea înlăturării dispozițiilor contradictorii sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat.
În ceea ce privește decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, se constată că este definitivă, pentru că și Decizia nr. 1850/2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosar nr. x/97/2016, al cărui dispozitiv s-a solicitat a fi lămurit, este definitivă, nefiind supusă recursului, întrucât a fost dată în materia asigurărilor sociale, iar potrivit art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind N.C.P.C., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. În concluzie, față de dispozițiile legale prevăzute de art. 446 C. proc.
civ., Decizia nr. 252 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, nu este supusă recursului. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 252 din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 iunie 2017.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.